Archive for Septembrie, 2016


Miercuri, 28 septembrie de la ora 18.30, la Muzeului Municipiului București a avut loc  lansarea albumului „Anii ’80 – Albumul generației mele în Bucureștiul anilor ’80”, de Andrei Bîrsan.

Prieteni, colegi, profesori, ori simpli nostalgici ai epocii de aur a Bucureștiului au venit la Muzeul Municipiului București să-i admire cartea lui Andrei Bîrsan, să ia un autograf sau să-i spună un sincer „Felicitări”.

Vizitatorii s-au regăsit în majoritatea fotografiilor expuse, s-au amuzat amintindu -și versiunea proprie, le-a dat până și o lacrimă în colțul ochilor de nostalgie după practică la câmp, Lapte Gros, examaene, tabloul conducătorului de pe peretele din  fața clasei șamd.

Doamna diriginte a lui Andrei din anii’80  l-a descris un pic pe Andrei publicului și l-a felicitat pentru curajul lui de a face fotografii încă de pe atunci, din liceu și să scoată acest album foto de familie pentru a-l împărtăși și cu tinerii sec XXI.

Cartea, care include fotografii de Andrei Bîrsan și un cuvânt înainte semnat de Dr. Adrian Majuru, manager al Muzeului Municipiului București, este prima din Colecția Timpul orașului, venind în completarea expoziției de bază de la Palatul Suțu, inaugurată în anul 2015 în conformitate cu standardele muzeologiei contemporane. Intitulată „Timpul orașului”, expoziția reprezintă o călătorie în trecut care implică activ vizitatorul în descoperirea unor povești de altădată.

Mihaela Cazan

Anunțuri

Începe RadiRo,festival internațional de radio,ediția a-III-a

9 concerte în 9 zile de festival, 6 orchestre simfonice din Europa și Asia, 19 dirijori și soliști care țin capul de afiș al scenei muzicale internaționale,  asta îi așteaptă pe Bucureșteni în perioada 23 septembrie-1 octombrie, organizat de Radio România, singurul eveniment european de anvergură dedicat în exclusivitate ansamblurilor radio, care se va desfășura la București, la Sala Radio.

Festivalul RadiRo, devenit între timp un reper și un eveniment cu profil unic pe harta festivalurilor de muzică clasică din Europa, anunță un program – maraton într-un spectaculos dialog al repertoriului clasic, modern și contemporan!

Vor evolua pe scena festivalului Orchestra Simfonică din Shenzhen, Orchestra Simfonică Radio din Norvegia, Orchestra Simfonică Radio MDR din Leipzig, Orchestra Simfonică Radio ORF din Viena, BBC Concert Orchestra și, gazda evenimentului, Orchestra Națională Radio.

Kristjan Järvi este directorul de onoare al RadiRo 2016! Un patronaj spiritual care vorbește de la sine despre spiritul acestei ediții a Festivalului: la fel ca dirijorul Kristjan Järvi, director muzical al Orchestrei Simfonice Radio MDR din Leipzig, RadiRo își propune în acest an, cu sensibilitate și inteligență, să provoace, discret și natural, frontierele între diversele genuri muzicale, pentru a aborda un repertoriu transcultural.

Se vor întrece în abordări inovative, de la pupitrul orchestrelor radio invitate, dirijori de calibru ca Lin Daye, Miguel Harth – Bedoya, Cristian Măcelaru, Cornelius Meister, Leo Hussain, Barry Wordsworth și, desigur, Kristjan Järvi. Prin magia modului lor unic de interpretare, care le-a adus aprecierea unanimă a criticilor și a publicului, vor da viață unor partituri celebre violoniștii Gidon Kremer, Alexandru Tomescu și Gabriel Croitoru, pianiștii Stefano Bollani, Zhang Zuo, Vadym Kholodenko și Denis Kozhukhin, violoncelistul Răzvan Suma, alături de Tine Thing Helseth – trompetă și de alți soliști instrumentiști invitați.

Mihaela Cazan

Sâmbătă, 1 octombrie 2016, în intervalul orar 18.00 – 20.00, la Muzeul Național de Istorie a României are loc “Rapsodia”, un spectacol   al corului de copii SYMBOL, sub bagheta dirijoarei Luminita Guțanu Stoian, cu un program de muzică tradițională românească. Balerinii Eugenia Stoian și Mihai Pricope de la Teatrul de Operetă și Muzical “Ion Dacian” vor susține un moment coregrafic. Accesul este gratuit.

