Archive for Decembrie, 2016


Daca veti cauta informatii pe Internet despre localitatea Sfântu Gheorghe-Deltă (unde veti putea citi ca „ din cele trei brațe ale DunăriiChilia, Sulina și Sfântu Gheorghe – brațul Sfântu Gheorghe (lungime: 64 km; lățime maximă: 550 m; adâncime maximă: 26 m), cel mai meridional braț al Dunării și cel mai vechi, orientat spre sud-est, are un curs sinuos desfășurat pe 112 kilometri și transportă 22% din debitul fluviului; coeficient de sinuozitate: 1,60”), veti descoperi ca „de-a lungul său se inșiră așezările: Nufăru, Mahmudia, Uzlina, ultima dintre ele fiind localitatea Sfântu Gheorghe”.
    Exista pe Internet si o formulare care vine in consens cu titlul relatarii mele despre primul Revelion ce-l vom petrece in Delta:   Colț de rai: Sfântu Gheorghe, paradisul dintre Deltă și mare. Dar despre acest prim Revelion petrecut de noi in Delta vom reveni de la „Green Village 4* Resort” peste…un an.
   Va uram asadar Revelion placut si LA MULTI ANI, 2017!
Ioan Iacob

Cristiana „MONGOL” Stancu, a câștigat în premiera pentru România titlul de Campioană a Lumii în kickboxing-ul feminin la gala Superkombat de la Milano din 2 octombrie 2015.

„Este prima centură de kickbox profesionist câştigată în România la divizia feminină. E prima oară în Superkombat când a fost băgată o divizie feminină. Pentru mine este o performanţă cu adevărat mare, e încununarea a cincisprezece ani de activitate în artele marţiale, în toate sporturile din artele marţiale.” Cristiana Stancu

Are 24 de ani, este luptătoare profesionistă și se ghidează în viață după motto-ul „Cele mai crâncene înfrângeri sunt renunţările la vis“. Este absolventă a Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Secţia Artă Sacră, un domeniu la care nu te aștepți de la un luptător din cadrul galelor superkombat!

AUDIO

cristiana_mongol_stancu1

In this week’s address, the President and the First Lady wished all Americans a Merry Christmas and Happy Holidays. They reflected on the honor of serving the American people as President and First Lady over the past eight years and the progress that has been made. The President and the First Lady recognized our troops and their families for their service, and they encouraged everyone to visit JoiningForces.gov to find out how to support service members, veterans, and military families in your community.

Tradiția spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie. Un înger sau o stea poate fi pusă în vârful pomului, reprezentând îngerii sau steaua de la Betleem.

Este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obișnuiau să-și împodobească casele cu ramuri de brad și de vâsc, obicei păstrat și în tradiția coroniței de brad.

AUDIO

poza cuprins

white-house

Citesc o relatare publicată încă din 22 noiembrie, 2016:
 
