EXPOZITIA DE TOAMNA a AFAPRR: “Interferente culturale – Creatie si Restaurare la Sud si la Nord de Dunare!”

Asociatia Filiala Arta Plastica Religioasa si Restaurare: AFAPRR a UAP din ROMANIA, in parteneriat cu Biblioteca Nationala a Romaniei si cu Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi , are placerea sa va anunte ca,  pe simezele BIBLIOTECII NATIONALE a ROMANIEI , se va desfasura EXPOZITIA DE TOAMNA a AFAPRR: “Interferente culturale – Creatie si Restaurare la Sud si la Nord de Dunare!”                      Invitati speciali sunt Artisti Plastici si Restauratori cu origini sud-dunarene.                 

Expozitia va fi gazduita in salile Papirus, Scriptorium si Pergament, de la parterul Bibliotecii Nationale.                    

Vernisajul expozitiei va avea loc in ziua de vineri 31 octombrie 2014, orele 15.00. Prezinta Presedintele de onoare al AFAPRR a UAP din ROMANIA,  criticul de arta CORNELIU ANTIM.

                                                                                                                                                                                      Expozitia se va desfasura in perioada 31 octombrie-14 noiembrie 2014.

Informatii de contact suplimentare:

Biblioteca Nationala a ROMANIEI: Bucureşti, Bd.Unirii nr.22, sector 3

http://www.afaprr.ro/

http://www.afaprr.ro/expozitia-de-toamna-a-afaprr

Tel.: (004) 0723 500 359 Email: office@afaprr.ro

Teatru non-verbal, dans, improvizatie – un stand-up fara cuvinte – „Ce-ar fi daca ar fi”

Joi 6 noiembrie, ora 20:00, teatrul Elisabeta
Teatru non-verbal, dans, improvizatie – un stand-up fara cuvinte – „Ce-ar fi daca ar fi”. In cele cateva tablouri ale spectacolului, personajul – un artist al unui timp suspendat – incearca sa-si indeplineasca menirea sa fundamentala: de a aduce un zambet pe chipul privitorilor, de a lumina si de a bucura sufletele oamenilor care s-au oprit sa-l vada. Desigur, ca orice artist, el va face tot ce-i sta in putinta pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea. Joaca totul pe o singura carte: „dar din dar, se face Rai!”
„Un discurs artistic impresionant prin mobilitatea de spirit si spontaneitate, prin vecinatatea si reversibilitatea filoanelor de umor si amar, (…) o iconografie consacrata ipostazelor asteptarii, dar si scurgerii ireversibile a timpului peste vieti si destine.” (Ion Parhon)
Pret bilet: 25 lei
Rezervari si informatii: 0727.703.703
Bilete disponibile la casa de bilete a Teatrului Elisabeta sau online pe www.bilet.ro
Pentru mai multe detalii legate de Pachetul Special “Dinner & A Show”, va invitam sa accesati www.teatrul-elisabeta.ro

Spectacolul „Îndoiala”, în regia lui Eugen Gyemant, în premieră oficială la Teatrul Maria Filotti

Spectacolul „Îndoiala”, în regia lui Eugen Gyemant, după un text de John Patrick Shanley premiat cu Pullitzer-ul pentru Dramaturgie în anul 2005, are premiera oficială sâmbătă, 1 noiembrie, și duminică, 2 noiembrie, la ora 18:00, la Teatrul Maria Filotti din Brăila.

„Îndoiala” este cel mai nou spectacol al regizorului Eugen Gyemant, unul dintre cei mai de succes tineri regizori de teatru din România, și are o distribuție de excepție: Emilian Oprea, Liliana Ghiță, Corina Moise și Ramona Ginga.

„O poveste simplă, spusă în cuvinte puține, despre fragilitatea reală a convingerilor noastre și despre puterea de care avem nevoie pentru a putea trăi într-o lume în care nu știm cu adevărat care este binele și răul.” – Eugen Gyemant, regizor

Expoziţia „Revelarea chipului”