Spectacolul face parte din maratonul cultural BUCUREȘTI, AL 6LEA ELEMENT, un eveniment organizat de Fundația Voci Strămoși în colaborare cu Artminds România & Temple Film, în cadrul proiectului Orașul In-Vizibil.  Parteneri sunt Arcub și Primăria Municipiului București. Evenimentul pune în scenă fiecare din cele şase domenii artistice, în combinaţie cu câte unul din atributele Bucureştiului: imaginaţia, curajul, lucrul în echipă, aventura, tenacitatea şi progresul. Aceste îmbinări au menirea de a facilita accesul către informaţie şi de-asemenea de a capta atenţia într-un mod elegant, pur şi plin de substanţă.

În perioada 24 septembrie – 29 octombrie 2016, are loc maratonul cultural Bucureşti, al 6-lea element în şase locuri din Capitală: Casa Filipescu-Cesianu, Templul Coral, Muzeul Naţional de Istorie a României, Gara Băneasa, Vila Nicolae Minovici şi Aeroportul Băneasa. Evenimentul prezintă o serie de spectacole gratuite, în care peste 100 de artişti promovează şase domenii ale artei: muzica, pictura, teatrul şi filmul, literatura, sculptura și coregrafia. Bucureștenii sunt invitați astfel, să redescopere clădiri emblemă ale Capitalei, adevărate bijuterii arhitectonice.

Muzeul Naţional de Istorie a României, inaugurat în anul 1972, este una dintre instituţiile reprezentative ale culturii româneşti. Muzeul este adăpostit într-o clădire monument istoric, denumită în trecut Palatul Poştelor, aflată în cuprinsul vechiului centru istoric al Bucureştiului. Clădirea a fost construită între 1894–1899, pe baza planurilor arhitectului Al. Săvulescu (1847–1902), având drept sursă de inspiraţie Palatul poştelor federale din Geneva.

PROGRAM PIESE: Alunelu oltenesc – N. Lungu, Cântând plaiul Mioriței – I. Odăgescu, Chindia – Al. Pașcanu, Cuc cuculeț – N. Ionescu, Despre pace – I. Odăgescu, Diptic maramureșan – C. Arvinte, Hăulita gorjenească – C. Arvinte, Joc din Oaș – M. Moldovan, Mama – I.D. Chirescu, Miorița – P. Ștefănescu, Oltule, Rapsodia Română – G. Enescu (aranjament C-tin. Drăgușin), Răsunet de la Crișana – I. Vidu, Oltule, râu blestemat – M. Velea, Sârba pe loc – Gh. Danga, Sorocul – V. Gruescu, Taraselul – N.Lungu, Trei valsuri – V. Timiș, pe versuri de M. Eminescu.

Marți, 27 septembrie de la ora 19:00 la Cinemateca Eforie a avut  loc Gala de deschidere Docuart .

Cinefili, dar și simpli curioși ai marelui ecran au de ales să vizioneze la Cinemateca Eforie sau  Cinema Muzeul Țăranului filme precum:Parisul lui MateiR.: Andreea Știliuc,Bucureşti – oras infloritor R Savel Stiopul, – Chat with Alice R.: Sandra Isabela Țenț , etc. Aflat a a- V-a ediție Docuart Fest este festivalul dedicat exclusiv filmului documentar românesc. Festivalul vrea să promoveze idei și oameni, dar mai cu seamă produse culturale autohtone din lumea cinematografică.

A fost proiectată o mostră din secțiunea competițională, filmul 100 de movile“, în regia lui Max T. Ciorbă, vizionat în premieră la un festival. Filmul prezintă povestea unui elvețian care străbate România și Republica Moldova în căutarea muzicienilor ce au păstrat folclorul în creația lor, indiferent că îl înglobează în sound-uri de jazz sau hip-hop. La finalul proiecției regizorul și câțiva dintre protagoniști se vor alătura publicului pentru o sesiune de întrebări și răspunsuri.

București Docuart Fest este un fenomen care și-a propus să aducă documentarul în atenția oamenilor, făcând dovada încărcăturii sale autentice și ale adevăratelor povești de viață nescrise, suprinse de camerele de filmat. București Docuart Fest este totodată locul unde se intersectează cultura, voia bună, oamenii deschiși, fie ei cinefili asumați ori ba, la câteva ceasuri de discuții în tihnă și proiecții merituoase, pe de-a lungul câtorva zile tomnatice și mohorâte.

