Archive for Mai, 2013


13883_0_1Cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului şi pentru al doilea an consecutiv, Institutul Cultural Român de la Madrid, în colaborare cu Direcţia Generală Românii de Pretutindeni din cadrul Institutului Cultural Român, organizează în Spania între 31 mai-10 iunie, un turneu de teatru pentru copii.
Turneul cuprinde un număr de 10 reprezentaţii cu spectacolul „Capra cu trei iezi” al Teatrul „Luceafărul” din Iaşi care vor avea loc în: Barcelona, Valencia, Castellón de la Plana, Alicante, Ciudad Real, Alcalá de Henares, Salamanca şi Zaragoza.

Program:
Barcelona, 31 mai, ora 09.15, la Colegio Escuelas Pias Lluria (C/ Aragó, 302, Barcelona)
Spectacol în limba spaniolă
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.

Valencia, 1 iunie, ora 18.00, la Centro Cultural Ca Revolta (Santa Teresa, 10, Valencia)
Spectacol în limba română
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.

Castellón de la Plana, 2 iunie, ora 16.30, la Pabellon La Pérgola – Parque Ribalta (Paseo Ribalta s/n – Avda. Barcelona Castellón de la Plana)
Spectacol în limba română
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.

Alicante, 4 iunie
ora 10.30, la Centro Cultural Las Cigarreras – Caja Negra (C/ San Carlos, 78 Alicante)
Spectacol în limba spaniolă
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.
ora 14.30, la Colegio Mayor de la Universidad de Alicante – Salón de Actos (San Vicente Del Raspeig, Alicante)
Spectacol în limba spaniolă
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.
ora 19.00, la Colegio Mayor de la Universidad de Alicante – Salón de Actos (San Vicente Del Raspeig, Alicante)
Spectacol în limba română cu subtitrare în limba spaniolă
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.

Ciudad Real, 5 iunie, ora 17.00, la Museo López Villaseñor (C/ de los Reyes, 11  Ciudad Real)
Spectacol în limba română
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.

Alcalá de Henares, 8 iunie, ora 12.00, la CEPI Hispano-Rumano (C/ Goya, 5 local, Alcalá de Henares – Madrid)
Spectacol în limba română
Intrarea liberă în limita locurilor disponibile.

Salamanca, 9 iunie, ora 12.00, la Teatro Juan del Enzina (C/ el Tostado, 2, Salamanca)
Reprezentaţie programată în cadrul Festivalului Internaţional de Arte din Castilla y León  “FÀCYL” din Salamanca
Spectacol în limba spaniolă

Zaragoza, 10 iunie, ora  16.00, la Teatro Arbolé (Parque del Agua Luis Buñuel. Paseo del Botánico, 5 – Junto al Puente del Tercer Milenio, Zaragoza)
Spectacol în limba română

Spectacolul „Capra cu trei iezi” după Ion Creangă este versiunea scenică a cunoscutei poveşti a lui Ion Creangă dezvoltă regizoral spiritul ei popular, refăcând atmosfera satului de odinioară atât sub aspect scenografic, cât şi în planul sonorităţilor. Ideea realizatorilor este să readucă în atenţie jocurile şi jucăriilor de altădată ale copiilor, prin utilizarea unor materiale şi practici specifice tradiţiilor folclorice româneşti.

Dramatizare: Ion Agachi
Regia: Ion Ciubotaru
Scenografia: Mihai Pastramagiu
Muzica: Matilda Andrici
Pictura decorului este inspirată de creaţiile plastice ale artistului naiv Gheorghe Ciobanu
Distribuţia: Beatrice Engel, Mariana Ivanov, Ileana Ocneanu, Ioana Iordache, Dumitru Georgescu
Traducerea în limba spaniolă: Cătălina Iliescu, María Antelo, Lucica Nichistroi, Claudiu Picu
Durata spectacolului: 1 oră.

Teatrul  „Luceafărul” din Iaşi este o instituţie profesionistă de spectacole pentru copii şi tineret, care funcţionează din 1950. Instituţia participă la festivaluri naţionale şi internaţionale de prestigiu şi organizează la rândul ei un Festival  Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr, ajuns acum la ediţia a VI-a.

Parteneri:
Teatrul „Luceafărul” din Iaşi
Consulatul General al României la Barcelona
Consulatul României la Castellón de la Plana
Asociaţia Suflet Românesc/Alma rumana din Valencia
Universidad de Alicante
Asociaţia ARIPI din Alicante
Centro Cultural „Las Cigarreras” (Ayuntamiento de Alicante)
Asociación Hispano-Rumana de Castilla-La Mancha din Ciudad Real
Centro Hispano-Rumano din Alcalá de Henares
Consejería de Cultura y Turismo de la Junta de Castilla y León
Festival Internacional de las Artes de Castilla y León  “FÀCYL” din Salamanca
Asociaţia ACASĂ din Zaragoza

ICR

Anunțuri

O categorie cu totul aparte o alcătuiesc Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului  CC al PMR, publicate de Arhivele Naţionale ale României, pentru anii 1948 şi 1949.

Una din sursele cele mai importante se poate dovedi oricare dintre filialele judeţene ale Arhivelor Statului deoarece aici se pot regăsi documente inedite sau chiar acte şi documente ce au „dispărut” de-a lungul timpului din Arhivele Centrale. Mai mult acestea vorbesc adesea despre situaţii locale despre care documentele de la nivel central fie nu amintesc nimic, fie le includ în norme, statistici, ordine şi dispoziţii generale. Se poate extrage aşadar material documentar cu totul inedit şi de un real folos prin priceperea realităţilor existente în teren şi nu doar din ceea ce s-a raportat la nivelurile superioare ale administraţiei.

În categoria izvoarelor poate fi inclusă asemenea şi colecţia multora dintre actele legislative deoarece prin aprofundarea  studiului lor se pot identifica atât motivaţiile cât şi urmările pe care aceste acte le-au avut asupra unor grupuri mai mari sau mai mici de persoane, dar şi asupra societăţii româneşti în genere.

Parfumul specific epocii poate avea nuanţe suave prin lectura unor publicaţii ale timpului respectiv, în special referindu-ne aici la oficioasele PCR, binecunoscutele cotidiene „Scânteia” sau „România Liberă”.

Dintre publicaţiile mai recente putem aminti revista „Arhivele Totalitarismului” editată de INST, „Dosarele istoriei”, „Magazin istoric”, „Historia”, „Rost”, „Memoria. Revista gândirii arestate”, „Analele Sighet” sau revistele centrale sau locale ale BOR dar şi ale altor culte religioase recunoscute din România.