Asociaţia Identitate Culturală Contemporană (AICC, http://www.aiccromania.org) organizează, în perioada 4 noiembrie – 4 decembrie 2014, la Metropolis Center din Bucureşti, expoziţia „Revelarea chipului” a pictorului Sorin Dumitrescu-Mihăeşti. Vernisajul va avea loc pe 4 noiembrie, începând cu ora 18.00, iar cuvântul introductiv îi va aparţine lui Gheorghe Dican.
Expoziţia „Revelarea chipului” reuneşte 30 de lucrări de pictură figurativă. Fie că este vorba de portrete propriu-zise sau de compoziţii care includ figuri umane, lucrările reprezintă o nouă etapă a creaţiei lui Sorin Dumitrescu Mihăeşti, care şi-a dedicat cea mai mare parte a carierei artei abstracte.
Sorin Dumitrescu-Mihăeşti este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi în ultimii 25 de ani a expus în zeci de expoziţii din ţară şi din străinătate. Lucrările sale au fost incluse în colecţii private din România, Germania, Franţa, Belgia, Suedia, Austria, Canada, SUA şi Bolivia. În 2011, Sorin Dumitrescu-Mihăeşti a fost inclus în International Dictionary of Artists, editat în Statele Unite ale Americii.
„Revelarea chipului” este a doua expoziţie de artă lansată de AICC. Asociaţia a mai organizat, în perioada 25 octombrie – 4 decembrie 2013, expoziţia “Columna lui Traian în arta contemporană”, care a reunit lucrări de artă plastică inspirate din istoria antică a României.
Asociaţia Identitate Culturală Contemporană (AICC) este o organizaţie non-guvernamentală care dezvoltă proiecte menite să contribuie la promovarea culturii române şi la distribuirea de informaţii corecte şi obiective despre România.
Mai multe despre proiectele AICC puteti afla accesand http://www.aiccromania.org.

Invitație lansare publicație „Caietele restaurării 2014”

Festivalul Filmului Evreiesc Bucuresti

Festivalul Filmului Evreiesc Bucuresti este in primul rand un festival al cunoasterii, al apropierii, al descoperirii. Este in acest sens o adevarata expeditie antropologica si chiar una dintre cele mai complexe. In al doilea rand, el este un festival al imprietenirii, al uimirii si bucuriei recunoasterii in celalalt. Festivalul creeaza un timp si spatiu comun in care ne ajuta sa ne descoperim si redescoperim, dincolo de istorie si geografie, dar impreuna cu acestea, prieteni si nu straini, frati si  nu dusmani.

Aflat la a patra editie, Festivalul Filmului Evreiesc Bucuresti ( Bucharest Jewish Film Festival – BJFF) propune publicului o bogata selectie de peste 50 de filme, majoritatea in premiera in Romania, ce vor fi proiectate, in perioada 7 –13 noiembrie, la Cinema Studio si Muzeul National al Taranului Roman .

În cadrul Galei de deschidere din 9 noiembrie va fi prezentat  filmul ANDERSWO ANYWHERE ELSE, în regia lui Ester Amrami.

Festivalul se inscrie intr-o retea ce include peste 160 de evenimente organizate in intreaga lume sub brand-ul Jewish Film Festival si se adreseaza cinefililor pasionati de excelenta si inedit in arta cinematografica, publicului de orice varsta, doritor sa se informeze despre bogata mostenire culturala evreiasca la nivel mondial, cu accent pe Estul Europei si Romania.

Programul editiei de anul acesta a festivalului, care va fi disponibil online la www.bjff.ro, include lungmetraje, scurtmetraje, documentare, opere de fictiune si filme de animatie, de la cele mai noi productii pana la pelicule de cinemateca, precum si expozitii de arta, workshop-uri si dezbateri cu tematica iudaica.

Alaturi de filmele din program, la Bucuresti vor fi prezenti regizori si producatori, personalitati ce se vor intalni cu specialistii din cinematografia romaneasca, cu reprezentantii mass-media, cu publicul bucurestean.

Accesul la proiectii este liber, in limita locurilor disponibile, cu exceptia Galei, unde accesul se va face pe baza de invitatie.

Festivalul Filmului Evreiesc Bucuresti este organizat de Fundatia Culturala Art Promo si NOI Media Print

Festivalul Filmului Evreiesc Bucureşti îşi propune educarea prin cultură a publicului în sensul:

– cunoaşterii de către publicul festivalului a culturii, obiceiurilor şi tradiţiilor evreieşti;

– familiarizării publicului cu particularităţile unei culturi care face parte din identitatea istorică românească, respectând principiul unitate în diversitate;

– toleranţei inter-etnice şi religioase, mai ales acum, când într-o Europă Unită apar tendinţe de a crea “cetăţeni de mâna a doua” şi de a marginaliza unele minorităţi etnice;

– cunoaşterii celuilalt prin intermediul actului de cultură;

– facilitării cooperării şi dialogului internaţional

Festivalul Filmului Evreiesc Bucureşti se adresează publicului larg (în special cel tânăr); iubitorilor de film şi celor care apreciază ineditul în arta cinematografică; tuturor celor ce apreciază diversitatea culturală.