Pe lângă filmele care rulează în secțiunea competițională, există filme în premieră sau documentare răsunătoare încadrându-se în secțiunea principală. După fiecare proiecție, publicul din sala de cinema are ocazia să pătrundă mai adânc în povestea ecranizată printr-o sesiune de Q&A cu realizatorii acesteia; o discuție cu întrebări și răspunsuri, liberă, sinceră și animată, care să satisfacă pe deplin curiozitățile spectatorilor. În plus, festivalul a făcut o tradiție din sesiunile de master class ținute de profesioniști din domeniu, oameni pasionați, delegați să discute pe diverse teme.

Mihaela Cazan

Fundația culturală „HESPERUS” a inițiat – începând cu 1993 – o serie de manifestări cu participare internațională, „Zilele HESPERUS”, la care au participat invitați de seamă precum Ambasadorii INDIEI, PORTUGALIEI, BRAZILIEI, JAPONIEI, FINLANDEI, BULGARIEI, REPUBLICII CEHE,  Consulul General al AUSTRALIEI, Atașatul cultural al Ambasadei SPANIEI, secretarul II al Ambasadei REPUBLICII COREEA, dar și invitați din ITALIA, CANADA, S.U.A. etc. Până în prezent au fost organizate zece ediții ale „Zilelor HESPERUS”, fiind în pregătire ediția a XI-a despre care vă oferim amănunte în acest interviu.

Mihaela Cazan: Ce aduce nou ediția din acest an „Zilele HESPERUS”

Ioan Iacob: Ediția a XI-a a Zilelor HESPERUS se va organiza probabil în 2017…Anul 2016 a însemnat finalizarea unui doctorat și o operație de cataractă. Și anul…încă nu s-a încheiat.

Mihaela Cazan: Care este tema?

Ioan Iacob: Nu am stabilit încă o temă, dar cu siguranță noutatea va fi lansarea unui proiect transatlantic (bazat pe teza de doctorat „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe”), proiect care vizează mai multe domenii…poezie, jurnalism, teatru.

Mihaela Cazan: Care este invitatul de onoare al acestei ediții? Ce anume vă leagă de acesta?

Ioan Iacob: Invitatul de onoare al ediției a XI-a a Zilelor HESPERUS s-ar putea să fie…invitații de onoare din S.U.A. și din România. Dar sunt posibile și alte surprize…

Mihaela Cazan: Care sunt datele de desfășurare ale evenimentului( luna, locație)?

Ioan Iacob: Încă nu s-a stabilit perioada din 2017…Cand o vom definitiva, vă vom anunța prin intermediul ” Clubului presei transatlantice”.

Mihaela Cazan: Care a fost contribuția personală adusă tezei de doctorat?

 

Ioan Iacob: Identificarea unor congruențe Eminescu – Poe, deși nu se poate vorbi de o influență directă. Dar mai pe larg vom avea posibilitatea să discutăm atunci când se va publica o carte bazată pe teza de doctorat. În orice caz, două sunt mizele majore ale acestui demers: propulsarea valorii lui Eminescu și dincolo de Atlantic și reconsiderarea lui Poe (pe care îl consider drept poetul exponențial al Americii).

 

Mihaela Cazan:  Ar fi ceva care v-a plăcut mult în toată perioada de pregătire a tezei de doctorat?

 

Ioan Iacob:În urmă cu niște ani, când am fost invitat oficial ca jurnalist în Statele Unite, îmi începeam o corespondență telefonică pentru Radio România Actualități cu niște versuri ale lui Poe…”It was many and many a year ago…”  Nu-mi imaginam atunci că mă aflam deja la celălalt capăt al arcului poetic transatlantic. În perioada de pregătire a tezei mi-a plăcut faptul că am avut deplină libertate să pot să mă documentez ca în studenție și să retrăiesc ” un timp de aur al studenției”, de data aceasta la București și nu la Iași. Și am beneficiat de sprijinul unor Profesori excepționali ai Școlii Doctorale a Universității București , la fel și de sprijinul unor colegi de doctorat deosebiți! Precum și de sprijinul extraordinar al unei ființe dragi care, deși avea ofertă de job la Bruxelles, a preferat să rămână alături de mine să mă susțină.

