Category: De prin lume adunate!


 Stimată Românie – Stimată Presă –  Stimați Prieteni – Stimați Colegi !
 
     Doresc să clarific anumite aspecte și anume : în anul 2018 voi începe montajul filmului documentar, pentru a se înțelege ce am făcut din anul 2012 până în prezent, mi-am achiziționat 300 fotografii, fiecare fotografie costând 15 euro – calculați dumneavoastră cât am cheltuit,    așa cum am mai spus-o în repetate rânduri filmul documentar va fi format atât din cadre video cât și cadre foto.  Alegerea fotografiilor a fost cea mai grea muncă, datorită faptului că am căutat acele fotografii cu acele peisaje care le-am văzut la fața locului,  acțiunea filmului  desfășurându-se în ordinea  intinerariului.   
      Doresc să înțelegeți că absolut nimeni nu m-a ajutat să-mi procur fofografiile, am făcut eforturi mari, din salariul meu de bugetar nu mi-am permis decât o masă la McDonalds, fac acest documentar , pentru  elevii și studenții acestei țări – las și eu o amintire României.  
     Offf Stimată Presă – Off Stimată Românie prezentarea filmului documentar o voi face într-o sală, aștept acel moment al intrării pe șcenă moment în care va cânta această melodie  https://www.youtube.com/watch?v=whNXsP5VakA  dorul care mă va cuprinde nu va face decât să-mi curgă lacrimi pe obraz, offf  Stimată Românie în viață am trăit singur  și am fost un străin prin viață … Să nu uitați Stimată Românie că în viață am știut să vă iubesc pe voi, de-a lungul timpului am observat că avem copii frumoși care au un suflet de aur.  
         Vă voi invita pe dumneavoastră stimată  presă la prezentarea filmului documentar, voi face o declarație  cu mâna pe Sfânta Evanghelie  în ceea ce privesc evenimentele trăite din partea unor structuri ale statului Român  în perioada 2012 – 2017 – citiți articolul „ Din Spusele lui Cristian 15 “
            Stimată Românie eu v-am adus Pacea și nu mi-ați oferit decât lacrimi pe obraji și durere îm suflet  – Vă Mulțumesc Stimată Românie !  Stiți cum văd eu reacția unui cititor al acestui articol ? –  Ceva de genul : „ Ne blesteamă Dumnezeu pentru cuopilul ăsta ! “ .  Să nu uitați Stimată Românie că am pierdut 4 bunici, nașii de botez,  un unchi l-am pierdut  în 2012  iar pe data de 28 Octombrie 2017  am pierdut  al – 2 – lea unchi. 
         Vă întreb stimată presă  asta merit eu  din partea statului român ? Știu cei  din anumite structuri ale statului român cum este să muncești o lună de zile pentru un salariu de mizerie din care plătești abonament telefon, abonament pentru transportul în comun,  pachetul de mâncare pentru fiecare zi, întreținere,  cablu tv  etc   
         Stimată presă încercați să înțelegeți că viața  este destul de dură cu mine,  eu am muncit pentru fiecare bănuț cheltuit,  la locul de muncă  îmi fac întotdeauna datoria,  eu nu am furat, nu am bătut pe nimeni, nu m-am drogat,  am știut să-i respect pe cei din jur –  am încercat să fiu un om onest.
           Stimată Presă am mai  luat o decizie  și anume să prezint filmul documentar într-o țară din Europa, îmi voi exprima dorința ca o țară  dezvoltată să mă susțină financiar  în proiectele mele  serioase, voi da de înțeles că România este țara fără vise,  am ajuns să cred că degeaba avem un drapel și o stemă. Filmul documentar îl voi posta pe YouTube pentru ca toți românii care doresc să vadă ceva frumos să urmărească acest film.
          Pentru cei care m-au criticat  eu pot spune așa : nu mă consider ca fiind atotcunoscător, ceea ce vă pot spune este faptul că am mai citit și eu despre Boeing, Rolls Royce, Linhoff ,  Hasselblad, Mamiya,  Leica, Canon, Nikon, SONY, ARRI, Panavision, CLAAS, John Deere, New Holland , CASE, Massey Ferguson …
           Stimată Românie poveste mea tristă  poate avea un final fericit,  îmi imaginez  cum la sfârșitul filmului documentar  vă voi  voi transmite un mesaj  având pe fundal acest acatist https://www.youtube.com/watch?v=hhZSzemWQyw&t=1232s în care vă voi mărturisi în linii mari cursul vieții mele, veți vedea dumneavoastră cât de mare este putea Lui Dumnezeu,  ceea ce vă pot spune faptul că Dumnezeu EXISTĂ  și mă  IUBEȘTE .
             Stimată Presă am urmărit un film astăzi  29.11.2017 ora 19 canal  „amc” și mă gândeam că poate în urma călătoriei mele în Nepal din 2007  ar fi iesit un film, realitatea vieții îmi spune că la fața locului nu s-a întâmplat nimic. Mi-ar fi plăcut ca în toți acești ani din 2012 – 2017 să se toarne un film al vieții mele – din nou realitatea vieții îmi spune că nimic nu s-a întâmplat, ținând cont că muncesc la ASE  zona Pieței Romane era locul ideal ca platou de filmare, există blocuri, balcoane, ferestre – Vă întreb Românie – nu sunteți în stare de nimic ?
                Din toată tristețea mea vă pot  spune    singura mea alinare este Valea Khumbu, v-am scris din 2012  articolele Taramul Șerpașilor de la 1 – 24 și Din Spusele lui Cristian,  din toate aceste articole ați fi putut lua ceea ce este frumos, așa cum sunt eu v-am scris lucruri frumoase dar și mai puțin frumoase, articolul următor va fi mai dulce și mai  plin de simț al umorului.  Cu ocazia sărbătorilor vă pot spune așa – Să aveți multă lumină,  cunoaștere și bucurie !
                 