22 November 2016 • 12:25pm
The US has warned its citizens that Europe is facing a “heightened risk of terror attacks” at Christmas markets and other seasonal holiday events. (The Telegraph)  
  În perioada sărbătorilor de iarnă americanii (ca și europenii) devin copii mari și este perioada când Târgurile de Crăciun atrag ca un magnet numeroși turiști de pe ambele maluri ale Atlanticului. Nu se poate spune că turiștii nu au fost avertizați. Ceea ce s-a petrecut recent la Berlin ar trebui să însemne o nouă lecție de avertizare că până și globurile “pot fi însângerate”, că nu mai există „războiaie simetrice„ și că lumea se poate schimba radical cu fiecare eveniment de genul celui din inima Europei. Se pare că nu mai există “țări sigure” (vezi Elveția), iar singura soluție ar putea fi doar o cooperare globală împotriva terorismului.
    Există și o altă concluzie – deja știută la Casa Albă până acum – că legaturile transatlantice (inclusiv în domeniul securității gen NATO ) rămân fundamentale într-o lume supusă riscurilor asimetrice. Comentatorii se întreabă dacă noua administrație va “prelua” din ianuarie această lecție transatlantică” sau se va concentra doar pe ‘make America great again’ .
Ioan Iacob
Nu stiu cine a avut initiativa Casei Radio ZU din Piata Universitatii, initiativa care se inscrie in preocuparile generoase ale lui Buzdu si Morar de a-i face pe oameni fericiti (desi nu ar fi drept sa nu amintim si eforturile si munca celorlalti din echipaRadio ZU), dar perioada in care are loc aceasta initiativa (cu o saptamana inainte de Craciun) este extraordinar de bine aleasa (fiindca in preajma sarbatorilor de iarna oamenii trebuie sa fie mai buni, mai intelegatori, mai generosi unii cu altii si, in special, cu cei care au conditii precare de a petrece sarbatorile CU BINE, cum suna un slogan intrat deja “in traditia sarbatorilor de iarna”).
    Intamplarea face ca aproape intreaga zi de duminica sa fi ascultat emisia din CASA RADIO ZU instalata in Piata Universitatii si am vibrat atunci cand Laura din Barlad a primit perechile de ghete pentru copilasii ei si bicicleta pentru sotul care face 30 de kilometri (dus si intors) pentru un salariu de 9 milioane, din care toti din familie trebuie sa se chiverniseasca.
     Am apreciat enorm si “reteta legata de vizitarea Parisului” (pe cand recomandarea pe bune a celor din CASA ZU era sa se viziteze mai degraba orase romanesti precum Sibiu, Iasi, Cluj sau Timisoara). Am apreciat , alaturi de cei doi “zei tineri ai FM-ului romanesc” (Buzdu si Morar, desi i-am urmarit de ani de zile, as vrea sa ramana mereu “ vesnici tineri si ferice” pentru a continua la nesfarsit sirul lor de fapte bune!), stradania doamnei care a slabit de la 160 de kilograme la 70 de kilograme, gesturile extraordinare ale celor care au facut fapte bune (CASA RADIO ZU fiind un intermediar intre cei care solicita si cei care dispun si pot face fapte bune in preajma Craciunului.
     Cum Buzdu si Morar, din felul cum se manifesta, sunt prea altruisti pentru a pastra doar pentru ei imensa sarbatoare de lumina din suflet (exceptionala melodia aceea legata de lumina…) fac un lucru urias dand posibilitate si celor in nevoie sa simta bucuria de lumina a sarbatorilor de iarna !
Nu as vrea sa trec sub tacere munca de echipa a celo de la RADIO ZU, care sunt “condamnati” timp de o saptamana sa stea in Casa Radio Zu din Piata Universitatii (chiar daca emisia lor la un moment dat este “ bruiata” de probele de microfon ale solistilor si trupelor care, de pe la ora 17, incep sa repete pentru concertul de la ora 19.
    Am trecut si eu, in jurul orei 17, prin Piata Universitatii si i-am urmarit incantat (cu un pahar de vin fier in mana, pentru a rezista frigului) pe cei din CASA RADIO ZU.
    Daca aveti nevoi si necazuri, care ar putea impieta asupra luminii voastre din suflet in preajma Craciunului, nu ezitati sa-i contactati pe cei din echipa Radio Zu. Chiar daca unele lucruri nu se vor implini (iar altele, dimpotriva!), sa stiti ca acolo, in “acvariul” lor din Casa Radio ZU din Piata Universitatii, bate inima mare a celor doi “zei tineri ai FM-ului”, Buzdu si Morar (in alternanta cu ceilalti DJ din echipa lor fabuloasa) si ei fac tot posibilul ca visul vostru de lumina sa se implineasca in preajma sarbatorilor Craciunului.
      Sa traiti o mie de ani si sa impartasiti mereu din lumina sufletului vostru, Buzdu si Morar (+ ceilalti din echipa fantastica din Casa Radio Zu din Piata Universitatii!), fie ca si voi sa primiti ceva ca surpriza de sarbatori: acest text impreuna cu o urare din suflet: LA MULTI ANI !
Ioan Iacob
Prima referire la Gala folk “OM BUN” 2016 auzită de noi a fost la emisiunea de la Radio București a lui Andrei Partoș (prezent și el la evenimentul de la Sala Palatului), unde actorul Flaviu Crișan dezvăluise ceea ce putea dezvălui în avanpremieră despre.                       
    Așteptam această gală cu mult interes, cu atât mai mult cu cât pe unii dintre „corifeii folkului românesc” îi știam de pe vremea debutului Grupului folk “SOLARIS” de la Făgăraș (grup înființat de mine în 1975, când eram acolo profesor stagiar de limba engleză). În 1975 plecasem la armată (după ce “SOLARIS” luase locul I pe țară la festivalul elevilor și trecusem brusc de la festival la armată) și jurasem să fac un festival de muzică folk la Făgăraș să pot trece și de la armată la festival, nu doar de la festival la armată.  Astfel se născuse Festivalul interjudețean de muzică folk “Cetățile lui Mihai“ (ideea mea fusese de a înființa în Făgăraș – oraș aflat în centrul  țării – un festival dedicat celui care a unit prima dată această țară, la Făgăraș fiind o cetate a lui Mihai Viteazu). Iar la acea primă (și ultimă…fiindcă în 1976 plecasem din Făgăraș) ediție o invitasem în recital pe Zoia Alecu, pe care o revedeam acum, pe scena Sălii Palatului, după zeci de ani (și al ei încă un tren – unul dintre cele mai impresionante cântece marca Zoia Alecu – îmi amintește de trenurile din tinerețe, când plecam de la Făgăraș cu un tren de noapte să prind personalul Brașov – Iași, care mă lăsa la părinți, la Bârlad…sau trenul care m-a dus în armată, la Zalău…):
 

  Cred că, din respect pentru munca și muzica lor, ar trebui să-i amim aici pe toți participanții Galei “OM BUN” din 12 decembrie, 2016: Cosmin Vaman & Alexandra Andrei (muzicieni foarte buni, la care folkul „bate în culorile jazzului”, unii spectatori fiind încântați de rețeta lor, în care s-a pus foarte mult jazz și mai puțin folk, dar poate că acest “jazz-folk” este un nou trend și ei îl stăpânesc foarte bine), Emeric Imre (un veritabil “corifeu al stărilor lirice” unde “un nebun de alb capturează regina neagră pentru veșnicie”), Marius Bațu (care și azi face ravagii cu vechea sa mărturisire că odată a ucis o vrabie).