 

Mihaela Cazan: Doriți să povestiți ceva, vă rog

 

Ioan Iacob: Pe perioada pregătirii doctoratului am avut o ofertă de bursă prezidențială din partea unei universități din Statele Unite, dar am preferat să rămân ăn România să-mi termin doctoratul aici. Dar cum nu se știe niciodată ce ne rezervă ziua de mâine…

 

Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat acestui “mic” interviușiașteptăm cu nerăbdaresăînceapă„Zilele HESPERUS”.Pe curând!

Răzvan Florea, specialist în medicină de familie:
“Am peste 1700 de pacienți, suntem deja ca o mare familie…”
 
    Într-o trecere prin zona Popa Nan am discutat cu domnul doctor Răzvan Florea, specialist în medicina de familie. Era o zi superbă de septembrie, cu multă căldură, era un fel de zi de vară, iar discuția noastră s-a purtat în cabinetul domniei sale, unde mă dusesem pentru o consultație legată de o răceală. Și pentru că aveam la mine reportofonul…
I.I. : – Problematica aceasta a medicului de familie a frământat mult societatea românească la un moment dat, fiindcă medicul de familie era un concept nou, neântâlnit la noi înainte de 1989.
R. F. : – Medicul de familie este primul pas pe care pacientul îl face în momentul în care are  o problemă medicală. Medicul de familie este cel la care vii pentru a-ți împărtăși toate problemele, toate grijile, trebuie să te confesezi, să spui exact ce te doare. Medicul de familie este cel ce te consultă primul, el poate să pună primul diagnostic, el poate să-ți dea și tratamentul ca să nu mai mergi la un specialist și să mai pierzi vremea. De aceea este foarte important ca pacientul să înțeleagă acest lucru și să nu se ducă direct la un spital.
I.I.: – Când s-a înființat cabinetul dumneavoastră?
R.F. : – Cabinetul l-am înființat în 1990, imediat după Revoluție, am lucrat inițial cu tatăl meu, care – din păcate – a decedat ulterior, am rămas singur, dar am avut un număr foarte mare de pacienți, peste 1700, pe unii îi cunosc de douăzeci de ani, au venit și cu rude, cu prieteni…Deja suntem ca o mare familie.
I.I.: – Sunteți o personalitate deosebită, deschisă, comunicativă, înțelegătoare. Considerați că și acestea ar fi unele dintre atuurile unui bun specialist?
R.F.: –  Bineînțeles, acestea chiar trebuie să primeze.
I.I.: –  Una din problemele cu care vă confruntați?
R.F. : – Programul Casei de Asigurări este greoi, nu a fost făcut exact cum trebuia și de aici apar niște probleme. Programul acesta trebuie îmbunătățit.
I.I.: –  Un gând pentru cititori?
R.F.: – Să facă mai mult sport și să meargă cel puțin o dată la șase luni la medicul de familie.
I.I.: – Vă mulțumesc și sper să continuăm cândva interviul…nu doar în caz de răceală!
R.F. : – Și eu vă mulțumesc.
                                                          Interviu realizat de Ioan Iacob

Docudrama „Istorii despre Vlad Voievod Drăculea”, realizată de Asociația LER cu sprijinul Fundației Dignitas, se bazează pe un scenariu original al scriitorului Vasile Lupașc, iubitor de istorie și pasionat de epoca marelui domnitor. Romanele sale istorice dedicate vieții și domniei lui Vlad Țepeț, scrise cu talent și pasiune de cercetăîtor merită să facă parte din lecturile necesare.

Îi veți vedea pe Aureliu Surulescu, Ion Haiduc, actori români cunoscuți, dar și actori străini și actori amatori minunați! Regia Andrei Chiriac și o echipă tehnică de profesioniști! La premieră vor participa personalități ale vieții culturale, jurnaliști, realizatorii, profesori, elevi, studenți.

Pe lângă proiecția filmului, vă veti bucura de o atmosferă de sărbatoare medievală, mereu incitantă pentru copii, tineri și cei mai puțin tineri.

Filmul va fi lansat sâmbătă, 24 septembrie la Târgoviște, ocazie cu care Turnul Chindiei va fi luminat pentru prima dată în culorile roșu, galben și albastru.