                                                   Cu toată sinceritatea și Pacea
                                                                                                  Cristian Marius Bălăceanu
Anunțuri

Lansarea cartii „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu-Edgar Allan Poe”, autor Ioan Iacob,  la GAUDEAMUS 2017

 

 

În perioada 6-8 noiembrie a.c. la Londra (Anglia) are loc Târgul Internațional de Turism (WTM 2017). Acesta se desfășoară la Complexul Expozițional ExCel și reunește cinci mii de expozanți din peste 180 de țări și regiuni.

La World Travel Market London participă companii de turism, oameni de afaceri, profesioniști din industria turismului, miniștri ai turismului, ambasadori din numeroase țări, Târgul reprezentând o ocazie extraordinară pentru crearea și stabilirea de contacte și promovarea destinațiilor și ofertelor turistice.

World Travel Market este cel mai important eveniment global din industria turismului, generând o cifră uriașă de contracte de afaceri între participanți.

Întreg spațiul expozițional de la ExCel este împărțit pe continente cu indicatoare foarte bine vizibile, făcând orientarea ușoară în acest loc imens. La standurile de expunere din diferite țări au loc evenimente menite să aducă mai aproape de vizitatori cultura și tradiția de acasă, este interpretată muzică tradițională, sunt oferite degustări de produse tradiționale, sunt expuse sculpturi și lucrări artizanale executate de meșteri locali.

România este prezentă cu mai multe standuri expoziționale care oferă broșuri cu informatii despre frumusețea țării noastre și atracțiile turistice importante. Excelenta Sa Dan Mihalache, ambasadorul Romaniei la Londra a vizitat standurile expozitionale ale Romaniei si i-a salutat pe cei care expun si promoveaza imaginea Romaniei in aceste zile la Targ.Târgul va fi deschis timp de 3 zile, zilnic între orele 10.00 -18.00.