Recenzie: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor

Pasionat de metafizică şi filosofia religiei, poetul N. N. Negulescu tratează în cartea Oglinda misterelor (Editura Betta, Bucureşti, 2014) problema fascinantă dar extrem de dificilă a logos-ului religios. Poeziile sunt traduse în italiană de Luca Cioplla iar prefata, postfaţa şi textul pe coperta IV aparţin Elenei Petrescu. Versiunea poetică în limba germană este întocmită de Astrid Tatar, supervizată de Christa Muller ce realizează şi traducerea pentru prefaţă şi postfată, iar traducerea pentru textul de pe coperta IV este făcută de Clothilde Capet. Este inspirată coperta suprarealistă a volumului ce aparţine lui Cezar Augustin Negulescu şi Alexandru Petrea. Prefaţa este semnată de Adrian Botez, iar postfaţa este scrisă de Eliza Roha. În prefaţa intitulată Antologia iniţiatului optimist, Adrian Botez, scrie despre portretul unui poet pasionat de eternul şi fascinantul miraj religios: ,, Avem în față poemele unui inițiat, care poartă numele de NICOLAE
N. NEGULESCU – poeme strânse într-un florilegiu cu adevărat regal – antologia de față” (p. 5). Poetul mărturiseşte că scrie pentru că este devorat de dorul de eternitate, iar inspiraţia îi vine de la dragostea pentru Dumenzeu.

,, De ce scriu? Din dorul de Eternitate şi tot zidesc din cuvinte o Biserică , la altarul căreia, Îl Slăvesc pe Dumnezeul meu” (Adrian Botez, ,,Interviu cu N. Negulescu”, în CONTRATAC, Anul XIII, nr. 29, noiembrie 2012).

La rândul ei, Eliza, autorul postfeţei, arată că a citit şi a meditat la tema metafizică a acestui volum: ,, Am citit şi recitit ANTOLOGIA metafizicianului rafinat N.N.Negulescu, pentru a ne intra în suflet şi în minte” (p. 297) deoarece versurille se constituie a fi învăluite în aur.
,,Fiecare poemă este o picătură de aur topit, o picătură de diamante scânteietor, o picătură de lumină stelară, o picătură de mister nocturn, alai nuntesc ce ne-a deschis, ca oricărui cititor, porțile Universului în care hohotesc, dansează şi sărbătoresc miliardele de vise ale
celor care au fost, sunt şi vor fi, prinzându-şi mâinile într-o horă a nesfârşirii, astfel că starea pe care o încercăm este inexprimabilă” (p. 297)

Lucrarea are trei parți cu titluri sugestive, adevărate metafore:
• I. HEPTAGRAMA ÎNSTELĂRII;
• II. CRUCEA SHEPIROTHICĂ;
• III. ZBORUL ÎNFLĂCĂRAT.
Prima parte, HEPTAGRAMA ÎNSTELĂRII, vorbeşte despre teme mereu actuale precum început, sărăcie, veşnicie, viitor, curgerea timpului, suflet, iubire sau cunoaştere.
În poezia care deschide volumul intitulată TEMELIE A PUTERII ÎNCEPUTURILOR, poetul este într-o dilemă existenţială şi se întreabă ce este el în viaţa timpului şi raportat la temelia puterii începutului.

,,Mă întreabă cugetătorii: “ce eşti tu în viața timpului?”/ Eu caut în mine/ tăcându-mi tăcerea/ naşterii dintr-înşii. (…) Marii Ierarhii/ îmi devin sferă a sunetului, / îmi devin sferă a culorilor,/ îmi devin temelie/ a puterii începuturilor” (p. 63)