Rada Ilie, muzeograf  etnograf, jud. Olt: “Aș dori să transmit cititorilor că obiceiurile se păstrează, au fost transmise din generație în generație și noi avem datoria să le transmitem mai departe așa cum le-am moștenit.”
Miron Muntean, ținutul Pădurenilor, jud. Hunedoara:  „Suntem prezențí aici cu o formație de clăcași din zona Pădurenilor (bărbați, tineri, femei tinere și fete), care participă la o clacă la îmblătitul grâului.”
          În perioada 15 – 18 septembrie, 2016, Primăria Sectorului 2 și Centrul Cultural “Mihai Eminescu”au organizat a XVI-a ediție a Târgului de Pâine în Parcul Național. A fost o veritabilă sărbătoare a pâinii românești, a obiceiurilor legate de aceasta, o etalare de arome și culori care au reprezentat bogăția culturală tradițională a românilor în contextul tradițiilor strămoșești legate de pâine (și nu numai).
            Am realizat acest reportaj la invitația etnografului Dr. Rusalin Ișfănoni,
iar la această manifestare l-am întâlnit și pe istoricul Horia Nestorescu – Bălcești, care, împreună cu soția sa, doamna Sanda Nestorescu,  ne-au însoțit la Târgul de Pâine și au avut numeroase întrebări și comentarii (care le vom publica ulterior).
    Dr. Rusalin Ișfănoni ne-a facilitat convorbiri cu doamna Rada Ilie și cu domnul Miron Muntean, convorbiri din care am selectat câteva opinii relevante.
Rada Ilie, județul Olt : “La această ediție am venit din județul Olt cu o expoziție intitulată DRUMUL PÂINII, am adus și cuptoare tradiționale (cuptorul numit țest) , foarte vechi, primele cuptoare folosite de omul de la țară, în care facem pâine, să vadă și tinerele generații cum au trăit strămoșii noștri. Expoziției i-am spus DRUMUL PÂINII fiindcă am pornit de la spicul de grîu , bobul de grâu, făina, aluatul și cuptorul care coace această pâine. În expoziție se văd și obiceiurile tradiționale, de la care pâinea nu a lipsit niciodată.     
Miron Muntean, județul Huneadoara: “Am avut invitație în fiecare an la acest Târg al Pâinii, am prezentat unul din minunatele noastre obiceiuri, îmblătitul grâului.  Suntem prezențí aici cu o formație de clăcași din zona Pădurenilor (bărbați, tineri, femei tinere și fete), care participă la o clacă la îmblătitul grâului.  După ce grâul s-a secerat, este uscat, este dus acasă. Este făcut stog, este depozitat pentru a fi îmblătit în cursul iernii. Îmblătitul se face sub formă de clacă și azi noi prezentăm la Târgul de Pâine această clacă.”
     Vom continua să publicăm și opinii ale celor din Pădureni prezenți la claca de la Târgul de Pâine, deocamdată punem punct aici acestei prime relatări cu o mărturisire din vremea copilăriei; părinții mei, care erau din Moldova, îmi spuseseră cândva, când eram mic, despre gustul nemaipomenit al pâinii pregătite la țest, dar niciodată nu avusesem ocazia să văd cum arată acest cuptor străvechi de făcut pâine. Acum, dupa ce l-am văzut și am gustat din pâinea coaptă la țest, pot spune că nu există nimic mai bun pe lume. Dumnezeu să-i odihnească pe părinți, care mi-au transmis, în felul lor, ceva legat de tradițiile străvechi ale românilor.
Ioan Iacob

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) anunță extinderea perioadei de vizitare a expoziției temporare „România – civilizații suprapuse”. Vernisată în luna iunie, expoziția va putea fi vizitată în holul central al muzeului din Calea Victoriei nr. 12, sector 3, București, până la finalul anului 2016.

Proiectul expozițional reunește artefacte arheologice și istorice de primă importanță din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României și ale altor muzee românești. Adevărate capodopere aparținând patrimoniul național, aceste obiecte stau mărturie cu privire la numeroasele civilizații care s-au succedat de-a lungul timpului în cuprinsul spațiului actual al României, loc de convergență culturală.

În parteneriat cu Asociația „Cultura Verde” care a pus la dispoziție printurile 3D a patru piese din expoziție ce pot fi descoperite tactil, muzeul reciclează capacele de PET-uri depuse de vizitatori în cutia colectoare aflată la intrare, în vederea imprimării 3D a replicilor unor obiecte de patrimoniu.