 Literatura memorialistică, deosebit de densă şi bogată după anul 1989, se constituie într-o altă modalitate de culegere de informaţii. Evident că se impune o cenzurare laborioasă şi atentă a informaţiilor provenite de aici pentru că se face simţită  adesea subiectivitatea şi chiar patima împotriva regimului comunist.

Exista de asemenea pe piaţa de carte din România un bogat segment memorialistic al celor care, în timpul dictaturii comuniste au ocupat funcţii diverse, mai importante sau mai obscure, în aparatul administrativ al statului ori al PCR.

La fel trebuiesc amintite şi răsfoite diferite materiale publicate iniţial în afara României, traduse şi editate ulterior şi la noi. Acestea  au făcut critica regimului comunist ori a unora dintre conducători.

Studiile realizate şi publicate în tară şi străinătate de istorici şi cercetători reputaţi precum Adrian Gabor[1], Gheorghe Onişoru[2], Dumitru Şandru[3], Mihai Iacobescu[4], Cristian Troncotă[5], Cristina Păiuşan[6], Octavian Roske[7], Ioan Chiper[8] ori mai tinerii Adrian Petcu[9], George Enache[10], Claudiu Târziu[11] sau Sorin Clipa[12] ne pot fi oricând de un real folos celor aflaţi mai la început de drum.

Evident că sursele şi izvoarele amintite până acum sunt doar o mică parte din ceea ce poate constitui fundamentul unui demers istoric şi de cercetare a fenomenului totalitarismului comunist din România dar nu numai de aici. Oricând poate fi identificată o sursă nouă sau insuficient valorificată, o mărturie a ceea ce s-a petrecut cândva.

Un excurs sintetic poate aduce laolaltă mai multe aspecte ale interacţiunii dintre instituţiile religioase şi statul comunist. În fapt la orice studiere a fenomenului religios din epoca postbelică se are în vedere nu doar Biserica Ortodoxă Română, deşi aceasta ocupă evident cel mai mare spaţiu în cercetările actuale, ci toate instituţiile religioase, toate cultele şi bisericile, recunoscute prin noile acte normative promulgate după anul 1949.

Direcţiile pe care s-a consumat acest proces de interacţiune sunt diverse. Probabil printre primele aspecte care trebuiesc luate în considerare sunt cele ideologice doctrinare, deoarece stau la baza dezvoltării ulterioare. Creştinismul îşi promovează valorile experimentate pe parcursul celor 2000 de ani. Învăţătura de credinţă a Bisericii, dezvoltată prin asistenţa directă a Sfântului Duh şi prin înţeleapta formulare a Sfinţilor Părinţi îşi are obârşia în actul Revelaţiei divine. De aceea nici nu se poate compara real cu doctrinele/ideologiile care pun la baza lor ateismul şi materialismul dialectic. Practic fiecare dintre ele pleacă antagonic, pe direcţii total diferite. Creştinismul promovează creaţionismul datorat Fiinţei divine, în vreme ce ateismul atacă de la început chiar conceptul de divinitate, neagă până şi posibilitatea de a exista un Dumnezeu, fie el personal, ca fiinţă, sau conceptual, ideatic, necorporal, spiritual. 

Stelian Gombos – va urma


[1] Adrian Gabor, Biserica Ortodoxă Română şi puterea comunistă în timpul Patriarhului Justinian Marina, în Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, în colaborare cu Adrian Nicolae Petcu, Bucureşti, 2002, p. 93-154, Dezbatere asupra Uniaţiei la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, în Vestitorul Ortodoxiei , anul XII, nr. 281-282, decembrie 2001, p. 14, Profeţia Patriarhului Justinian în Vestitorul Ortodoxiei , anul IV, nr. 286, 1 martie, 2002, p.1, Biserica Ortodoxă Română şi evreii în timpul lui Antonescu, în colaborare cu Adrian Nicolae Petcu, în Vestitorul Ortodoxiei, anul IV, nr. 292-293, 15 iunie 2002, p. 4-5, Biserica Ortodoxă şi puterea comunistă, în Vestitorul Ortodoxiei, anul XIV, nr. 292-293, decembrie 2002, p. 6.

[2] Gheorghe Onişoru, Instaurarea regimului comunist în România, Bucureşti, 2002, Alianţe şi confruntări între partidele politice din România, 1944-1948, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1996, Colecţia Biblioteca Sighet, vol. I, România între 1944-1948. Transformări economice şi realităţi sociale, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1998, Operaţiunea Tămădău. Desfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc (1947), Academia Română, Institutul pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008, Istoria contemporană universală după 1945, Curs universitar, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004, Comunismul în România. Ideologie, întemeieri, dileme, Iaşi, Fundaţia Academică A. D. Xenopol, 1999, („Xenopoliana”, VII, editor în colaborare cu Andi Mihalache, Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România comunistă, Bucureşti, 2001, editor, Mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din România, 1944-1962, Bucureşti, 2003, editor.

[3] Dumitru Şandru, Instaurarea Administraţiei comuniste în Moldova, în vol. 6 martie 1945. Începuturile comunizării României, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1995, p.59-77, Regimul locuitorilor din nordul Transilvaniei, în vol. Sovietizarea nord-vestului Transilvaniei, 1944-1950, Editura Muzeului Sătmărean, Satu-Mare, 1996, p.65-75, Reforma agrară din 1945 în România, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000.

[4] Mihai Iacobescu,  Din istoria Bucovinei, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993,

[5]Cristian Troncotă, Torţionarii. Istoria instituţiei Securităţii regimului comunist din România (1948 – 1964) Ed. Elion, Bucureşti, 2006, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România Ed. Elion, Bucureşti, 2003

[6]Cristina Păiuşan, Mecanisme represive în România, 1945-1989, Dicționar bibliografic (A-D), INST, Bucureşti, 2001; colaborator, Biserica Ortodoxa Româna sub regimul comunist, 1945-1958, INST, Bucureşti, 2001; Coautor, Regimul comunist în România, 1945-1989, Cronologie politico-diplomatică, Editura Tritonic, Bucureşti, 2002. Coautor.

[7] Octavian Roske, Campania de colectivizare la sfârşitul anilor 1950: tehnici de intimidare şi mecanisme represive, Conferinţa România la sfârşitul anilor ’50 în context naţional şi internaţional, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română, Bucureşti, 8-9 decembrie 2008.

