Category: De prin lume adunate!


Vlad TepesPotrivit Rador s-a descoperit o legatură de rudenie greu de imaginat. Un grup de experţi în genealogie – relatează sursa citată – afirmă că actorul Robert Pattinson, care l-a interpretat pe vampirul Eduard Cullen în franciza „Twilight”, este rudă cu Vlad Ţepeș. Acelaşi grup de experţi a stabilit că Pattinson este verişor îndepărtat şi cu prinții Harry şi William.
   Ar fi extraordinar dacă grupul de experţi în genealogie ar putea descoperi  că – în anul 2027 – toate autorităţile din România (ţară care va fi fost integrată până atunci în “nucleul dur al Europei” şi nu doar în “treapta a doua de viteză a Europei”)  vor fi devenit rude cu Vlad Ţepeş în ceea ce priveşte combaterea corupţiei . Se vor putea organiza atunci sejururi în România nu doar în domeniul turismului cultural, turismului balnear, turismului viticol, ci si al…turismului anticorupţie (fiindcă, nu-i aşa, românii au o tradiţie în acest domeniu chiar de la Vlad Ţepeş).
                                                                                     Ioan Iacob

 

(Partea a doua interviu cu presedintele Aurel Vainer0
Domnule presedinte Aurel Vainer, ati dorit sa mai adaugati ceva legat de manifestarile din 27 ianuarie,
2017, de la Bucuresti.
        • In contextul zilei de 27 ianuarie am organizat un simpozion dedicat Pogromului de la Bucuresti din 1941. Se stia de acest tragic eveniment, dar nu se stia locul exact in care s-a petrecut. Un cercetator dedicat istoriei evreilor din Romania, domnul Adrian Cioflâncă, Directorul Centrului Pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, a identificat locul din Padurea Jilava unde a avut loc Pogromul respectiv (este vorba despre executia a 60 – 70 de persoane). Exista o intentie de a se ridica un monument pe locul respectiv
    – Fiindca acest interviu il realizam la inceput de an, la care dintre evenimentele anului 2017 doriti sa va referiti ?
    – In septembrie, anul acesta, se va desfasura la Braila editia a IV-a a Festivalului “Mihail Sebastian”, care va deveni, de la aceasta editie, festival international.
    Vreau sa amintesc ceva deosebit legat de România Mare. La Câmpulung Moldovenesc, care a fost cândva in Imperiul Austro – Ungar, exista o sinagoga unde, la altar, sunt doua drapele ale României (de dimensiuni mai mici), care au urmatoarea semnificatie: comunitatea evreilor bucovineni din Câmpulung Moldovenesc este alaturi de România. Un alt fapt important: exista un document, un ziar al timpului, de acum 100 de ani, in care se mentioneaza ca românii, evreii si germanii din Transilvania au fost primii care au aderat la România Mare si si-au dedicat toate fortele crearii statului national român, act istoric cu valoare si semnificatii internationale.
    Exista si un proiect mai mare dedicat implinirii a 100 de ani de la formarea României Mari (1918 – 2018): vom pregati un mare festival international “Euroiudaica”. In 2007, când Sibiul a fost capitala europeana a culturii, noi am spus ca s-ar putea sa ne reintâlnim in cadrul unei manifestari internationale de amploare, manifestare dedicata acestui mare eveniment care a fost realizarea României Mari. Noi vrem sa dedicam acestui moment fantastic din istoria României, Centenarului României Mari, acest amplu festival international.
                                                                                                                                                                    Interviu realizat de Ioan Iacob

    Într-un hrisov prin care doamna Ana dăruiește muntele Suhard domnitorului Alexandru cel Bun, din anul 1400, este atestată existența satului Ciocănești. Se spune că pe aceste meleaguri au trăit și făurit pentru Ștefan cel Mare “ciocănarii de arme” și …. de aici și numele satului.