În vremea consumistă actuală omul a devenit o marfă şi mulţi cred că bogăţia aduce fericire. Pornind de la constituţia fericirii din Predica de pe Munte (Matei 5, 1-48), poetul vorbeşte despre ,,imperiul bogatei sărăcii” (p. 66) care i-a dăruit cunoaşterea transcendentă: ,,necuprinderea;/ lumina în care se înrourează planetele,/ matca lumii pământene/ unde se topesc/ mările viului” (p. 66).
Contemplarea veşniciei divine îl călăuzeşte pe poet spre stele: ,,Un cuib de stele/ era fruntea/ sub care visam/ din vremi bătrâne/ la viața zeilor” (p. 78).
Într-o lume care se mişcă accelerat spre un viitor neprevăzut, este firească aplecarea poetului spre o lumea de mâine. Totuşi durerea lumii nu poate fi alinată aici pe pământ, iar atunci poetul sensibil apealeză la zborul purificator: ,, Vedeți voi/ fii ai firii: / trebuie să zbor/ cu aripi de linişti/ deasupra durerilor pământului” (p.81).
Poetul este conştient că nu poate opri curgerea inevitabilă a timplui, iar atunci face o meditaţie metafizică pe această temă extrem de dramatică pentru viaţa umană: ,,Am timpul hrănit din carnea zăpezii/ cu picioarele lui de lumini/ ce-au aurit pământul./ El are fiice nopți/ el are fiice zile,/ încărcate de linişti/ încărcate de tristeți” (p. 84). Bieneînţeles că într-o meditaţie fizică nu putea lipsi dialogul cu sufletul, cu care poetul vorbeşte despre lacrimi şi tristeţe: ,, Spune-mi:
ce îmi bate-n/ cuie/ lacrima pe unde/ suie/ inelele bradului” (p. 93).
Într-o antologie de poezie nu putea lipsi tema iubirii care trancende fiinţa umană, este vorba bineînţeles de dragostea divină: ,,Eu iubesc/ piramida fântânii/ sunetului/ prin care ne reflectă / Dumnezeu” (p. 102).
Pentru a avea acces la ispiraţie poetul are nevoie de logosul divin, iar atunci el caută cunoaşterea aflată ,, Templul/ măreției cuvintelor/ înafara timpului/ înafara temeliei/ materiei” (p. 108). Poetul este conştient că doar cunoaşterea divină este infinită: ,,De-aş mai şti că umbra veacului/ pe care merg/ izvorăşte din munții/ arşi în ascuns/ sub zvâcnirile/ de copite/ aruncându-mi înapoi/ urmele” (p. 120).
Partea a doua, CRUCEA SHEPIROTHICĂ, constituie o meditaţie despre filosofia creştină, iar atunci sunt dezbătute teme creştine precum: Dumnezeu Tatăl, creaţia, omul, Cristos, Biblia.
Dumnezeu tatăl este cel care deschide porţile lumii: ,,Ochii înțelepciunii/ deschid porțile” (p. 147). El este cel care crează lumea din nimic şi care face din om o culme a creaţiei sale: ,,`Amin, Amin, zic vouă!- copii planetar`/ Dintre marile vieți/ una e/ puntea curcubeului –/ şi vă aduc/ lumina ei nedezvelită “ (p. 147).
Poetul nu uită că omul creat de Dunezeu este limitat şi că Dumnezeu Creatorul este nelimitat. Aşadar eul uman este limitat, iar atunci poetul înalţă o rugă către Creator: ,, Aripile, mi se fac mâini, Doamne/ după înălțarea visului –/şi zidesc pe ele/ din Focul Globului Imperial/ Biserica Caldeeană,/ şi Biserica Celtică,/ să le oglindesc/ în oglinda splendorii/ Noului Ierusalim” (p. 160).
Asemeni apostolilor din Noul Testament, poetul împărtăşeşte cititorilor vestea cea bună a Evangheliei (euvanghelion= veste bună, din greceşte). Evanghelia are ca fundament kerigma creştină (kerigma = credinţă, din greceşte), adică: patima, moartea şi învierea lui Cristos pentru izvăvirea de păcat a întregii omeniri. Poetul retrăieşte durerea lui Isus Cristos pe Gologota: ,,Era în genunchii/ stâncilor/ o tânguire/ a meteorilor/ de ni se făcea/ viscol în auz/ pe fața speriată/ a Golgotei” (p. 165). Durerea îndurată de Isus Cristos pe cruce face ca sufletul poetului să fie contopit cu Evanghelia: ,,Unii zic că-mi zugrăvesc/ într-o Evanghelie sufletul;/ alții văd că-mi topesc/ razele viselor/ în cuptorul săpat/ sub pereții lacrimei” (p. 174).
Biblia este o scrisoare adresată de Dumnezeu Creatorul către credincioşii din toate timpurile. Pentru poet Cuvântului lui Dumnezeu este o primăvară care îi înseninează viaţa: ,,De-a dreapta,/ sărutu-mi flămânzit/ aprinde copacii/ pentru un rai primitor/ Doamne,/ este primăvară biblică!/ şi embrionii îngerilor/ luminoşi/ îmi vor sălăşlui inima” (p. 204).
Partea a treia, ZBORUL ÎNFLĂCĂRAT, pledează pentru frumuseţea zborului spiritual contemplate de ochii poetului. Sunt aici tratate teme precum adevăr, transcendenţă, vis, dragoste, lumină, spirtualitate, tristețe, univers, călătorie.
Ochii poetului contemplă lumina transcendentă: ,,Ascultați-mi ochii/ în care trăiesc/ ca o adiere/ desenată de razele/ absolutului din lucruri” (p. 233), iar cititorii sunt chemaţi să facă împreună cu poetul o călătorie spirituală spre izvorul universului: ,,N-ați îndura să vă spun/ mai luminat/ cum trec amintitor/ picături sonore/ prin ecoul ecourilor/ când creşte de dincolo/ de întâia coroană/ aura totului/ izvorând universuri” (p. 233).
Omul caută neîncetat adevărul. Inspirat de Psalmii Tretelor (119-133) rostiţi de credincioşii din Vechiul Testament în pelerinaj la Templul de la Ierusalim, poetul ,,trezit în adevăr” (p. 239) priveşte spre cerul lui Dumnezeu, deţinătorul Adevărului Suprem: ,, Mă uit la mine/ prin Luna/ dintre sprâncene/ care face-n Ceruri/ semne… / Ah, cum ne mai/ oglindim/ ea în eu şi-n noi/ sublime” (p. 239).
Poetul domiciliat în ,,casa poemului” (p. 245), ascultă cântecul serafic ,,fecioarei pasăre” (p. 245), iar apoi scrie despre visul focului dragostei eterne: ,,Mută-mi casa poemului/ în Cerul Mării de Stele/ luminat cu Ochii Tăi/ ca în prima viață/ când m-a auzit cântecul/ fecioarei pasăre/ cu urechea la Pământ/ Mută-mi casa poemului/ că mă coc de dragoste/ scriind un vis etern” (p. 245). Din nefericire strigătul tristețiii ajunge până în lumea viselor: ,,În lumea pământeană/ de tristeți/ a izbucnit în flăcări/ glasul visului/ orbindu-mi aripile” (p. 269).
Poetul este conştient că există ,,Împărăţia luminii” (p. 251) care aparţine lui Dumnezeu, iar pământul devine neîncăpător pentru gândurile transcendente: ,, Pe Pământul adus/ să-şi aleagă credința/ nu am loc/ de triburile gândurilor!/ Doamne,/ cum se mai ciocnesc/ înfrigurate umbrele” (p. 251).
Omul însetat de divinitate caută spiritualitatea, ilustrată de poet printr-o metaforă numită ,,Steaua Oului cosmic/ despletită pe apă” (p. 257). Acolo în lumea transcendentă poetul îl percepe pe Dumnezeu: ,,Dumnezeu nu este ascuns/ în fiecare cuvânt zburător/ trăieşte o Lume a Lui/ de tăceri de geneză/ limpede” (p. 266).
Plin de curaj poetul îndraznește să se avânte într-un zbor spiritual prin Calea Lactee: ,,Nu poate îmbătrâni sufletul/ zboară prin flacăra/ fulgului de lumină/ caută-ntr-una/ cu stele până la brâu/ locul naşterii mele/ în Inima Căii Lactee” (p. 260).
Ultima poezie a antologiei, Lacrimi de diamant, vorbește de durerea de la facerea lumii până astăzi, durere care face să izvorască lacrimi de diamante din sufletul sensibil al poetului. Am plans cu degetele/ pe un munte de flăcări;/ cu Inima Cerului am plans/ pe facerea lumii./ O!, şi am plans, am tot plans/ (…)/ până ce fântânile pământului/ plângeau în plângerea mea/ cu lacrimi de diamante” (p. 228).