[8] Ioan Chiper, Instaurarea regimului Ceauşescu. Continuitatea şi ruptură în  relaţiile româno-sovietice, ISNT – Institutul Român de Studii Internaţionale „Nicolae Titulescu” (coautor). Bucureşti, 2003, Misiunile Vîşinski în România. Din istoria relaţiilor româno-sovietice, 1944-1946. Documente secrete, INST, Bucureşti, 1997 (coautor), Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane, 1944-1947,Bucureşti, Ed. Iconică, 221 p (coautor),Consideraţii privind evoluţia numerică şi compoziţia etnică a PCR,1921-1952, „Arhivele Totalitarismului”, an VI, 1998, nr. 21 (4), pp.  25-44,Conjunctura semnării armistiţiului de la Moscova, în „Revista Istorică”, tom V (1994), nr. 9-10, pp. 891-898,  Actul istoric de la 23 august 1944 în contextul politicii marilor  puteri faţă de România, în „Revista de Istorie”, tom 42, nr. 9-10/1998.

[9] Adrian Nicolae Petcu, Partidul, Securitate şi Cultele, 1945-1989, Editura Nemira, Bucureşti, 2005,

[10] George Enache,  Ortodoxie şi putere politică în România contemporană, Editura Nemira, Bucureşti, 2005.

[11] Claudiu Târziu, Pr. Florea Mureşanu – mărturisitor şi erou, în „Rost”, nr. 97/mai 2011

[12] Sorin Toader Clipa, Fondul Bisericesc al Bucovinei şi lichidarea lui (1948-1949), Editura Universităţii Suceava, 2006.

Afis Copilareste si daruieste 1 iunieCopilărește și dăruiește este un eveniment caritabil destinat celor 100 de copii de la grădinița din comuna Vadu-Pașii, situată în județul Buzău, care au nevoie de hăinuțe, jocuri educative, jucării, cărți de colorat și de povești.

Te așteptăm să ne jucăm și să donăm unul dintre aceste lucruri pentru a-i ajuta pe cei 100 copiii de la grădinița din Vadu-Pașii, sâmbătă de 1 iunie, orele 14:00-20:00 la Caffe D’ arthe, str. Popa Nan, nr 7.

La evenimentul caritabil Copilărește va lua parte Corul Solemnis al Bisericii Delea Nouă din București, al cărui repertoriu conține cântece laice și religioase, de la prelucrări folclorice până la muzică preclasică. Concertul coral va începe la ora 15:00.

Streetcats, proiectulurbanpentruajutorareapisicilorstrăzii, va susține o lecțieeducativădespreinteracțiuneadintrecopilșipisică.

P1040314-001De asemenea, părtașii la faptebuneîipot admira pe artiștiilorpreferațiîntr-o expozițiecufotografiidincopilărialor.

De ziualor, copilașiivoravea parte de multe surprize la CaffeD’arthe, voraveaocaziasă se joacecupuiuți de pisică, sădevinăpersonajulpreferatdin desene animatesaupoveștiprinface-paintingșisăcântepieselelorpreferate la karaoke.  Iartoată această veselie sperăm să o transferăm la Grădinița de la Vadu-Pașii prin donațiile de hăinuțe, jocuri și cărți pentru copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani.

Toate donațiile vor fi transportate duminică, 2 iunie, la Buzău în comuna Vadu-Pașii, iar copiii celor trei grupe ale grădiniței locale urmează să primească luni, 3 iunie.

P1040259-002

4535796690-4GRASP prezintă cele două documente de politici publice in educație si dezvoltarea capitalului uman, tematici ce s-au departajat ca fiind probleme majore care afectează competitivitatea României într-un mod trans-sectorial, in urma dezbaterilor din cadrul conferintei anuale de la Londra, noiembrie 2012.

Printre invitații la dezbatere și experți sunt Mugur Isărescu, Guvernator al Băncii Naționale a României; Peter Barta, CEO Fundația Post Privatizare; Tincuta Apateanu Fondator Edusfera; Ștefania Pop, CEO Junior Achievement România; Mircea Vasilescu, Președinte Fundația Soros România; Alexandru Cristea, Președinte Sindicatul Managerilor Publici; Victor Giosan, Expert Afiliat  Centrul Român de Politici Europene; Ilie Simion,  Președinte Asociația Beneficiarilor Busei Speciale Guvernul României; Adrian Curaj, Director UEFISCSU,  Ministerul Educației.

                  Program: 7 iunie 2013, sediu BNR

     09:30 – 10:00: Sosire invitați, participanți
10:00 – 10:05: Deschidere conferință
10:05 – 10:30: Discurs d-l Guvernator Mugur Isărescu
10:30 – 11:15: Prezentare documente de politici publice GRASP
11:15 – 12:45: Panel 1: Educație și angajabilitate
12:45 – 14:00: Pauză de prânz & cafea
14:00 – 15:30: Panel 2: De la „migrația creierelor” la „circulația creierelor”
15:30 – 16:00: Pauză de cafea
16:00 – 17:30: Panel 3: Investiții în capital uman
17:30 – 17:45: Remarci finale

Documentul de politici publice ,,Competitivitatea capitalului uman” analizează situația actuală a capitalului uman din România, constatând că aceasta se deteriorează atât din punct de vedere calitativ, cât și din punct de vedere demografic. Documentul analizează cauzele acestui declin, prezintă câteva exemple de bune practici, explică din punct de vedere teoretic și practic importanța capitalului uman pentru dezvoltarea sustenabilă a României. În fine, documentul recomandă câteva măsuri pe care factorii de decizie le pot implementa pentru a se asigura că și în România, investitile în capitalul uman devin o prioritate reală, asigurând un capital uman competitiv pe termen mediu și lung.

,,Educația contează” își propune să revigoreze dezbaterea despre creșterea competitivității învățământului terțiar din România, și să aducă propuneri concrete și pragmatice de politici publice. Aceste propuneri sunt bazate pe date primare culese din universitățile românești, pe indicatori care sunt asociați în literatură de specialitatate unui învățământ terțiar competitiv, și pe exemple de bune practici.

http://www.mygrasp.org

logoEntry: Payed Entry – 2.99 euro

Winner is: Judged

Deadline: June 26th, 2013

Eligibility: Worldwide

FOTO4all.ro May Competition – „Green!”