    În prezent, Ciocănești, este un sat unic în România. I s-a spus satul caselor încondeiate, satul caselor “ii“, însă numele și renumele său este comuna muzeu. Fiecare casă din Ciocănești poartă simboluri străvechi, modele care se întâlnesc pe costumul popular și pe ouăle încondeiate. Cele trei elemente de exprimare ale artei populare poartă însemnele tradiției și perpetuării acesteia.

    m_e_1-copyDespre casa simbol a Ciocăneștiului și povestea primei case “încondeiate”, despre simbolurile surprinse pe case, pe haine și pe ouăle încondeiate vă vom vorbi în alt articol dedicat comunei muzeu și unicității sale. Tot într-un articol viitor vă vom spune și despre drumețiile pe care le poți face pe masivul Suhard, Obcina Mestecăniș sau Parcul Național Munții Rodnei.

    Tema acestui articol este un alt element de unicitate al comunei Ciocănești: Muzeul Etnografic. Clădirea cu aspect exterior obișnuit pentru această comună are amenajate spațiile astfel încât par colțuri desprinse parcă din gospodăriile locuitorilor din Ciocănești.

    Ghid în Muzeul Etnografic ne-a fost doamna Marilena Niculiță, muzeograf. Cu pasiune și profesionalism doamna Niculiță ne-a prezentat povestea muzeului și a obiectelor expuse. Războaiele de țesut sunt vechi, unul dintre ele are peste 100 de ani și în zilele friguroase de iarnă, femeile din sat vin și lucrează ștergare, covoare, folosindu-se de aceste obiecte vechi la fel ca și străbunicile lor. Muzeul adăpostește oale de lut, unelte și instrumente pentru lucrul pământului, dar și tesături, straie de sărbătoare și o colecție frumoasă de cufăre pictate manual. Fiecare piesă este o frumoasă poveste pictată și o mărturie a varietății exprimării artistice a locuitorilor din Ciocănești.

    Fiți pregătiți să descoperiți chiar o machetă funcțională a plutelor care au făcut parte din istoria Ciocăneștiului pentru o bună vreme, până în anii 1960, când mărfurile au început să fie transportate pe șosele. De atunci, plutăritul pe Bistrița a devenit doar o atracție turistică.

    Fiți curioși și vizitați acest muzeu care m-a impresionat pentru că povestea fiecărui obiect poartă povestea unui locuitor sau a unei familii care a trăit, muncit și creat pe aceste pământuri.

    Un loc din România poartă amprenta unicității, exprimarea artistică a tradiției este un firesc pentru fiecare locuitor al comunei.

    Turist prin Romania!