Dr. Adriana Mihaela Macsut

Recenzie: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor, Editura Betta, Bucureşti, 2014

Proiectul educațional “Vreau s ă fiu mare ” Cursuri de dezvoltare personală a copiilor

Inteligența emoțională și abilitățile de a stabili relații cu cei din jur reprezintă principalul factor de predicție privind reușita în viața, se arată în studiile de specialitate din ultimul deceniu. În acest sens, dezvoltarea socio-emoțională a copiilor a reprezentat un element-cheie în ceea ce privește preocuparea specialiștilor în educație copilului, în ultima perioadă de timp.
Din perspectivaspecialiștilor, copilul inteligent din punct de vedere emoţional îşi conştientizează emoţiile şi vorbeşte liber despre ele, recunoaşte emoţiile celor din jurul său și comunică uşor despre ceea ce îl preocupă. De asemenea, copilul cu o inteligență emoțională dezvoltată ştie să fie asertiv – ştie să spună “nu” fără să îi rănească pe ceilalţi,îşi gestionează în mod corespunzător emoţiile negative și are comportamente rezonabile şi nu abandonează o activitate, nici atunci când devine dificilă. În fapt, trainerii în dezvoltare personală au menirea de a-i ajuta pe copii să fie încrezători în forțele proprii și să-i ajute să se adapteze mult mai ușor la situații și persoane noi.
Un astfel de proiect educațional va demara, începând cu 3 noiembrie 2014, în București și este intitulat sugestiv “Vreausăfiu mare”. Programuleducaţional are învedereorganizarea de grupuri de dezvoltarepersonală a copiilor cu vârstecuprinseîntre 10-12 aniși 12-14 ani, iarcursurile se vordesfășuraînzilele de lunișijoi, întreorele 16 și 20, timp de 10 săptămâno. Proiectul,coordonat de Diana Feleagă–trainer de dezvoltare personală și comunicare nonverbală, are caobiectivemajoredezvoltarea la copiiaabilitățilorintelectualeșiemoționale, astfelîncâtsăpermitădobândireaunui bun nivel de dezvoltare a inteligențeiemoționale.

Copiivor fi angrenaţi în activităţi practice de relaţionare
Specialistul Diana Feleagăafirmăcăîndesfașurareacursurilor se vorfolosifișe de lucru (individualeși de grup), jocurile de rol, care îivorajutapecopiisăsocializezeșisă-șiînvingătimiditatea; copiiivor fi implicațiînactivităţi practice, care vorfacilitaprocesulînvățării. Totodată, principalacarență a copilului din ziua de aziînceeacepriveșterelaționareasocialăidentificată de trainerestelipsacomunicăriifațăînfață. “Socializarea este esențială pentru creșterea și dezvoltarea armonioasă ale unui copil. Tot mai mulți copii sunt prinși în capcana jocurilor pe calculator și a navigării pe Internet sau petrec foarte mult timp în fața televizorului şi foarte puţin timp în aer liber, socializand cu prietenii”, este de păreretrainerul Diana Feleagă.