How To Apply:

Buy any issue of FOTO4all magazine (value 2,99 euro) on www.foto4all.ro

Then send your submission to: publish@foto4all.ro, together with the email you received from us for purchasing the magazine.

The photographs you send should meet the following specifications: JPEG file, 1600px on their long side, 150dpi, no frame attached. They can be in color, black and white, edited or not, it’s up to you. Please send them without watermark. Together with your images (not more than 3) please add to the email: your name, your age, some details about the camera you are using and a few words or a title for your photographs. Please note that if the images do not respect the requirements, they will not enter the competition.

Copyright:

By entering the competition, entrants:

(i) warrant the FOTO4all.ro magazine that they have created and own the work submitted (including all elements of the work) and that nothing within any work has been copied or added from another person’s work;

(ii) warrant that the whole copyright and any other form of intellectual property right in the work is vested in them;

(iii) warrant that they have not in any way assigned, licensed, disposed of, or otherwise encumbered any of their rights which allow them to deal freely with the work and the copyright in that work;

(iv) warrant that they have obtained model releases from any persons featured in their submitted photographs allowing publication and use of the works as contemplated by these entry rules and conditions.

Usage rights:

By entering the competition, entrants grant license to FOTO4all.ro magazine and agree that their work may be featured inside the magazine or on its Facebook page.

If the theme or the terms and conditions are not respected by the participants, FOTO4all.ro may cancel the contest.

Dumnezeu Te alege, nu ca să Te înalţe, ci ca să Te coboare, prin slujire. Arhiereul, Preotul, Diaconul, credinciosul sunt robii Lui Dumnezeu. (Ep. Romani – 9, 10, 11). Este de luat aminte: Orice dezlegare se face pentru ceilalţi, Iisus Hristos şi-a dat viaţa pentru toţi, suntem aleşi, pentru a fi la dispoziţia tuturor. În creştinism, alegerea Este universală, ucenicii au fost trimişi la toate neamurile. Epistola către Efeseni: Este cartea eclesiologică a Bisericii. Prin opera Sa Iisus Hristos recapitulează totul, concentrează totul sub un singur cap: El, şi aceasta Este marea taină că: „păgânii sunt împreună cu noi martori ai aceleaşi făgăduinţe”. Domnul nostru Iisus Hristos rupe peretele vrajbei dintre Israel şi păgâni. Aceasta Este misiunea Bisericii, marele mister: ea împacă totul şi ceea Ce este pe orizontal şi pe vertical. Misiunea sa este a chemării, a slujirii şi împăcării. Referinţe speciale avem la Sf. Ap. Şi Ev. Matei – cap.10 şi Luca – cap. 9 din ele rezultă legătura indisolubilă dintre evanghelizare şi slujire, Biserica făcând prezentă, ca activitate mântuitoare, prezenţa Lui Iisus Hristos în lume şi în Istorie.

            Biserica şi Iisus Hristos sunt o unitate indisolubilă. Istoria misiunii se identifică cu istoria Bisericii. Istoria ei Este relaţia Lui Dumnezeu cu semenii şi invers. Neavând o istorie a misiunii, nu ai o istorie a Bisericii, şi atunci, eşti doar o simplă adunare, un grup de oameni, o apariţie meteoritică, stelară pe scena istoriei şi a teologiei. Trebuie să iei aminte, la fel şi noi! Relaţia umanităţii cu Dumnezeu se înţelege ca realitate istorico – teandrică şi sinergetică. Dar mărturisirea în istorie este incomodă pentru societatea bazată pe minciună, înşelăciune şi violenţă. Al mărturisi pe Dumnezeu înseamnă a declara război pe viaţă şi pe moarte cu diavolul, a nu mărturisi înseamnă an avea pace cu acesta. Dacă în perioada persecuţiilor, creştinismul era prigonit fiind în afara societăţii, astăzi se constată o ieşire acesteia din creştinism spre puncte centrifuge ale autoumanizării.

Începând cu Sfintele Evanghelii, care prezintă viaţa şi activitatea Mântuitorului Iisus Hristos, continuând apoi cu alegerea şi pregătirea Sfinţilor Apostoli, şi după aceea prin comunităţile locale înfiinţate de  aceştia, se observă că Biserica se dezvoltă ca o instituţie de sine stătătoare. Firesc, ea se va supune legilor Statului în care îşi desfăşoară activitatea, colaborează cu instituţiile statului de drept, oricare ar fi acesta, poate chiar se implică în unele treburi ale statului ori ale conducerii acestuia, în viaţa politică, socială sau economică, păstrându-şi însă autonomia sa, independenţa doctrinară.

Aşadar, vocea profetică a Bisericii se aude în istorie, căci nu se concepe, ca propovăduind adevărul să nu mustri păcatul. Glasul ei Este aidoma cuvintelor scripturii: „Iată Eu stau la uşă şi bat”… Chemarea ei se îndreaptă către toţi, şi face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinile istoriei. Glasul ei străbate veacurile, căci mărturisirea credinţei creştine îi aparţine doar Ei, în acest fel ajungându-se la o relaţie simfonică dintre Biserica luptătoare şi cea triumfătoare.

Spaţiul românesc oferă din acest punct de vedere o imagine cu totul deosebită căci istoria Bisericii şi istoria statelor româneşti, mai ales a celor feudale, se întrepătrund adânc. De la existenţa clandestină din primele trei secole creştine până la conducerea bicefală a Evului Mediu, de la atitudinea servilă a începuturilor moderne ale României şi intervenţiile brutale – ca în vremea lui Cuza – până la vicleana rezistenţă, aparent împăciuitoare ori adânc împotrivitoare  din perioada comunistă toate pot fi normative sau, dacă dorim, normale în anumite epoci istorice.

După anul 1989 s-a conturat o discuţie, în care s-au exprimat opinii diverse asupra raporturilor pe care Biserica Ortodoxă Română le-a avut, prin intermediul reprezentanţilor săi legitimi, ierarhi şi slujitori, dar şi simpli credincioşi mireni, cu Statul comunist.