    Adriana Roman

    Am primit recent un e mail de la Zoia, in care imi comunica cele mai recente realizari ale ei (despre care nu reusisem sa aflu de pe Internet). Voi prelua aici informatiile respective: “Mulțumesc Ioane ptr articol,te rog sa-mi spui daca este publicat sau urmeaza sa o faci pe viitor.Trebuie sa-ți mai spun ca eu am plecat cu Sfinxul in 1986.Am scos 4 albume de autor pina acum.Primul in 2007,,Vino aici,,care a ciștigat doua premii R:R.A,-al doilea album,,Carari de maci,,in 2009-al treilea,,Printre lupi,, un premiu R.R.A și un premiu ptr.cel mai bun text al anului 2011 decernat de,,On air music awards,, -Al patrulea,,Sa ierți,,in 2015 un premiu R.R.A,,Omul cu chitara,, Cam astea ar fi adaugirile mele la cele scrise de tine.Cit despre Cenaclul Flacara, am am mers cu intermitențe,din 1974 pina in 1980.Iți trimit nr.meu de mobil daca mai ai nelamuriri.Toate cele bune Ioane și inca odata,mulțumesc.”
          Am ascultat de zeci de ori cateva din cantecele mentionate mai sus. Unul dintre acestea este “Inca un tren” (despre care Zoia marturisea ca l-a scris atunci cand – aflata in strainatate – i-a fost tare dor de casa. Si eu am avut impresia ca a scris acest cantec atunci cand a fost coplesita de atatea drumuri si cand nostalgia pentru “acasa” a determinat-o sa scrie un cantec fantastic:
          “Mi-e drumul departe de casa…
           Un dor nesfarsit ma apasa…
           Inca un tren si inca unul…
           Mi-este greu sa incep iarasi drumul,
           Dar drumul e tot ce mai am! “
         Razbat din aceste versuri, nesofisticate si cu un impact direct, ceea ce nu se poate intelege decat atunci cand esti departe: dorul de ceea ce inseamna “acasa”.
          “Prin gari, prin hoteluri aiurea   
           In frig , dupa lungi asteptari,
           Adorm si in vis fericirea
           Se-ntampla sa treaca prin gari.“
        Daca ascultam cu atentie aceasta melodie superba, vom nota ca de fiecare data, dupa
    fiecare strofa, este reluat sunetul metalic al unui acompaniament de chitara care, prin ritm, aminteste de sunetul rotilor de tren.
          “Acasa e gol si pustiu,
           Nu-i nimeni s-astepte in prag.
           Mereu parc-ajung prea tarziu
           La tot ce imi este mai drag.”
         Sa fie aici o oarecare resemnare ca, dupa atatea drumuri si sperante de a regasi ACASA “tot ce imi este mai drag”, lucrurile nu se intampla asa? De fapt, desi nu spunem nimic nou, acel sentiment al “absentei si pustietatii” nu poate fi suplinit de nimic; absenta a “tot ce (ii) este mai drag” face inutil orice colmentariu si tristetea incercata dupa atatea drumuri facute cu “inca un tren si inca unul” se “obiectiveaza” cumva intr-un cantec, care este cu atat mai impresionant cu cat este compus cu o oarecare detasare, ca o incercare de a interpune “o pavaza” intre sentimente si trairea lor.
           Zoia Alecu ramane, prin acest cantec si prin altele, o purtatoare a unui “invelis artistic” ce incearca sa acopere realitatile unor sentimente – nu intotdeauna “neintunecate” – a caror transpunere in structuirile unui univers muzical se face platind un pret pe care toti artistii autentici il cunosc. Zoia Alecu este si ramane una din marile voci ale folkului romanesc, desi pretul platit de ea pentru “drumurile care au indepartat-o un timp de folk” si care au readus-o – cu “un tren si inca un tren” – la adevarata ei menire poate sa fie si sa ramana taina ei si “jertfa” ei autentica.
    Ioan Iacob
    Dupa mult timp, am revenit in biroul Domnului Aurel Vainer, presedinte al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, pe care, ca sa spunem drept, ni se pare ca-l cunoastem de o viata, de pe vremea cand ne intalneam si colaboram, subsemnatul ca jurnalist, Domnia sa ca Vicepresedinte al Camerei de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti.
    – V-am auzit recent, la Radio Romania Actualitati, legat de Ziua Internationala a Comemorarii Victimelor Holocaustului. Ati mentionat ceva despre manifestari din zona Salajului.