Părinţiivorprimiunraport de evaluareprivindevoluţiacopiluluilor
În urmaacestui curs, copiiiîşivordezvoltaîncredereaîn sine, îşivorîmbunătăţişioptimizacapacitatea de autocunoaştere, relaţionareşicomunicareverbalăşinonverbală, vorînvăţa cum să-şigestionezeemoţiile negative, îşivordezvoltaempatiaşivor fi redusecomportamenteleproblematice. “La finalizareacursului, părinţiivoravea un raportiniţial (dupăprimele 2 şedinte) şi un raport final de progres (la finalulmodulului), cevorcuprindeevaluareacompetenţelorsocialeşiemotionale, pozesurprinseîncadrulcursului, o diploma de finalizare a programului educational şiun set de recomandări care l-arajutapecopil să se dezvoltearmoniosîn continuare”, declară Diana Feleagă, organizatorulproiectuluieducaţional “Vreau să fiu mare”.

Înscrierile se pot face la adresa de e-mail feleagadiana@yahoo.comsau la numărul de telefon 0744.585.420.

Vlad Bîrzanu: „Toată viața înveți și niciodată nu ești pregătit pentru nimic complet.”

Interviu de Judy Florescu
Vlad Bîrzanu (24 de ani) a absolvit actoria în cadrul Facultății de Teatru și Televiziune, Universitatea „Babeş-Bolyai” (2011) şi masteratul la U.N.A.T.C. Bucureşti, în Arta Actorului. Este actor al Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, dar lucrează și la Teatrul Național din Târgu-Mureș. Anul acesta a fost selectat în programul TIFF zece pentru film, iar în Festivalul Național de Teatru poate fi văzut în Trilogia belgrădeană, în regia lui Cristi Juncu, care va avea loc în datele de 25 și 26 octombrie la Sala Atelier, Teatrul Național București.
Ce te motivează să faci meseria aceasta?
În primul rând, îmi place. Fac ce-mi place. Îmi place că pot să mă joc foarte mult. Normal că sunt multe obstacole, dar mă motivează faptul că îmi place ceea ce fac. Am avut foarte mult noroc să am parte numai de spectacole care să-mi placă. Am avut noroc de roluri și de povești frumoase, pe care să vreau să le spun.
Cum poți spune povestea ta din prisma personajului?
În foarte multe personaje găsești ceva din tine. Până la urmă, teatrul funcționează cumva pe empatie. Spectatorul empatizează cu ceea ce se întâmplă pe scenă și cumva și ție ți se întâmplă asta. Empatia asta există pentru că tot timpul sunt situații cu care te poți identifica. Doar vorbim despre viață nu despre altceva și toată lumea trăiește, deci rezultă că te identifici cu personajul, dar nu complet. De multe ori joci ceva total diferit de tine, dar tot trebuie să găsești ceva comun. Și cumva, acolo, în punctul ăsta comun apare și povestea pe care vrei s-o spui.
Ce părere ai despre amploarea festivalurilor de teatru la nivel național?
Dacă se întâmplă și au public, atunci e foarte bine. Dacă după aceea publicul acela revine la teatru și când nu e festival, și începe să devină un spectator obișnuit, iar este un lucru foarte bun.
Sunt cam aceleași spectacole invitate și asta nu este neapărat bine.
Din păcate producția teatrală din România nu e chiar așa de puternică mai ales în mediul independent. Se lucrează cel mai mult în București și abia de câțiva ani încep să se nască spații independente și în alte orașe ale țării. Teatrele independente din București au început să producă mai multe spectacole, dar cele din provincie nu au o stagiune comparabilă cu a unui teatru de stat.
În Râmnicu-Vâlcea unde tu ești angajat există teatru independent?
Nu există o companie de teatru independent, dar ai unde să joci, în baruri. Se mai adună doi-trei actori și fac un spectacol și sunt locuri unde pot să-l joace.
Care a fost cea mai mare provocare din cariera ta cu un început fulminant?
În stagiunea trecută am avut două spectacole: unul la Mureș, în care am avut rol principal, și unul aici la Vâlcea. Îmi era și un pic frică de un rol principal așa devreme. Rolurile au fost mari și ca durată și ca amploare. Au ieșit spectacole care îmi sunt foarte dragi și pe care sper să le vadă toată lumea. Mi-ar fi plăcut foarte mult să fie în FNT, dar nu s-a întâmplat din păcate.
Nu mai pot fi selectate?
Nu au cum. Numai dacă o să ajung și eu la un moment dat la secțiunea Maeștri (râde).
Ce părere ai despre faptul că există un selecționer unic la FNT?
Am tot auzit discuții. Discuții sunt și la Premiile UNITER unde sunt 3 respectiv 5 persoane în juriu. Discuții o să existe întotedauna, alături de lucruri care nu convin oamenilor și care nu plac. Așa e lumea făcută. Mai ales în teatru, lumea simte tot timpul nevoia să aibă o părere de cele mai multe ori contra a ceea ce se întâmplă, fiindcă așa e mai interesant și poate că așa e și bine. Poate că e mai ușor să progresezi dacă lupți.
Important e să nu rămâi cu părerea… Ci să faci. Eu de aceea nu-mi dau cu părerea, doar dacă am ce să fac în privința aceea. Nu mă apuc să scriu pe facebook despre selecția FNT sau UNITER pentru că nu am eu ce să schimb din păcate. Sau eu la vârsta asta. Poate nu e bine că gândesc așa, dar mai bine îmi văd de treabă.
Nimeni nu-ți poate lua dreptul la opinie.
Normal că nu, dar prefer să nu intru în polemici, mai ales că foarte multe mi se par de foarte multe ori atât de absurde. Mai ales că le vezi ani la rând. Chiar și atunci când lucrurile se schimbă polemicile, iar apar. Dacă stai și te gândești, are rost doar să spui: ascultați-vă sau citiți și voi ce spuneți. Fiți puțin atenți și vedeți ce spuneți și gândiți-vă dacă chiar spuneți ceva important sau vorbiți numai așa, de dragul polemicii.