Dintru început se cuvine amintit că un astfel de demers trebuie detaşat de anumite şabloane. Se disting aici cel puţin trei direcţii diferite, pe care ne vom feri a le urma exclusiv:

1.      Cei ce consideră Biserica Ortodoxă Română total obedientă, chiar colaboraţionistă cu regimul comunist, după modelul oficial al  Bisericii Ortodoxe a Rusiei, (ştiut fiind că în Uniunea Sovietică a funcţionat în paralel şi o Biserică Ortodoxă „subterană”, clandestină)[1];

2.      Cei ce consideră Biserica Ortodoxă o martiră totală a comunismului, caz în care doar cu anumite excepţii ,,Biserica a luptat total prin toate mijloacele ce i-au stat la dispoziţie împotriva molimei roşii a comunismului”;[2]

3.      Cei cărora deşi le indiferent aparent ce s-a întâmplat, emit păreri de cele mai multe ori împotrivitoare Bisericii pe care o consideră în mare parte o instituţie total depăşită de realităţile lumii moderne contemporane, un „dinozaur încă viu” dar oricum pe cale de dispariţie şi care în cel mai bun caz va deveni în societatea post-modernă şi „post-creştină” un fel de instituţie caritabilă, un „institut de psihologie” sau un refugiu ultim al unor marginalizaţi ai societăţii;

Nici una din cele trei direcţii amintite nu are o desfăşurare pură, ci în sânul fiecăreia dintre ele se manifestă diverse personaje ce emit adesea aşa-zise „judecăţi de valoare” sau se vor a fi „formatori de opinie” fără însă a aprofunda fenomenul în esenţa sa, dincolo de nişte şabloane care poate nu sunt străine unor anumite interese al diverselor grupuri ori persoane.

 Departe  gândul de a denunţa pe cineva sau de a jigni, de a apăra sau de a acuza, devine neapărat necesar ca un fenomen precum comunismul şi implicaţiile sale în domeniul religios să fie cercetate cu atenţie, comentate, tălmăcite şi judecate prin prisma istoriei reale a acelor timpuri. Lecţiile istoriei trebuie învăţate, fiindcă altfel, aceleaşi greşeli se pot repeta, dar cu repercusiuni mult mai grave. Civilizaţia contemporană confirmă că reactivarea unor mişcări politice precum neo-comunismul sau neo-nazismul aduc cu ele dezechilibre profunde la nivel social, tulburări majore, răsturnări spectaculoase de valori şi norme confirmate anterior ca autentice şi viabile.

Pentru o privire retrospectivă şi o analiză cât mai corectă a fenomenului de interacţiune dintre administraţia şi statul de tip comunist şi Biserică, în general,

s-au identificat  o sumă întreagă de posibilităţi de informare. Sursele primare ale lucrării se constituie în arhivele CNSAS, ale Ministerului Justiţiei, şi a altor instituţii religioase ori laice. Acestea, prin conţinutul lor oferă cercetătorului posibilitatea de a-şi forma o imagine cuprinzătoare asupra atmosferei epocii dar şi asupra unor evenimente şi momente speciale. Începuturile s-au făcut prin aprofundarea unor materiale deja cercetate provenind din Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, din fondurile dedicate Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, CC al PCR cu unităţile sale specifice structurale: Cancelarie, Secţia Economică şi Secţia Relaţii Externe, Inspectoratul General al Jandarmeriei, Direcţia Generala a Poliţiei, Ministerul de Interne – Direcţia Administraţiei de Stat.

Un rol cu totul deosebit îl poate juca cercetarea directă a documentelor, aflate în momentul de faţă în custodia CNSAS. Fiindcă am vorbit de documente, de un nesperat şi real folos pot fi colecţiile de documente publicate sub egida unor instituţii prestigioase precum Arhivele Naţionale ale României, Institutul Naţional pentru Studierea Totalitarismului şi chiar CNSAS.

Stelian Gombos – va urma


[1] A se vedea diverse referiri atât la Alexander Soljeniţân, Arhipelagul Gulag, Bucureşti, 1997, dar şi în lucrarea Arhimandritului Nectarie Antonopoulos, Sf. Arhiepiscop Luca – chirurgul fără de arginţi”, Galaţi, Editura Egumeniţa, 2007. Denis Deletant, România sub regimul comunist, Editura Academia Civică, 2006

[2]  Ioan Dură, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist (1945-1989), Editura Ramida,1990

editura-curtea-vecheIn 2013, Curtea Veche Publishing sarbatoreste 15 ani de existenta. Astfel, standul editurii din cadrul celei de-a VIII-a editii a Salonul International de Carte Bookfest va marca trecerea anilor in activitatea editurii si va acorda un loc important celor mai reprezentative carti din portofoliul sau. Cititorii de Curtea Veche sunt asteptati cu reduceri de pret de pana la 70%, premii, cadouri de 1 iunie pentru copii, lansari de carte si o zi speciala cu reduceri de pret importante la toate cartile de la stand – Black Sunday.

 

 

Privind in urma la acesti 15 ani, sunt momente frumoase pentru care a meritat sa depunem efort indelungat. Echipa Curtea Veche a reusit sa se mentina si sa creasca un brand pe masura numelui ales, onorandu-l. Aprecierea publicului pentru selectia titlurilor noastre si pentru colectiile pe care le propunem ne ofera o mare satisfactie.” (Iren Arsene, Manager Curtea Veche Publishing)

 

 

Cateva notati Curtea Veche la BookfestPrintre evenimentele care vor avea loc la standul editurii Curtea Veche se numara si lansarea colectiei “Cartile copilariei”, in prezenta Altetei Sale Regale Principele Radu al Romaniei (vineri, 31 mai, ora 18.30). Colectia este sprijinita de Casa Regala a Romaniei si prin ea editura propune un program de lectura in randul urmatoarelor generatii de cititori. Cu prilejul salonului de carte, publicul va putea asista si la prezentarea celor mai noi titluri din colectia “Casa Regala”, incluzand volumul “Monarhiile secolului XXI” de Sandra Gatejeanu Gheorghe si Ioan-Luca Vlad.

 

Lansari de carte vor fi pregatite si pentru noi volume semnate de Lucian Croitoru (“Sfarsitul reglementarii si ultimul reglementator”), Teodor Baconschi (“Legatura de chei. O marturie diplomatica. Theodor Baconschi in dialog cu Armand Gosu”), Adrian Mociulschi (“Arta si Comunicare”).

 

 

Pentru ca in acest an invitatul de onoare al Salonului de Carte va fi literatura germana, Curtea Veche Publishing a pregatit evenimente prin care isi va prezenta autorii care au scris in aceasta limba: Joachim Gauck (Presedintele Germaniei), Uwe Tellkamp, Eugen Ruge, Dagmar Dusil, dar si o antologie a scriitorilor de limba germana, semnata de Olivia Spiridon.