Programul de vizitare a muzeului este cuprins în intervalul orar 10.00 – 18.00 (până la data de 29 octombrie), respectiv 9.00 – 17.00 (în perioada 30 octombrie 2016 – 25 martie 2017), de miercuri până duminică. 

DRUMUL OII, ULTIMUL EPISOD?

Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Asociația „Transhumanța” (Rotbav, România)

Fundația „Pasterstwo Transhumancyjne” (Koniaków, Polonia)

 

vă invită

 

joi, 22 septembrie, ora 17, la vernisajul expoziției-semnal

DRUMUL OII, ULTIMUL EPISOD?

300 de oi, 100 de zile, 1400 km

 

 

Expoziția – prefață a proiectului cultural Drumul oii. Poveste cu sfârșit așteptat? – va fi deschisă la Muzeul Național al Țăranului Român, sala „Acvariu”, în perioada 22 septembrie – 30 octombrie 2016.

 

În anul 2013, doi ciobani din România și unul polonez au plecat la drum, în transhumanță, cu 300 de oi şi un miel. Au mers 100 de zile şi au parcurs aproape 1400 de kilometri.  Destinația finală: Munții Tatra. Totul a fost foarte bine organizat, nimic nu a fost la întâmplare: proiectul „Transhumanța 2013” a fost pus la cale de Asociația Transhumanța (România) și Fundația „Pasterstwo Transhumancyjne” (Polonia).  Prin călătoria lor pe vechiul drum al oierilor din munții Carpați au celebrat transhumanța ca mod de viață ancestral, care a dus la întemeierea de așezări în zona de munte și crearea  unei culturi comune.

 

Ideea i-a venit polonezului Piotr Kohut, cu care Silviu Cățean a legat o prietenie providențială în 2011 la un târg de Slow Food din Torino. Piotr i-a povestit românului că e goral, iar la originile lui stă transhumanța ciobanilor vlahi.

Coordonatori ai proiectului, frații Silviu și George Cățean, din satul Rotbav, comuna Feldioara, județul Brașov, urmași de oieri din Bran și proprietarii unei mici ferme zootehnice foarte bine ancorate în tradiție, și prietenul lor Piotr, din regiunea Podhale, Polonia, au pus la cale doi ani mai târziu străbaterea vechilor rute ale oierilor valahi prin munții Carpați.  Astfel, trei ciobani – Cristian Suciu și Vasile Hordilă din Rotbav împreună cu Piotr, au plecat pe 11 mai 2013  la drum. Ei au traversat zonele montane ale țărilor din Arcul Carpatic, pornind din Transilvania, prin Ucraina spre Polonia, Slovacia și Cehia.

 

Expoziția-semnal „Drumul oii, ultimul episod?” preia mesajul inițiatorilor proiectului  „Transhumanța 2013” pentru a-l face cunoscut publicului de muzeu din România, pornind de la fotografiile realizate de-a lungul călătoriei lor.  Ea se dorește a fi pretextul și introducerea pentru proiectul cultural „Drumul oii. Poveste cu sfârșit așteptat?” (2016 – 2017), prin care Muzeul Național al Țăranului Român își propune să întoarcă pe toate fețele povestea oii din zilele noastre: ce mai înseamnă oieritul astăzi, obligat să-și găsească calea printre cutumele moștenite, statisticile oficiale și politicile agricole europene.

 

Vă așteptăm pe 22 septembrie, la ora 17, în Sala Acvariu la vernisaj, unde vă spunem, alături de cei implicați în proiect, istoria și pățaniile transhumanței din 2013.

 

 

Dacă mergeți și întrebați oamenii bătrâni, muieri… ei nu știu de transhumanță. Nici nu știu să pronunțe. N-au termen. Întrebați-i de „drum”, dacă au fost „la drum”, dacă au fost „în țară” sau „în scuteală”. […] Îs două-trei nuclee mari de transhumanță: e Țara Bârsei cu Săcele – Bran și Mărginimea Sibiului. Și mai e și Covasna, tot mocanii săceleni. Tot ei îs… cu neamuri de târlași.

 (Silviu Cățean)

 

Am mers 25 de km într-o zi pe șosea, fără să ne oprim. Unii mai claxonau, unii mai opreau și te salutau, când, cum. Până le explicam noi de unde suntem, unii nu ne credeau. Voi ați înnebunit, unde să ajungeți în Polonia? Am ajuns.

(Cristian Suciu)

 

Intrarea este liberă.