    • Sigur ca ma bucur sa va revad, pana sa va raspund la intrebare va spun inca ceva: vedeti aici, pe biroul la care lucrez, se afla niste fructe specifice zonei Orientului – curmale, stafide, mandarine. Noi suntem in apropierea sarbatorii religioase mozaice numite “ Anul Nou al Pomilor”, sau, in ebraica, Tu Bishvat. In aceasta zi dam cinstire, onoare pomilor, fructelor, care ne ajuta sa traim cat mai mult si mai bine.
    Ca sa intru in subiectul propus de Dvs., se stie ca pe 27 ianuarie, potrivit unei Hotarari a Adunarii Generale a O.N.U., s-a instituit Ziua Mondiala de Comemorare a celor care au murit in Holocaust. Este o manifestare internationala, de mare amploare, tocmai pentru a cinsti memoria celor nevinovati, care au avut soarta napraznica rezervata lor de Adolf Hitler si acolitii lui. Si in Romania s-a recunoscut Holocaustul, am avut Holocaust, in diferite forme, depinde de zona, de regiunea din Romania. Intr-un fel s-au intamplat lucrurile in Vechiul Regat, in partea in care era conducerea antonesciana, si in alt fel s-au intamplat in Transilvania de Nord, care in acea vreme a fost cedata, prin forta angajamentelor internationale, guvernului maghiar de atunci. Evreii din aceasta zona a Romaniei au avut cel mai mult de suferit, pentru ca in aprilie 1944 a inceput un proces de ghetoizare, toti evreii din Transilvania de Nord fiind obligati sa traiasca in ghetouri, dupa 2-3 saptamani fiind deportati spre lagarele de concentrare naziste, mai cu seama la Auschwitz.
    • Cum au fost gandite manifestarile din 27 ianuarie la nivelul intregii tari?
    • Pe de o parte, este o zi care se comemoreaza la nivelul tuturor statelor. In Romania am avut, in mai multe localitati, diverse evenimente. As vrea sa ma refer la doua dintre ele, care s-au desfasurat la Bucuresti si, respectiv, Zalau, jud. Salaj. Judetul Salaj a facut parte din ceea ce se numeste Maramuresul istoric, o zona foarte interesanta din punct de vedere al componentei etnice, exsitand la acea vreme romani, evrei, maghiari si chiar germani. La Zalau s-a petrecut un fenomen aproape incredibil: dupa 1989 a continuat procesul de descrestere numerica a comunitatii evreiesti din zona, atat ca urmare a deportarilor si mortii cumplite in lagarele naziste a evreilor, cat si a faptului ca populatia ramasa s-a retras tot mai mult, fie in alte zone din tara, fie a emigrat in statul Israel, reinfiintat, dupa cum se stie, in 1948. Ca urmare, numarul evreilor ramasi in zona a scazut foarte mult, nemaiexistand, practic, o comunitate. Conform principiilor de organizare ale comunitatii, o comunitate exista doar atunci cand numarul barbatilor peste varsta de 13 ani, este mai mare de 30. Numarul evreilor barbati scazand sub aceasta cifra, a existat doar o mica obste evreiasca, ce depindea de comunitatile din Arad. Dar, un tanar evreu din Zalau a decis sa reconstituie comunitatea evreilor din zona. Cu eforturi organizatorice deosebite, a reusit sa-i stranga pe cei care locuiesc inca acolo, cu familiile lor, dar a identificat si alti cetateni ai Zalaului care erau evrei de origine. Si a reconstituit, in acest an, o comunitate, un adevarat miracol al nostru. Aceasta comunitate a organizat, pentru a doua oara, o manifestare mare de comemorare a Holocaustului.
    • Ati spus ca la Bucuresti a avut loc un alt evenimet deosebit dedicat comemorarii Holocaustului.
    • La Bucuresti, evenimetul a avut o dubla conotatie: comemorarea a 76 de ani de la Pogromul din Bucuresti (ianuarie 1941) si reinaugurarea, la propunerea Federatiei Comunitatilor Evresti din Romania si cu aprobarea si sprijinul direct al Consiliului Municipiului Bucuresti, a piatetei denumite Piateta dr. Alexandru Safran, situata in zona evreiasca de alta data, zona Sinagogii Mari. Si in acest caz, a fost vorba despre o renastere. In acest loc s-a organizat un simpozion dedicat “Pogromului de la Bucuresti din 1941”. Nu departe se afla Teatrul Evreiesc de Stat (T.E.S.), care s-a reinaugurat in 2016. Cu sprijinul Primariei Municipiului Bucuresti, T.E.S. s-a refacut, iar astazi detine o sala de spectacole foarte moderna si cocheta.
                                                                                                                                         Interviu realizat de Ioan Iacob