Corespondent: Tatomir Ion-Marius

Medalii de aur la Openul European de Judo de la Bucuresti:
             Monica Ungureanu (Romania, 48 kg), Ben David (Israel, 60 kg)
       Desi am reusit sa ajung de la inceput la Polivalenta, nu am reusit sa fac un interviu cu Monica Ungureanu, asaltata de presa (aur la Openul European de Judo de la Bucuresti ,3 – 4 iunie, 2017, unde participa aproape 400 de judoka din 29 de tari). Monica s-a bucurat de incurajarea frenetica a intregii Sali Polivalente, iar imnul Romaniei s-a intonat pentru viteaza noastra sportiva (care a invins-o in finala de sambata, la categoria 48 kg, pe italianca Francesca Milani). Presedintele Federatiei Romane de Judo, domnul Cozmin Gusa, ne-a promis un interviu in exclusivitate si eram pe punctul de plecare, cand l-am intalnit pe castigatorul categoriei de 60 kg, Ben David (Israel). Vom reveni asupra acestui interviu, dar inainte de a incheia impresiile asupra primei zile trebuie spus ca organizarea celui mai important turneu international de judo de la Bucuresti mi s-a parut impecabila.
  Ioan Iacob
Vlad TepesPotrivit Rador s-a descoperit o legatură de rudenie greu de imaginat. Un grup de experţi în genealogie – relatează sursa citată – afirmă că actorul Robert Pattinson, care l-a interpretat pe vampirul Eduard Cullen în franciza „Twilight”, este rudă cu Vlad Ţepeș. Acelaşi grup de experţi a stabilit că Pattinson este verişor îndepărtat şi cu prinții Harry şi William.
   Ar fi extraordinar dacă grupul de experţi în genealogie ar putea descoperi  că – în anul 2027 – toate autorităţile din România (ţară care va fi fost integrată până atunci în “nucleul dur al Europei” şi nu doar în “treapta a doua de viteză a Europei”)  vor fi devenit rude cu Vlad Ţepeş în ceea ce priveşte combaterea corupţiei . Se vor putea organiza atunci sejururi în România nu doar în domeniul turismului cultural, turismului balnear, turismului viticol, ci si al…turismului anticorupţie (fiindcă, nu-i aşa, românii au o tradiţie în acest domeniu chiar de la Vlad Ţepeş).
                                                                                     Ioan Iacob

 

(Partea a doua interviu cu presedintele Aurel Vainer0
Domnule presedinte Aurel Vainer, ati dorit sa mai adaugati ceva legat de manifestarile din 27 ianuarie,
2017, de la Bucuresti.
        • In contextul zilei de 27 ianuarie am organizat un simpozion dedicat Pogromului de la Bucuresti din 1941. Se stia de acest tragic eveniment, dar nu se stia locul exact in care s-a petrecut. Un cercetator dedicat istoriei evreilor din Romania, domnul Adrian Cioflâncă, Directorul Centrului Pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, a identificat locul din Padurea Jilava unde a avut loc Pogromul respectiv (este vorba despre executia a 60 – 70 de persoane). Exista o intentie de a se ridica un monument pe locul respectiv
    – Fiindca acest interviu il realizam la inceput de an, la care dintre evenimentele anului 2017 doriti sa va referiti ?
    – In septembrie, anul acesta, se va desfasura la Braila editia a IV-a a Festivalului “Mihail Sebastian”, care va deveni, de la aceasta editie, festival international.
    Vreau sa amintesc ceva deosebit legat de România Mare. La Câmpulung Moldovenesc, care a fost cândva in Imperiul Austro – Ungar, exista o sinagoga unde, la altar, sunt doua drapele ale României (de dimensiuni mai mici), care au urmatoarea semnificatie: comunitatea evreilor bucovineni din Câmpulung Moldovenesc este alaturi de România. Un alt fapt important: exista un document, un ziar al timpului, de acum 100 de ani, in care se mentioneaza ca românii, evreii si germanii din Transilvania au fost primii care au aderat la România Mare si si-au dedicat toate fortele crearii statului national român, act istoric cu valoare si semnificatii internationale.
    Exista si un proiect mai mare dedicat implinirii a 100 de ani de la formarea României Mari (1918 – 2018): vom pregati un mare festival international “Euroiudaica”. In 2007, când Sibiul a fost capitala europeana a culturii, noi am spus ca s-ar putea sa ne reintâlnim in cadrul unei manifestari internationale de amploare, manifestare dedicata acestui mare eveniment care a fost realizarea României Mari. Noi vrem sa dedicam acestui moment fantastic din istoria României, Centenarului României Mari, acest amplu festival international.
                                                                                                                                                                    Interviu realizat de Ioan Iacob

    Într-un hrisov prin care doamna Ana dăruiește muntele Suhard domnitorului Alexandru cel Bun, din anul 1400, este atestată existența satului Ciocănești. Se spune că pe aceste meleaguri au trăit și făurit pentru Ștefan cel Mare “ciocănarii de arme” și …. de aici și numele satului.