Se spune că e o prăpastie între voi generația tânără de actori și generația mai în vârstă. Simți acest lucru?
Eu m-am înțeles bine cu toată lumea peste tot pe unde am lucrat. Și la Deva în spectacolul acela în care jucam cu domnul Cornel Răileanu, cu toții ne-am înțeles foarte bine cu dumnealui și nu a existat nici o prăpastie. E un actor mare și om extraordinar. Și aici la Teatrul Anton Pann, unde am lucrat cu Radu Constantinov, cu Iulia Antonie, care sunt mai în vârstă decât mine și ne înțelegem foarte bine. Și la Mureș am lucrat cu actori mai mari ca ani decât mine și m-am înțeles foarte bine. Eu nu simt bariera asta dintre generații. Sper să n-o simt, sincer. Mi-e frică de ea. Nu așa vrea s-o întâlnesc. Dar dacă o s-o întâlnesc, o să văd.
Poate mai mult la București există o oarecare temere ca un actor să nu-i ia locul celuilalt.
Eu nu știu dacă există de fapt temerea asta sau e doar un mit. Mi se pare puțin absurdă. Nici nu ai cum să-i iei locul nimănui, adică eu nu aș putea să-i iau locul domnului Mircea Albulescu. Mai este și frica asta a tinerilor că nu au loc de cei mai în vârstă, acum că e perioada de criză și majoritatea posturilor din teatrele de stat sunt blocate.
Dar uite că la Teatrul Anton Pann s-au făcut angajări din rândul actorilor tineri.
Soluții există, depinde dacă vrei să le aplici sau nu. Legile în România sunt atât de relative și de aberante, încât nu știi niciodată ce poți sau ce nu poți să faci, decât dacă te documentezi foarte bine și găsești. Toți actorii sunt plătiți după o lege, care după ce a fost emisă de Parlament, Guvernul a emis o ordonanță de urgență prin care o anulează. Deci e absurdă țara. Un actor debutant ar trebui să aibă salariul vreo 1000 de lei brut și nu are. Are jumătate.
Presupun că ai și alte venituri în afară de cele din teatru.
Nu, de doi ani de zile de când am terminat facultatea mă întrețin numai din teatru. Am făcut și o traducere – Când ploaia se va sfârși, piesa pe care a făcut-o Radu Afrim la Ploiești. Lucrez la teatrul din Râmnicu-Vâlcea și la cel din Târgu-Mureș.
Faci naveta?
Da. Fac naveta la repetiții, la spectacole. Trăiesc din salariile din teatre.
Ești un foarte bun exemplu. Mai sunt colegi de-ai tăi care fac naveta?
Mădălina Ciotea are un spectacol la Cluj, joacă și la Râmnicu-Vâlcea și mai are un spectacol la Sf. Gheorghe la Studio M. Actorii se mișcă foarte mult și asta este foarte bine. Dacă faci teatru în provincie ai o mai mare disponibilitate spre a te deplasa între teatre din orașe diferite. De exemplu, mulți colegi de-ai mei actori nu știu dacă ar pleca din București să joace într-un spectacol, pentru că Bucureștiul cumva te prinde. Dacă intri în dansul acela, e greu să mai ieși. Psihic, cred că e greu, că altfel poate nu e. Domnul Constantin Cojocaru joacă și la Brăila și la Odeon și la unteatru. Și doamna Liliana Ghiță, care e de la Brăila, joacă și la București și la Oradea.
Tu vrei să vii să joci la București?
Acum sunt într-o perioadă în care nu știu exact ce vreau, dar sunt foarte deschis. Acum aștept să mi se întâmple. Nu stau cu mâinile în sân neapărat, dar ce o să mi se întâmple, o să mi se întâmple și o să știu ce fac.
Cum afli despre castinguri în teatru?
Afli de pe facebook. Îți mai zice câte un prieten. Castingurile devin din ce în ce mai deschise. Există o secretomanie din asta puțin sinistă în domeniu, dar lucrurile parcă încep să se schimbe un pic.
Ce fel roluri ți-ar plăcea să joci mai departe?
Nu am preferințe. Îmi plac și rolurile dramatice, și rolurile comice, și tragice și absurde. Mi-ar plăcea foarte mult să fac un spectacol de mișcare. Demult îmi doresc asta, foarte mult chiar. Bunicul meu a fost coregraf și cumva de la el îmi doresc foarte mult chestia asta. Îmi place foarte mult să dansez.
De ce nu te apuci să faci un spectacol pe cont propriu?
M-am gândit și la asta. M-am gândit să-mi fac un one-man show, dar cred că mi-ar fi foarte greu să adun ideile pe o singură direcție. Am tot felul de idei pe care nu aș putea să pe pun pe toate cap la cap fiindcă ar ieși o ciorbă îngrozitoare. Poate o să fac asta la un moment dat. Vreau un spectacol de teatru-dans, gen Zic-Zac pe care îl ador, știindu-i pe Andrea și Ștefan din facultate de la Cluj.
Care-i diferența dintre facultatea de la Cluj și UNATC, tu studiind la ambele?
Asta e o discuție foarte lungă… La Facultatea de actorie din Cluj se lucrează foarte mult pe expresie. Se dezvoltă foarte mult expresia corporală, expresia feței și tot felul de genuri de expresii. Înveți să te exprimi prin foarte multe feluri. La UNATC se pune foarte mare accent pe psihologic și pe realism. Nu zic că e una e mai bună și celalaltă nu, zic că varianta ideală ar fi cea o combinație între facultățile astea două. De când am ajuns la București și am văzut cum se lucrează acolo, mi-am dat seama că ideal ar fi un amestec dintre Facultatea de la Cluj și UNATC, fiindcă fiecare e foarte bună cumva pe culoarul ei, dar dacă s-ar îmbina ar fi ceva excelent și ar ieși niște actori totali, care ar fi mult mai bine pregătiți pentru proiectele care vor urma.
Crezi că lipsește ceva la pregătirea actorilor de la UNATC?
Eu nu știu cum se lucrează la licență la UNATC, dar la master se lucrează foarte bine. Îți spun sigur că lipsește din pregătirea actorilor de la Cluj și invers. Ceea ce se face la UNATC lipsește din pregătirea actorilor de la Cluj.
Tu te-ai completat cu ambele.
Am încercat și încă încerc. Toată viața înveți și niciodată nu ești pregătit pentru nimic complet.