    Ceea ce se întâmplă astăzi în România este cel mai serios atac la adresa statului de drept. Ordonațele de urgență adoptate de guvern în miez de noapte vor afecta fundamental lupta anti-corupție.

    Celor cărora le mai pasă de ce se întâmplă în România își pot afirma sprijinul pentru statul de drept și împotriva acestor ordonanțe de urgență și a modului în care au fost adoptate, duminică, 5 februarie între orele 3 și 5 pm pe trotuarul din fața ambasadei României la Washington. Vă rugăm să aduceți pancarte, steaguri și bannere.

    Haideți să fim alături de sutele de mii de Români care protestează pașnic în mai toate orașele țării față de abuzurile acestui guvern și să ne alăturăm protestelor din mai toată diaspora menite să arate sprijinul nostru, al celor care nu suntem acasă, față de un stat de drept în România.

    Acest protest pașnic are acceptul Special Operations Division a Washington Metropolitan Police Department pentru orele menționate. Deși este organizat în față Ambasadei acest protest nu este împotriva diplomaților sau al ambasadei ci un protest pentru un stat de drept în România și contra politicienilor corupți.

    Stimată Presă, așa cum am spus în articolul anterior,  am luat decizia ca în cadrul unei emisiuni televizate să aduc la cunoștință povestea mea publicului larg  așa cum scrie în articolul  Din Spusele lui Cristian 15.  Mă voi supune în direct  testului aparatului poligraf  ca o dovadă că spun adevărul.
                    Următorul pas va fi prezentarea  filmului documentar în cadrul unei săli de cinema,  voi invita la prezentare următoarele televiziuni : Antena 3 ,  Prima Tv, Pro Tv, Kanal D,  Realitatea Tv,  B1 Tv, România Tv,  Național Tv, TVR 1.
                      Tot în cadrul acestei prezentări voi invita  Presa Română, estimez că filmul documentar îl voi termina la sfârșitul acestui an,  țin să menționez faptul că acest documentar îl  realizez pe propria cheltuială,  am cerut sprijin financiar unor persoane, acestea  nu s-au arătat interesate să mă ajute – ăștia suntem
                 Cu tot respectul consider că la prezentarea  filmului documentar ar trebui să mă onoreze cu prezența  Domnul Klaus Iohannis, Domnul Traian Băsescu, Domnul Emil Constantinescu, Domnul Ion Iliescu,  Domnul Ion Țiriac  pentru a vedea și dânșii un ROMÂN care are o pasiune puternică pentru Muntele Everest și Valea Solu Khumbu – Regiunea Muntelui Everest.    
                  Una din dorințele mele va fi ca în cadrul sălii de cinema,  să existe pe șcenă  un loc special amenajat în memoria lui Sir Edmund Percival Hillary,  vom asculta melodia cântăreței Whitney Houston – I will always love You,  eu stând în fața șcenei, o domnișoară îmbrăcată în roșu aducându-mi un trandafir de aceeași culoare.
                     Să-mi dați voie Stimată Presă să plâng, să  simțiți  tristețea și durerea mea,  să vadă  Domnii Președinți ai României  durerea mea, să mă țină de mână Peter Hillary – Fiul lui Sir Edmund Percival Hillary – totul fiind transmis live pe canalele de televiziune – să știe o Românie cât de mult îl iubesc pe Sir Edmund Percival Hillary
                     La prezentarea filmului frumos ar fi  să existe doi reprezentanti, unul al  Casei Regale Britanice și  un reprezentant al guvernului  Noii Zeelande,  cărora le voi explica  de cât sprijin financiar am nevoie pentru a-mi împlinii proiectele mele.  
                    Frumos ar fi să mi se  ofere  un drapel deosebit al  Marii Britanii + o medalie care a fost realizată în memoria lui Sir Edmund Percival cum puteti vedea pe acest site: http://www.perthmint.com.au/catalogue/sir-edmund-hillary-1919-2008-1-4oz-gold-proof-coin.aspx pentru achiziționarea medaliei îl contactați pe Peter Hillary – http://www.peterhillary.com/
                Ca un semn de recunoștință Casa Regală a României  ar putea aranja o intrare în audiență la Regina Elisabeta,  regina  luând  o sabie,  atingându-mă cu ea pe umeri spunându-mi : “ Ridică-te Sir Cristian Marius Bălăceanu”  – Păi  Stimată Presă,  nu am pornit eu pe urmele lui Sir Edmund Percival Hillary ? Nu am dormit eu în camera lui Sir Edmund Percival Hillary ?
                O altă modalitate de a mă ajuta de a-mi indeplini dorintele ar fi ca Serviciile Secrete Române să contacteze pe Domnul Bill Gates pentru a-mi aranja o intrare în audiență la Domnul Bill Gates. Aș dori să vă informez că filmul documentar mă străduiesc să-l fac cât mai frumos, mie îmi plac lucrurile de calitate, nu arunc ochii pe foc de dragul mediatizării, acest documentar îmi doresc să rămână ca un tezaur al României, acesta este un prim pas, dacă mi se va indeplinii una din dorințele menționate mai sus, le promit copiilor că le voi face un documentar despre Regiunea Everest-ului de o frumusete rară.
                  Ca un om care se informează săptămânal  în ceea ce privesc camerele video profesionale de vârf, vă pot spune că încă mai trebuie lucrat la ceea ce înseamnă definiție, în viitorul apropiat vor apărea camere video la rezoluție 8K, un lucru de știut este că  nu rezoluția este importantă si calitatea senzorului, numarul de cadre de secundă, o imagine excepțională este și aceea de 4K cu 200 cadre pe secundă, în viitor  va exista si camere video  8K cu 200 cadre pe secundă – 200 FPS – Frame Per Second.   
                 Eu consider că aceasta ar fi o modalitate de încheiere a poveștii mele,  prietenii mei  îmi vor rămâne prieteni  pentru toată viața, împreună cu o companie de expediții îmi voi organiza câteva expediții private în Himalaya, acestea vor fi expediții  de pregătire pentru Muntele Everest.
                 După ce voi atinge vârful Muntelui Everest, personal voi lucra la matrița unei cărți, în care vor fi incluse expedițiile realizate în Himalaya,  aceasta fiind o carte de mari dimensiuni,  un adevărat photo album,  hârtia fiind și ea de o calitate excepțională – mai multe aspecte nu vi le pot menționa datorită faptului că acestea reprezintă un secret profesional. 
                Stimată Presă în acest articol v-am scris cum s-ar putea încheia povestea mea, intr-o manieră elegantă și fără prea multe probleme, sper că știți acum ce am îndurat eu pentru a aduce un Mesaj de Pace României, vă invit să citiți articolul https://clubuldepresatransatlantic.wordpress.com/2016/09/14/din-spusele-lui-cristian-15-final/ .
     