    În prezent, Ciocănești, este un sat unic în România. I s-a spus satul caselor încondeiate, satul caselor “ii“, însă numele și renumele său este comuna muzeu. Fiecare casă din Ciocănești poartă simboluri străvechi, modele care se întâlnesc pe costumul popular și pe ouăle încondeiate. Cele trei elemente de exprimare ale artei populare poartă însemnele tradiției și perpetuării acesteia.

    m_e_1-copyDespre casa simbol a Ciocăneștiului și povestea primei case “încondeiate”, despre simbolurile surprinse pe case, pe haine și pe ouăle încondeiate vă vom vorbi în alt articol dedicat comunei muzeu și unicității sale. Tot într-un articol viitor vă vom spune și despre drumețiile pe care le poți face pe masivul Suhard, Obcina Mestecăniș sau Parcul Național Munții Rodnei.

    Tema acestui articol este un alt element de unicitate al comunei Ciocănești: Muzeul Etnografic. Clădirea cu aspect exterior obișnuit pentru această comună are amenajate spațiile astfel încât par colțuri desprinse parcă din gospodăriile locuitorilor din Ciocănești.

    Ghid în Muzeul Etnografic ne-a fost doamna Marilena Niculiță, muzeograf. Cu pasiune și profesionalism doamna Niculiță ne-a prezentat povestea muzeului și a obiectelor expuse. Războaiele de țesut sunt vechi, unul dintre ele are peste 100 de ani și în zilele friguroase de iarnă, femeile din sat vin și lucrează ștergare, covoare, folosindu-se de aceste obiecte vechi la fel ca și străbunicile lor. Muzeul adăpostește oale de lut, unelte și instrumente pentru lucrul pământului, dar și tesături, straie de sărbătoare și o colecție frumoasă de cufăre pictate manual. Fiecare piesă este o frumoasă poveste pictată și o mărturie a varietății exprimării artistice a locuitorilor din Ciocănești.

    Fiți pregătiți să descoperiți chiar o machetă funcțională a plutelor care au făcut parte din istoria Ciocăneștiului pentru o bună vreme, până în anii 1960, când mărfurile au început să fie transportate pe șosele. De atunci, plutăritul pe Bistrița a devenit doar o atracție turistică.

    Fiți curioși și vizitați acest muzeu care m-a impresionat pentru că povestea fiecărui obiect poartă povestea unui locuitor sau a unei familii care a trăit, muncit și creat pe aceste pământuri.

    Un loc din România poartă amprenta unicității, exprimarea artistică a tradiției este un firesc pentru fiecare locuitor al comunei.

    Turist prin Romania!