https://www.youtube.com/watch?v=U1cWxSSS8HQ

Curs PhotoReading

22-23 Noiembrie 2014, Howard Johnson Grand Plaza Hotel Bucharest

Inscrie-te la fenomenalul curs de PhotoReading unde inveti sa parcurgi cartile intr-o treime din timp, cu mai multa placere, retinere si intelegere mai ridicate.
In doar 2 zile, parcurgi 5 carti, prezinti 2 dintre ele, inveti metoda PhotoReading.
Inveti sa te relaxezi, sa intri in starea ideala a mintii, sa te concentrezi cu usurinta. Iti pui la lucru subconstientul si implici intreaga minte.
Daca ai intrebari, suna-ma la 0730.00.10.20.
Daca vrei sa te inscrii, intra pe www.photoreading.ro.

Cursul de PhotoReading este o experientă de învăţare intensivă ce transformă profund felul în care oamenii
experimentează citirea şi procesarea informaţiei. Metoda se bazează pe Mental Integral, un sistem de citire şi
învăţare accelerată care implică întreaga minte. Participanţii la curs învaţă să îşi activeze vastele resurse ale minţii
lor nonconştiente şi să le implice activ în procesul de citire. Sistemul Mental Integral de FotoCitire are 5 paşi
uşor de învăţat şi poate fi folosit de către oricine.
Cursanţii dobândesc abilitatea de:
— A fi mai eficienţi în ce priveşte cititul
— A parcurge o carte în ½ până la 1/10 din timpul iniţial
— A înţelege valoarea a “a avea un scop”, “a şti ce vrei”
— A se concentra cu uşurinţă
— A se RELAXA uşor fara a pierde focus-ul
— A-şi aminti mai mult
— A capta mai rapid esenţa unei carţi dar şi detaliile ei
— A SE BUCURA în timp ce citesc şi învaţă