                      Stimată Presă doresc să vă aduc la cunoștință anumite aspecte: În 2007 când am fost în expediția de recunoaștere a Everest-ului am observat niște fenomene ciudate, în Kathmandu m-a filmat o cameră video profesională, când urcam pe pinteni stâncoși niște elicoptere survolau zona de parcă mă filmau.  La mănăstirea Thyangboche m-am întâlnit cu fiul lui David Breashears. Tot aici un domn impunător care părea a fi de la FBI a stat de vorbă cu mine, până să ajung la Thyangboche dădusem de veste Presei Române ceea ce se întâmplă cu mine acolo – aveți articolul.  Toate aceste lucruri m-au dus cu gândul că ceva s-a întâmplat acolo, mai ales că intr-o locație – Mong La,  a sosit un jurnalist cu camera video aprinsă, un fotograf m-a fotografiat cu Hasselblad-ul, ceea ce simt este că am fost pus sub urmărire încă de la începutul călătoriei mele.
                   În New Delhi – India, când am fost externat din spital mi s-a dat un plic cu o foaie de hârtie în care mi s-a spus că am 5 ani în care mi se vor explica evenimentele trăite, că am propriul meu studiou, în plic mi s-a oferit o cartelă G4S, o companie de maximă securitate la nivel internațional. Din 2007 aceasta operează și în România, mașinile de la G4S mi-au apărut de zeci de ori în drumul meu, aceste mașini filmează persoana care o protejează. Vă întreb Stimată Presă dacă mi s-a făcut un film documentar cinemtografic al călătoriei mele – ce facem acum  ?
                Stimată Presă dacă România se va arăta indiferentă  mai ales domnii președinți ai României în fața dorințele mele, fără supărare eu fac filmul documentar în limba engleză, la sfârșit voi povesti despre pasiunea mea, le voi arăta toate cărțile,  DVD-urile și revistele National Geographic din 1955, îmi voi exprima dorința de a fi susținut de marile puteri ale lumii pentru a-mi realiza toate dorințele, voi da de înțeles că România s-a arătat nepăsătopare și indiferentă față de  dorințele  mele , voi trimite filmul la 50 de televiziuni din întreaga lume,  iar întreaga lume va vedea că am adus un Mesaj de Pace întregii lumi.
                Vă scriu cât se poate de sincer că Puterea lui Dumnezeu este una MARE,  când citesc canonul tuturor sfintilor parcă Dumnezeu îmi spune că tot ceea ce am visat mi se va împlini, vă scriu cu toată desăvârșirea că atunci când iubești ceva cu adevărat este imposibil să nu obții acel lucru. Pentru ca povestea să fie completă vă las si acest link pentru a înțelege mult mai bine niște aspecte https://clubuldepresatransatlantic.wordpress.com/2016/11/24/din-spusele-lui-cristian-16/
                 Vă rog să  înțelegeți că nu-s rău intenționat dar  din punctul meu de vedere nu totul se raportează la România, pentru a înțelege ceea ce vreau să spun – Dacă România nu este în stare să-mi îndeplinească o dorință, există alte țări care mă vor înțelege, înțelegându-mi aspirațiile mele înalte – așa cum Everest-ul tronează ca o torță de foc pe cerul albastru întunecat la apus.
                   Din articolele Din Spusele lui Cristian 15, 16 și acest articol  veți înțelege problema mea, doresc să le mulțumesc tuturor care stau alături de povestea mea,  în articolele următoare voi scrie anumite aspecte din societatea Românească, aștept cu nerăbdare să vă am alături să vă strâng în brațe pe toți, iar pentru a conștientiza cât de mult vă iubesc și apreciez valorile culturale Românești vă postez acest link să ascultați o melodie care îmi amintește de bunicul meu Baboi Ilie din comuna Călinești – Județul Teleorman, cred că aceasta va fi și melodia care o voi pune după terminarea documentarului când îmi voi face aparitia pe șcenă să simtă și Domnii Președinți ai României  și publicul  dragostea mea pentru țară,  iubirea pentru voi  și tot ceea ce a însemnat viața mea – Vă iubesc Români și pe Dumneavoastră Stimată Presă și Media Română !  
     