    Adriana Roman

    Am primit recent un e mail de la Zoia, in care imi comunica cele mai recente realizari ale ei (despre care nu reusisem sa aflu de pe Internet). Voi prelua aici informatiile respective: “Mulțumesc Ioane ptr articol,te rog sa-mi spui daca este publicat sau urmeaza sa o faci pe viitor.Trebuie sa-ți mai spun ca eu am plecat cu Sfinxul in 1986.Am scos 4 albume de autor pina acum.Primul in 2007,,Vino aici,,care a ciștigat doua premii R:R.A,-al doilea album,,Carari de maci,,in 2009-al treilea,,Printre lupi,, un premiu R.R.A și un premiu ptr.cel mai bun text al anului 2011 decernat de,,On air music awards,, -Al patrulea,,Sa ierți,,in 2015 un premiu R.R.A,,Omul cu chitara,, Cam astea ar fi adaugirile mele la cele scrise de tine.Cit despre Cenaclul Flacara, am am mers cu intermitențe,din 1974 pina in 1980.Iți trimit nr.meu de mobil daca mai ai nelamuriri.Toate cele bune Ioane și inca odata,mulțumesc.”
          Am ascultat de zeci de ori cateva din cantecele mentionate mai sus. Unul dintre acestea este “Inca un tren” (despre care Zoia marturisea ca l-a scris atunci cand – aflata in strainatate – i-a fost tare dor de casa. Si eu am avut impresia ca a scris acest cantec atunci cand a fost coplesita de atatea drumuri si cand nostalgia pentru “acasa” a determinat-o sa scrie un cantec fantastic:
          “Mi-e drumul departe de casa…
           Un dor nesfarsit ma apasa…
           Inca un tren si inca unul…
           Mi-este greu sa incep iarasi drumul,
           Dar drumul e tot ce mai am! “
         Razbat din aceste versuri, nesofisticate si cu un impact direct, ceea ce nu se poate intelege decat atunci cand esti departe: dorul de ceea ce inseamna “acasa”.
          “Prin gari, prin hoteluri aiurea   
           In frig , dupa lungi asteptari,
           Adorm si in vis fericirea
           Se-ntampla sa treaca prin gari.“
        Daca ascultam cu atentie aceasta melodie superba, vom nota ca de fiecare data, dupa
    fiecare strofa, este reluat sunetul metalic al unui acompaniament de chitara care, prin ritm, aminteste de sunetul rotilor de tren.
          “Acasa e gol si pustiu,
           Nu-i nimeni s-astepte in prag.
           Mereu parc-ajung prea tarziu
           La tot ce imi este mai drag.”
         Sa fie aici o oarecare resemnare ca, dupa atatea drumuri si sperante de a regasi ACASA “tot ce imi este mai drag”, lucrurile nu se intampla asa? De fapt, desi nu spunem nimic nou, acel sentiment al “absentei si pustietatii” nu poate fi suplinit de nimic; absenta a “tot ce (ii) este mai drag” face inutil orice colmentariu si tristetea incercata dupa atatea drumuri facute cu “inca un tren si inca unul” se “obiectiveaza” cumva intr-un cantec, care este cu atat mai impresionant cu cat este compus cu o oarecare detasare, ca o incercare de a interpune “o pavaza” intre sentimente si trairea lor.
           Zoia Alecu ramane, prin acest cantec si prin altele, o purtatoare a unui “invelis artistic” ce incearca sa acopere realitatile unor sentimente – nu intotdeauna “neintunecate” – a caror transpunere in structuirile unui univers muzical se face platind un pret pe care toti artistii autentici il cunosc. Zoia Alecu este si ramane una din marile voci ale folkului romanesc, desi pretul platit de ea pentru “drumurile care au indepartat-o un timp de folk” si care au readus-o – cu “un tren si inca un tren” – la adevarata ei menire poate sa fie si sa ramana taina ei si “jertfa” ei autentica.
    Ioan Iacob
    Dupa mult timp, am revenit in biroul Domnului Aurel Vainer, presedinte al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, pe care, ca sa spunem drept, ni se pare ca-l cunoastem de o viata, de pe vremea cand ne intalneam si colaboram, subsemnatul ca jurnalist, Domnia sa ca Vicepresedinte al Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti.
    – V-am auzit recent, la Radio Romania Actualitati, legat de Ziua Internationala a Comemorarii Victimelor Holocaustului. Ati mentionat ceva despre manifestari din zona Salajului.
    • Sigur ca ma bucur sa va revad, pana sa va raspund la intrebare va spun inca ceva: vedeti aici, pe biroul la care lucrez, se afla niste fructe specifice zonei Orientului – curmale, stafide, mandarine. Noi suntem in apropierea sarbatorii religioase mozaice numite “ Anul Nou al Pomilor”, sau, in ebraica, Tu Bishvat. In aceasta zi dam cinstire, onoare pomilor, fructelor, care ne ajuta sa traim cat mai mult si mai bine.