 

13891_0_1În perioada 8-9 iunie 2013, în localitatea bulgărească Rabrovo va avea loc cea de-a cincea ediție a Festivalului Cântecului și Dansului Autentic Românesc. Însemnătatea acestor două zile este una aparte pentru comunitatea românească, evenimentul marcând atât hramul satului, cât și sărbătoarea Înălțarea Domnului. Evenimentul este organizat de AVE – Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria, în colaborare cu alte asociații românești din Bulgaria: Asociația Curcubeul peste Dunăre, Casa de cultură „Sfânta Teofana Basarab”, Societatea Culturală a Vlahilor și Casa de cultura „Prosfeta-1928” din satul Rabrovo.

Parteneri oficiali ai manifestării sunt Institutul Cultural Român, prin Direcția Generală Românii de Pretutindeni și Primăria satului Rabrovo. În localitatea Rabrovo a avut loc primul festival al comunității românești din Bulgaria, în anul 2006.

În cadrul festivalului vor susține reprezentații ansambluri din satele cu populaţie majoritar românească din sudul Dunării, Bulgaria, Serbia dar şi din România. Printe participanți se numără: ansamblul de dansuri din satele Kosovo si Gamzova (comuna Bregova), ansamblul din Rachitnița și fanfara de la Kutova, ansamblul din localitatea Deleina și cel din satul Topolnița (Serbia). Din România vor susține reprezentații grupuri folclorice din satele Ciuperceni (județul Dolj), Maglavit (județul Dolj), Ghidici (județul Dolj) și Covăsânț (județul Arad). De asemenea, vor fi prezentate obiceiuri de nuntă și botez, paparudele, precum şi alte tradiţii păstrate de românii din aceste regiuni.

În nordul Bulgariei există două comunităţi româneşti, care se diferenţiază etnografic. Românii timoceni trăiesc în regiunea dintre Vidin şi Timoc, în zona bulgărească, şi sunt localizaţi compact în 31 de sate, în oraşul Bregova, punctul de graniţă cu Serbia, şi în oraşul Vidin (numit de români Dii). De la Lom către Silistra, în regiunile Montana, Vraţa, Pleven, Lovech, Veliko Târnovo, Ruse şi Silistra, cu precădere în Vraţa, Plevna şi Veliko Târnovo, se află aproape 70 de sate locuite de populaţie de origine română, în proporţii diferite (de la 10 % la 80 %). În prezent, în Bulgaria nu există învăţământ primar şi secundar și nici emisiuni TV sau radio în limba română. Conform estimărilor asociațiilor românești, comunitatea românească din Bulgaria numără aproximativ 150 000 de persoane.

ICR

Societatea umană, pe întreg parcursul dezvoltării ei, a cunoscut diverse forme de organizare şi administrare. Cronologic, omul a evoluat de la etapa ginţilor şi a triburilor până la statul modern.

De asemenea, din perspectiva religioasă oamenii s-au organizat având, de-a lungul vremii, forme mai asemănătoare sau diferite, funcţie de nivelul de dezvoltare, de etapa istorică, de credinţa pe care au avut-o, oricine ştie de ce alţi factori.

Cercetările antropologice au demonstrat că până şi cele mai primitive dintre populaţiile lumii au avut un cult oarecare în cadrul căruia au fost prezente permanent ideea de suflet şi ideea unui mod de organizare. Societăţile patriarhale sau matriarhale ale antichităţii preistorice cercetate până acum ne dovedesc că religia stă la baza oricărei forme de dezvoltare umană. Ea răspunde dealtfel unei necesităţi fireşti a omului din toate timpurile.

Referindu-ne la creştinism, o instituţie organizată a credinţei a existat de la început. Această instituţie a fost şi este Biserica. Ea poate fi definită ca „instituţia sfântă, care este întemeiată de Cuvântul Cel întrupat al lui Dumnezeu, spre mântuirea şi sfinţirea oamenilor, şi care posedă puterea şi autoritatea Lui dumnezeiască, constând din oameni care au aceeaşi credinţă, se împărtăşesc de aceleaşi Sfinte Taine şi se împart în popor şi cler conducător, care îşi derivă autoritatea şi puterea prin succesiune neîntreruptă de la Apostoli şi prin aceştia de la Mânuitorul Iisus Hristos”[1].

În timp au existat adesea interferenţe şi/sau suprapuneri între instituţia Bisericii şi cea a Statului, între autoritatea religioasă şi cea civilă. Esenţial însă statul, administraţia politică şi-a delimitat în cele din urmă funcţionalitatea faţă de latura religioasă. Fiecare dintre ele se preocupa de o anumită dimensiune a dezvoltării omului. Tradiţia bizantină, pe care s-a dezvoltat societatea medievală românească impune acea separaţie a puterilor în Stat. Astfel putem spune că în vreme ce administraţia civilă, laică, politică, prevede şi se preocupă de relaţionalitatea imanentă, orizontală, a persoanei umane cu semenii săi, administraţia şi organizarea şi în ultimă instanţă instituţia religioasă adică Biserica, are în preocupările sale perspectiva transcendentă a omului, relaţia lui personală şi comunitară cu Dumnezeu. Aici nu e loc de interpretări confesionale sau de deosebiri în ceea ce priveşte religia la care ne referim. Asimilăm unei instituţii de tip eclesial şi manifestările religioase ale altor credinţe religioase: musulmanii şi moscheea, evreii şi sinagoga.

Biserica este o instituţie divino-umană, întemeiată de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos prin Jertfa de pe Cruce. Ea capătă o formă  văzută prin comunitatea ce ia naştere în ziua Cincizecimii, în urma predicii Sf. Ap. Petru (Faptele Apostolilor, cap. II).

Vorbind despre Biserică şi în Biserică – despre rolul şi importanţa Ei, am ajuns la multe definiţii Ce i se dau Bisericii, cu alte cuvinte am ajuns la o teoretizare, la o nuanţare a detaliilor… Nu ştiu, în schimb, în Ce măsură, împlinim în practică cunoştinţele teoretice pe care le cunoaştem despre Biserică şi dacă le împlinim în Biserică – acolo unde le Este locul şi rostul!

Şi din cauza acestei stări de fapt există o tensiune: între real şi ireal, între istorie şi Împărăţia Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creştin: care Este viaţa în Iisus Hristos şi viaţa pământească pe care o ducem cu toţii. Rezolvarea acestei antinomii, contradicţii nu implică numai acţiunea umană ci şi divină. Prin el, omul, a realizat prea puţin în planul sensului şi a destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger de fapt el ajunge fiară.