                            Cu tot Respectul
                                                              Bălăceanu Cristian Marius 

    Intrarea în Anul Nou Chinezesc a fost întâmpinată la București printr-un eveniment de excepție: spectacolul de gală susținut de Academia de Dans din Beijing, care a prezentat un regal de dansuri tradiționale.

    În splendida incintă a Ateneului Român, simbol al spiritualității românești, un public numeros a venit în întâmpinarea unui eveniment așteptat – spectacolul Academiei de Dans din Beijing, cu ocazia intrării în Anul Nou Chinezesc. Organizat de Casa Româno-Chineză și Ambasada Republicii Populare Chineze la București, cu sprijinul „NIRO Investment Group”, evenimentul s-a bucurat de prezența ministrului Afacerilor Externe Teodor Meleșcanu și a ministrului delegat pentru Afaceri Europene Ana Birchall, alături de înalți demnitari și diplomați, conducerea și președinții filialelor Casei Româno-Chineze, personalități din mediul academic și cultural, oameni de  afaceri, membri ai comunității chineze din România, șefi de organizații și asociații non-profit.

    Semnificația profundă a manifestării a fost subliniată de E.S. Xu Feihong, Ambasador al R.P. Chineze la București, care, în deschiderea galei, a mulțumit Casei Româno-Chineze și Grupului de firme „NIRO” pentru efortul deosebit depus pentru reușita serii: „Astăzi veți vedea un spectacol care reprezintă un cumul de comori tradiționale chinezești. Este o colecție de dansuri care reprezintă toate regiunile din China și sperăm că ceea ce veți vedea vă va aduce mai aproape de cultura autentică chineză. De altfel, spectacolul din această seară face parte din manifestările prin care de cinci ani celebrăm Anul Nou Chinezesc și în România. De fiecare dată încercăm să aducem în fața publicului românesc parfum de tradiție chineză, precum și manifestări ale spiritualității noastre. Ne dorim ca și de această dată, cei prezenți să simtă atmosfera de armonie și sărbătoare. Pentru reușita acestei seri trebuie să menționez faptul că Grupul de firme NIRO, Casa Româno-Chineză și Filarmonica George Enescu au depus eforturi considerabile. Tuturor celor care au contribuit la acest eveniment vreau să le mulțumesc”.

    În numele Casei Româno-Chineze, organizatorul evenimentului, s-a adresat celor prezenți E.S. Ambasador Ioan Donca: „Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere la adresa Casei Româno-Chineze și vreau să vă asigur că vom depune în continuare toate eforturile pentru a ne aduce contribuția la buna dezvoltare a relațiilor dintre România și China. Anul Cocoșului este un an pozitiv, norocos, care îndeamnă la curaj și viziune. Le dorim prietenilor noștri chinezi, așa cum ne dorim și nouă, un an bun și fericit. La mulți ani!”.