    Ca sa intru in subiectul propus de Dvs., se stie ca pe 27 ianuarie, potrivit unei Hotarari a Adunarii Generale a O.N.U., s-a instituit Ziua Mondiala de Comemorare a celor care au murit in Holocaust. Este o manifestare internationala, de mare amploare, tocmai pentru a cinsti memoria celor nevinovati, care au avut soarta napraznica rezervata lor de Adolf Hitler si acolitii lui. Si in Romania s-a recunoscut Holocaustul, am avut Holocaust, in diferite forme, depinde de zona, de regiunea din Romania. Intr-un fel s-au intamplat lucrurile in Vechiul Regat, in partea in care era conducerea antonesciana, si in alt fel s-au intamplat in Transilvania de Nord, care in acea vreme a fost cedata, prin forta angajamentelor internationale, guvernului maghiar de atunci. Evreii din aceasta zona a Romaniei au avut cel mai mult de suferit, pentru ca in aprilie 1944 a inceput un proces de ghetoizare, toti evreii din Transilvania de Nord fiind obligati sa traiasca in ghetouri, dupa 2-3 saptamani fiind deportati spre lagarele de concentrare naziste, mai cu seama la Auschwitz.
    • Cum au fost gandite manifestarile din 27 ianuarie la nivelul intregii tari?
    • Pe de o parte, este o zi care se comemoreaza la nivelul tuturor statelor. In Romania am avut, in mai multe localitati, diverse evenimente. As vrea sa ma refer la doua dintre ele, care s-au desfasurat la Bucuresti si, respectiv, Zalau, jud. Salaj. Judetul Salaj a facut parte din ceea ce se numeste Maramuresul istoric, o zona foarte interesanta din punct de vedere al componentei etnice, exsitand la acea vreme romani, evrei, maghiari si chiar germani. La Zalau s-a petrecut un fenomen aproape incredibil: dupa 1989 a continuat procesul de descrestere numerica a comunitatii evreiesti din zona, atat ca urmare a deportarilor si mortii cumplite in lagarele naziste a evreilor, cat si a faptului ca populatia ramasa s-a retras tot mai mult, fie in alte zone din tara, fie a emigrat in statul Israel, reinfiintat, dupa cum se stie, in 1948. Ca urmare, numarul evreilor ramasi in zona a scazut foarte mult, nemaiexistand, practic, o comunitate. Conform principiilor de organizare ale comunitatii, o comunitate exista doar atunci cand numarul barbatilor peste varsta de 13 ani, este mai mare de 30. Numarul evreilor barbati scazand sub aceasta cifra, a existat doar o mica obste evreiasca, ce depindea de comunitatile din Arad. Dar, un tanar evreu din Zalau a decis sa reconstituie comunitatea evreilor din zona. Cu eforturi organizatorice deosebite, a reusit sa-i stranga pe cei care locuiesc inca acolo, cu familiile lor, dar a identificat si alti cetateni ai Zalaului care erau evrei de origine. Si a reconstituit, in acest an, o comunitate, un adevarat miracol al nostru. Aceasta comunitate a organizat, pentru a doua oara, o manifestare mare de comemorare a Holocaustului.
    • Ati spus ca la Bucuresti a avut loc un alt evenimet deosebit dedicat comemorarii Holocaustului.
    • La Bucuresti, evenimetul a avut o dubla conotatie: comemorarea a 76 de ani de la Pogromul din Bucuresti (ianuarie 1941) si reinaugurarea, la propunerea Federatiei Comunitatilor Evresti din Romania si cu aprobarea si sprijinul direct al Consiliului Municipiului Bucuresti, a piatetei denumite Piateta dr. Alexandru Safran, situata in zona evreiasca de alta data, zona Sinagogii Mari. Si in acest caz, a fost vorba despre o renastere. In acest loc s-a organizat un simpozion dedicat “Pogromului de la Bucuresti din 1941”. Nu departe se afla Teatrul Evreiesc de Stat (T.E.S.), care s-a reinaugurat in 2016. Cu sprijinul Primariei Municipiului Bucuresti, T.E.S. s-a refacut, iar astazi detine o sala de spectacole foarte moderna si cocheta.
                                                                                                                                         Interviu realizat de Ioan Iacob

    Ceea ce se întâmplă astăzi în România este cel mai serios atac la adresa statului de drept. Ordonațele de urgență adoptate de guvern în miez de noapte vor afecta fundamental lupta anti-corupție.

    Celor cărora le mai pasă de ce se întâmplă în România își pot afirma sprijinul pentru statul de drept și împotriva acestor ordonanțe de urgență și a modului în care au fost adoptate, duminică, 5 februarie între orele 3 și 5 pm pe trotuarul din fața ambasadei României la Washington. Vă rugăm să aduceți pancarte, steaguri și bannere.

    Haideți să fim alături de sutele de mii de Români care protestează pașnic în mai toate orașele țării față de abuzurile acestui guvern și să ne alăturăm protestelor din mai toată diaspora menite să arate sprijinul nostru, al celor care nu suntem acasă, față de un stat de drept în România.

    Acest protest pașnic are acceptul Special Operations Division a Washington Metropolitan Police Department pentru orele menționate. Deși este organizat în față Ambasadei acest protest nu este împotriva diplomaților sau al ambasadei ci un protest pentru un stat de drept în România și contra politicienilor corupți.