    Pe Ducu Bertzi l-am înregistrat cu un scurt interviu pentru ‚Las Vegas Romanian Journal’ (după interviul luat lui Florian Pittiș la o ediție a Festivalului de muzică folk “OM BUN”, care avea loc la Teatrul “Ion Creangă”, în urmă cu mulți ani), iar la evenimentul de la Sala Palatului

se poate afirma – în contextul sărbătorilor de iarnă – că el a adus cea mai importantă contribuție folk a Maramureșului: colindele:
   De fapt, prin recitalul său, Ducu s-a aflat în miezul Galei folk de la Sala Palatului, dovedindu-se un artist complex, care știe să ne amintească faptul că rădăcinile muzicii folk românești se află în folclorul românesc. Ar trebui să spunem că din acest “prim eșalon al corifeilor folkului românesc” fac parte și Vasile Șeicaru, Mircea Vintilă, Nicu Alifantis, Mircea Baniciu. Despre fiecare dintre ei am putea scrie o carte (și poate că o vom face într-o zi), dar, în loc de cuvinte, am selectat câteva piese care cu greu ar putea fi omise dintr-o viitoare istorie a muzicii folk românești, piese de care a avut parte publicul care a umplut luni, 12 decembrie, 2016, Sala Palatului:
   Marele Mircea Vintilă ne-a amintit unul din cântecele sale de început (nu am apucat să-i spun niciodată că am fost în sală la debutul său de la “Primăvara baladelor”, o fac acum, prin intermediul acestei relatări despre fabuloasa seară a folkului românesc din 12 decembrie, 2016):
…iar Nicu Alifantis – Gala folk “OM BUN” 2016 fiind în luna decembrie – a cîntat, incredibil, chiar…
    Prin 1978, când pleca de la un festival de muzică folk de la Bârlad, Mircea Baniciu ne povestise (mie și unui redactor de la TVR) care a fost cea mai terifiantă călătorie cu trenul făcută cînd cînta cu PHOENIX. Ar trebui, pentru atmosferă,  să vă oferim finalul Galei folk “OM BUN”…
   Chiar dacă Moțu Pittiș nu mai era la acest final, amintirea sa era vie prin ultimul cântec al Galei folk “OM BUN” 2016, „Vinovații Fără Vină”, în timpul căruia spectatorii din Sala Palatului, în picioare, au cântat și au aplaudat această fabuloasă seară românească, Gala folk “OM BUN” 2016, o poveste care a fost și care poate va fi povestită, în alt fel, la anul…
Ioan Iacob

Postelectorale…

Nu știu de ce simt nevoia să scriu acest text (poate fiindcă s-au adunat în el problemele și speranțele multor români), dacă aș putea, aș fac aici o inserție de secvențe selectate din memorie, din povestirile unor oameni, din cele auzite prin piețe, prin mijloace de transport în comun  etc. etc. etc. Nu știu dacă pot face cea mai bună selecție. Dar simt nevoia să scriu acest text.
   “Cine a stabilit legea asta lectorală,  frate…că dacă nu ai voie să iei un făraș, un chipiu, un kil de făină, se uită vecinii și te întreabă nu pă cine ai votat, ci cu ce te-ai ales ?…”
   “Eu nu mai cred că apucăm punctul de pensie mărit, soro. Mie mi s-o mărit splina, ficatul, utilitățile,  da’  pensia?!  Crezi că ăștia noi se țân de cuvânt? Că unii din ăștia noi sunt tot din ăia vechii. Unii, am zis, soro! Nu toți. “  
    “Mă, eu nu mă așteptam să iasă ăștia atât dă bine…Da’ e bine…Numa dacă s-or țâne de cuvânt…Că unu a ieșit guvernator într-o insulă nu știu care că le-o promis la oameni numa trei lucruri: apă din adâncime, TV prin satelit și…și…și am uitat încă ce. Și l-or votat și s-o ales. Pricepi tu? Doar trei lucruri. Iar ăștia de-or ieșât acu au promis o grămadă dă lucruri. Măcar de s-or face trei dân ele…
    Un șofer de taxi mi se confesează:  “Sunt tot ei între ei…Că după ce ajung în parlament, se ivesc interese transpartinice. Eu d-aia nu mă mai uit la fotbal…Că naționala României nu mai este ce-a fost pe timpul lui Hagi ! Nici parlamentul actual nu mai e cel interbelic!”
    Cobor din taxi în miez de noapte, peste mine nu mai foșnesc “marile bannere electorale”. De undeva, de pe un “cilindru electoral”,  mă privesc niște afișe electorale mai mici și mă gândesc că, dacă afișele sunt mai mici, promisiunile pot rămâne mai mari. Dar măcar oamenii să simtă și ei ceva în buzunar (expresia cea mai des întâlnită acum la români!) din creșeterea PIB-ului nostru, competitiv la nivel european.
Ioan Iacob