    Spectacolul propriu-zis s-a constituit într-un regal de tradiții simbolizate prin dansuri specifice unui mare număr de etnii care conviețuiesc alături în marea Chină. 12 dansuri tradiționale, din nouă regiuni diferite ale țării au încântat spectatorii printr-o bogăție de stiluri unice. Artiștii de recunoscută valoare internațională ai Academiei de Dans din Beijing au făcut să vibreze sala, printre altele, de ritmurile dansului uigur Maxrap, dansul Tobei de lemn din Fanpai, dansul kazah Kara jorga, dansuri de luptă și de simbolistică profundă a traiului și preocupărilor de fiecare zi ale fiecărei etnii prezente prin artă, spațiu și timp, în fața publicului românesc.

    Evenimentul prin care s-a intrat festiv în Anul Nou Chinezesc și la București a fost un prilej pentru spectatorii români de a lua contact cu ceva ce se vede mai rar pe scenele românești: dansul tradițional chinez, în zecile lui de fațete etnice de o frumusețe aparte.

     

     

     

    16105624_1403360606375216_5959805853549665054_n

    Drumul prin “infernul alb”
    O prestigioasa agentie de turism ne-a recomandat sa petrecem un Revelion deosebit (“deosebit” ar fi un eufemism pentru “ extraordinar”!), dar eu si Greta, viitoarea mea sotie, am fost destul de sceptici “pana la locul faptei”. Cu atat mai mult cu cat “aventura deplasarii noastre in Delta”, la complexul de 4 * GREEN VILLAGE de la Sfantu Gheorghe, avea sa debuteze pe 30 decembrie, 2016, cu deplasarea noastra prin viscolul ce incepea sa puna stapanire pe Tulcea.

    De la Tulcea la Murighiol cu maxitaxi …dar marea neliniste a fost deplasarea de la un supermarket din Murighiol la malul Dunarii, unde era o benzinarie si un panou cu STAR 2000 , de unde urma sa ne imbarcam – spre Sfantu Gheorghe – pe o salupa rapida…rapida, rapida, dar a carei plecare aveam sa o asteptam “cu asupra de masura” (fiindca unii “revelionisti” intarziau datorita conditiilor meteo, iar domnul General Manager Laurentiu Butuc, de la Green Village, dorea sa dea o sansa tuturor celor ce isi platisera revelionul (pentru “ paradisul de 4 * ” de la “capatul lumii, capatul Dunarii, capatul anului 2016…” ) sa fie impreuna. Salupa rapida, condusa de catre domnul Nelu Carpov (urma sa ne astepte – ospitalier ca in Delta Dunarii – cu vin fiert si tuica fiarta).
    Coborati din maxitaxi in dreptul unui supermarket din Murighiol, am apelat la un domn “sef peste ape” sa ne ia cu masina sa pana la debarcaderul unde ne astepta un restaurant intitulat MARINA (ce oferea doar “preparate pe baza de sticksuri” si despre care aveam sa aflam ca era, de fapt, nu un restaurant, ci un fel de bar, aparat de o “turma simpatica de caini deltanezi” , mai acomodati de nevoie chiar si cu “oferta de ciocolata” promovata de catre o doamna din grupul turistilor (care ar fi fost admisa imediat “fara stagiatura” – pentru gestul ei de a nu fi ramas nepasatoare fata de “cainii deltanezi” – in organizatiile patronate de Brigitte Bardot). A fost pentru prima data cand am vazut Dunarea iarna, imensa, puternica, “blanda si amenintatoare”, aproape de noi si nu ne venea sa credem ca vom “zbura peste ape” cu o “coaja de salupa” (in care aveam sa incapem “20 de revelionisti si bagajele lor aferente”), iar “nelinistea de zburatacire pe apele involburate ale Dunarii” urma sa o stingem oleacă /o țâră = puțin, nițel/ un pic/ cu vin fiert si tuica fiarta. Daca ar fi fost dupa mine, as fi lansat si ideea inlocuirii “traditionalei paini cu sare” nu doar cu …traditionala tuica fiarta /si vin fiert/, ci si cu “netraditionalul platou cu branza, sorici si felii de ceapa si sare” (care ar fi ridicat foarte mult “moralul gastronomic” al “revelionistilor”), dar “razbunarea gazdelor de la Green Village” avea sa fie “cu asupra de masura” prin ceea ce urmau sa ofere all inclusive la “capatul lumii, capatul Dunarii, capatul anului 2016…”.

    Ioan Iacob (se pare ca va continua)