            Omus secundus Deus – maximă iluministă şi marxistă – Este concretizarea acestei căderi. Căutând singur paradisul desăvârşirii an aflat iadul dezumanizării. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

            Iar mântuirea noastră se realizează aşezându-se sub Revelaţie, nu deasupra ei. Omul căzut refuză Revelaţia, el pune condiţie Revelaţiei, erezia, produsul subiectivismului demonic, face Ce vrea cu Revelaţia şi transmiterea ei prin Biserică. Ei uită că natura Revelaţiei, nu Este o sumă de propoziţii, de informaţii, iar înţelegerea mântuirii nu e una gnostică, teoretică.

            Se uită că religia creştină nu Este rodul căutării omului ci Este istoria căutării omului de către Dumnezeu. În Revelaţie, în această căutare şi descoperire, Dumnezeu nu comunică numai adevărul despre El, ci se deschide El Însuşi şi ne arată condiţiile mântuirii în El. Unirea omului cu Dumnezeu este scopul Revelaţiei, deci umanul este uman numai în Dumnezeu. Această înfiere a noastră în Iisus Hristos se realizează în Biserică. Acesta este mesajul Ortodoxiei şi puterea ei unică: accesul la duhul înfierii.

            Modurile de existenţă a Lui Dumnezeu se comunică Bisericii, Ea Este aleasa şi Ea Este plină de Treime, spune Sfântul Vasile cel Mare: Ea este aleasă şi ea trimite. Sfânta Treime Este baza, modul structurii funcţiilor Bisericii. Taina coborârii Sfintei Treimi şi taina urcării omului la Ea Este esenţa adevărului, concretizat în această realitate divino-umană care Este Biserica. A fi creştin, a fi în Biserică înseamnă a fi în Sfânta Treime. Unirea se face prin Sfântul Botez, În Biserică nu în afară de Biserică, după principiul paulin: Nu ne propovăduim pe noi înşine. Orice propovăduire care rupe pe Iisus Hristos de Treime, de Biserică, face din Ea o simplă învăţătură umană.

            Mântuirea în Biserică Este intrarea în comuniune cu Sfânta Treime căci Ea, Biserica Este locul şi spaţiul manifestării Sfântul Treimi. Iar Biserica se manifestă în Sfânta Treime, în care se află nuanţele persoanelor: a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântul Duh (Tainele iniţierii). De aceea cea mai mică biserică devine Ierusalimul ceresc. Iisus Hristos ne mântuie nu în primul prin învăţătura Lui ci în prin Persoana Sa, care a zis: Eu sunt pâinea vieţii (Ioan 6, 35). De aici rezultă inseparabilitatea operei şi învăţăturii Lui Iisus Hristos de Persoana Sa, şi acesta Este un principiu dogmatic. Domnul Iisus Hristos nu a venit să ne dea numai o gnoză, o cunoştinţă, un cod moral, sau anumite mistere esoterice, El este prezent în Biserică prin Sfintele Taine. Şi de aici rezultă aspectul fiinţial al mântuirii: El ni se dă cu viaţa Lui, iar mântuirea: Este viaţa noastră în Sfânta Treime după cum Sf. Ap. şi Ev. Ioan ţine să consemneze în cap. 17. Morala se identifică cu persoana Lui Iisus Hristos. La fel Revelaţia nu este o sumă de propoziţii sau de doctrine, ea Este persoana Lui Iisus Hristos, Este viaţa Sfintei Treimi. Dar acestea sunt în Biserică, ruperea omului de Dumnezeu şi de dragostea Lui, prin erezie, Este un „pustiu de bine”. „Ei uită că ascultarea şi smerenia Este modul existenţei în sânul Sfintei Treimi”, după cum spune Sfântul Siluan Athonitul. Ei uită că Iisus Hristos „trăieşte în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare.

            După Slăvita Sa Înviere, Mântuitorul nostru Iisus Hristos se arată ucenicilor şi le spune: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi puţin mai târziu: „Şi iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului”. (Matei 28, 19-20). Expresia “toate” arată natura şi porunca misiunii. Misiunea se realizează pe baza scripturii şi a tradiţiei liturgice şi patristice, căci Iisus Hristos Însuşi a zis: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul” (Ioan 16, 13).Conştiinţa misiunii trebuie lărgită, iar misiunea Bisericii nu an înţeles alegerea ca supremaţie.

Stelian Gombos – va urma


[1] Hristou Androutsos, Dogmatica Bisericii Răsăritene, traducere de Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stăniloae, Sibiu, 1930, p.281.

Se împlinesc 60 de ani de la prima cucerire a Everest-ului  în data de  29 Mai  ora 11:30  1953 Sir Edmund Percival Hillary împreună cu Norgay Sgri Tenzing  păşeau pe cel de-al treilea pol al lumii .

Tenzing Norgay Sherpa 1       Pentru a întelege charm-ul acestui munte imaginaţi-vă  să staţi la poalele lui  privind la tronul acestuia  având în minte toată istoria acestui munte – doar  atunci veţi înţelge ceva .

Îmi aduc aminte  de momentul când priveam în cărtile mele  cu imagini alb  negru, de momentele când vizionam primele  cadre video alb – negru din anii 1924 ,  după 13 ani de pasiune  îmi amintesc de prima mea întâlnire cu Everest-ul. – poate că acum înteleg  încrâncenarea lui George Leigh Mallory  de a urca Everest-ul  – Everest-ul a fost dintotdeauna un munte frumos,  impunător  cu zăpezile sale  ca  făina ce se poate vedea de la Mănăstirea Rongbuk – în partea nordică ( Tibet)

      Sper să vă imaginaţi ce a însemnat pierderea  lui George Leigh Mallory pentru Britanici, determinându-i pe aceştia să efectueze primul zbor deasupra Everest-ului . Un alt rol important l-a avut Eric Shipton – zis şi “Mr. Everest”  pentru activitatea lui  din  expediţiile ce au avut loc până în anul 1950

     Odată cu Invazia Chineză  accesul în Tibet a fost închis dar după cum bine ştiti în spatele unei uşi închise o alta  se deschide – bineînteles Nepal-ul  deschizându-şi  porţile având loc prima expediţie de recunoaştere pe partea sudică – Valea Khumbu. Echipa din 1951 atinge  Advanced  Base  Camp  Pumori  situată la 5800 metrii, echipa privind pentru prima dată în culoarul  Western CWN  încercând să stabilească un traseu .

     În anul 1952 Elveţienii  şi-au procurat 2  permise de ascensiune respectiv pentru sezonul de primăvară şi cel din toamnă.  Mica echipă britanică din care făcea parte şi Sir Edmund Percival Hillary  nu putea decât să aştepte,  membrii echipei antrenându-se pe  Muntele Cho Oyu  8201

    Eşecul  celor două ascensiuni  ale Elveţienilor le-a mai dat o şansă în anul 1953 Britanicilor , conducătorul expediţiei fiind John Hunt . Aşa cum am menţionat mai sus cei doi reuşind  să păşeasca pe vârful Muntelui Everest. Restul istoriei o veţi putea studia în cărţile de specialitate – în astfel de domenii internetul nu este o sursă – cartea rămâne carte . Îmi voi achiziţiona  aproximativ toate ( 95 %)  cărţile despre Everest  – întotdeauna am fost fascinat de imaginile din expediţiile  anilor  ’50, 60’, ‘70. ’80 ‘ 90

Sir Edmund Percival Hillary   Aşa cum menţionam,  în procesul de  comert  al echipamentului  de munte  realizat de renumite Brand-uri ca : Mountain Hardwear , The North Face ; Arc’Teryx, Marmot, Mammut, Berghaus, La Sportiva, Boreal,  Asolo , Black Diamond, Macpac   sunt implicate companii aeriene,  companii  de transport naval şi rutier  dezvoltându-se o adevărată economie.  Sper că vă imaginaţi că de-a lugul a  60 de ani de alpinism şi escaladă pe Muntele Everest cât şi  în Himalaya – au fost tipărite multe cărti , în acest domeniu fiind implicate multe edituri şi tipografii.   A luat fiinţă şi comertul electronic  ce pune la vânzare fotografii  realizate în Himalaya de fotografi profesionişti – existând agenţii specializate în ceea ce priveşte vânzarea acestora .

  Pe Muntele Everest a luat fiinţă un sport şi anume practicarea schiului pe Everest  , primul om care a schiat pe Everest  a fost  Yuichiro Miura în anul 1975 realizând un celebru film cinematografic intrând în Cartea Recordurilor.   La vârsta de 70 de ani ajungând  pe Everest in 2003 . În acest  an ca o ultimă informaţie Miura a urcat Everest-ul la vârsta de 80 de ani .

      Sir Edmund Pericval Hillary şi-a dedicat întreaga viaţă şerpaşilor construind şcoli, clinici,  spitale, poduri cu ajutorul fondurilor  obţinute  de Fundaţia Himalayan Trust .  Să privim acest film, la time code-ul  06:45 veţi putea observa  cât de sensibil este Peter Hillary , la time code-ul 08: 31 o veţi  vedea pe Doamna Dawa – îmi stârneşte emoţii când plânge amintindu-şi  de Sir Edmund Percival Hillary  http://www.youtube.com/watch?v=KDXpIQpTdgo

     Legat de Sir Edmund Percival Hillary –  vestea  decesului  îmi va fi înmânată în sala prezentării documentarului  într-un plic în care se va afla certificatul de deces originar  împreună cu  foaia de  la Spitalul din Aukland – în care s-a constatat decesul.  Acest plic îmi va fi înmânat de către Peter Hillary – Fiul lui Sir Edmund Percival Hillary –  nimeni nu îmi va putea spune cât de mult  îl iubesc  pe Sir Edmund Percival Hillary.

Doctorul Kami Temba  l-am cunoscut  personal la Spitalul din satul Khunde, la time code-ul 18:39  o veţi putea vedea pe Doamna Ang Dooli – mama spirituală a lui Peter Hillary ,  atunci când Sir Edmund Percival Hillary sosea în Khunde dânsul se retrăgea în casa Doamnei Ang Dooli .

Acum vă invit să urmărim un documentar  al expediţiei din 1953 un documentar plăcut pot spune http://vimeo.com/54449244

    Îmi amintesc momentele petrecute în Khumbu – stând prin casele şerpaşilor ei mă vedeau  ca  unul de-al lor , simţind  inima şi sufletul meu.  În viaţă  nu am văzut sărăcia sau bogaţia omului,  am încercat să  văd  sufletul lui  ,  aşa cum am fost eu bun – rău, am ştiut să vă iubesc în felul meu

     Lots of Thanks To : Miss Melissa Arnot, Sir Leif Whittaker, Sir Dave Hahn- RMI Expeditions  , Sir Guy Cotter – Adventure Consultants , Sir Jamie McGuiness – Himalaya Project, Sir Garrett Madison, Sir Kenton Cool,  Sir Mitch Williams, Sir Luke  Smithwick, ,Sir Theodore Fairhurst , Sir Stephen Venables, Sir Matt Dickinson, Sir Adam Whittaker, Sir Hary Thapa, Sir Colin Monteah, Sir Brent Bishop, Sir Mark Inglis, Sir Fabrizzio  Zangrilli , Sir Adrian Ballinger , Sir Peter Athans, Sir Michael Brown, Sir Alan Arnette, Sir Alan Hinkes, Sir Christian Bonington, Sir Victor Saunders, Sir Corry Richards, Sir Dennis Broadwell, Sir Will Cross, Sir David Breashears, Sir Greg MacGillivray , Sir Tim Rippel, Sir Marty Schmidt, Sir Jake Norton, Sir David Ducoin, Sir Russel Reginald Brice, Sir  Ed Viesturs, Sir Wally Berg, Sir Luis Benitez, Sir Adam Whittaker, Sir Linden Mallory , Sir Conrad Anker, Sir Mike Gill, Sir Kent Harvey , Sir John Griber, Sir Stuart Smith, Sir Alexandre Buisse,Sir Jamling Norgay Tenzing

Mulţumiri:  Colegilor şi Profesorilor mei din  Liceul Henri Coandă, Doamnei Mădălina Corina Diaconu, Domnului Constantin Lăcătuşu, Domnului Lucian Bogdan –  Membru al Expediţiei  Everest 2003,  Costel Corduneanu, tuturor prietenilor  din Comuna Broşteni – Judeţul Suceava , Dumneavoastră Clubului TransAtlanticWordPress, Familiei  şi tuturor prietenilor adevăraţi !

Cu  tot Respectul, Cristian Marius Bălăceanu

Va Urma