Ediţia 100 a “Cafenelei critice”

ION  BOGDAN LEFTER : “Sunt considerat şi uneori acuzat ca filoamerican” (declaraţii la încheierea ediţiei 100 a “Cafenelei critice”  din Club “A”)

   Fusese o seară cu totul specială în Club “A”, la ediţia 100 a “Cafenelei critice”, când amfitrionul  ION BOGDAN LEFTER stătuse el însuşi pe “scaunul invitatului” , sub ”ghilotina a 100 de întrebări” (selectate cu grijă şi umor de către studenţii săi ), o seară care debutase cu “desfăşurătorul“ programului şi cu un recital senzaţional  MIRCEA FLORIAN (Privire de aproape, performance de şi cu Mircea Florian, cu participarea Andreei Anghel şi a Getei Corca, studente la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică – UNATC, Departamentul Coregrafie, clasa prof. univ. dr. Raluca Ianegic). O seară care se încheiase, aşa cum stă bine unei aniversări, cu şampanie şi fursecuri, după ce fuseseră oferite Premiile “Cafenelei critice”, ediţia 100.

    Desigur că s-ar putea scrie uşor un roman despre seara aceasta magică, eu am preferat să selectez câteva impresii de la finalul ei, când prietenii mei ( Bogdan , Dan şi  Ovidiu) erau prea emoţionaţi şi fericiţi că participaseră ca să imi mai declare ceva pentru acest reportaj, aşa că i-am lăsat să “plutească fericiţi printre pahare de şampanie, pişcoturi, personalităţi, studente şi stele”, iar eu m-am îndreptat, cu reportofonul deschis, spre amfitrionul ION  BOGDAN  LEFTER.

Ion Bogdan Lefter, “Cafeneaua critică”, ediţia 100. Cum ai trăit tu din interior seara aceasta?

Eu fiind amfitrionul „Cafenelei critice”, “conspiratorul şef” aici, am trăit seara ediţiei 100 aşa cum trăiesc toţi conspiratorii, ştiind (sau imaginându-şi că ştiu dinainte ) ce se va întâmpla, gândindu-mă cum să fac să facem o aniversare frumoasă  şi , în acelaşi timp, simpatică, pe urmă reuşind să duc la capăt ceea ce mi-am propus pentru seara asta, dar bucurându-mă şi de neprevăzute, de lucrurile pe care le-a spus fiecare dintre cei care au vorbit la microfon despre “Cafeneaua critică”, ascultându-i pe premianţii “Cafenelei critice”, toate au făcut o seară pe care o şi ştiam dinainte, dar am şi descoperit-o pe măsură ce se desfăşura şi m-am bucurat foarte mult că am fost împreună cu mulţi colegi şi prieteni, toţi alături , în numele ideii de dialog intelectual, de prietenie, de solidaritate şi , nu uit niciodată să adaug, şi în numele spiritului critic…fiindcă suntem la “Cafeneaua critică”.

    Am  descoperit, în seara aceasta , că eşti legat de Bacău. Eu am copilărit la Slănic Moldova, din primul an de viaţă până în clasa a VI-a. Contează – şi aceasta este     întrebarea – filiera aceasta…sau legatura cu Moldova, într-un fel, în ascendenţa ta?

    Poate. De-a lungul vieţii mele am fost uneori considerat bucureştean pur sânge, alteori, pentru că, într-o vreme, am colaborat destul de constant la reviste ieşene precum “Convorbiri literare” sau uneori chiar şi la “Cronica”, mi s-a întâmplat ca unii să-mi spună că îşi imaginează că aş fi moldovean pentru că sunt o persoană destul de organizată, de riguroasă, de argumentată, alţii m-au considerat ardelean, mama este născută la Timişoara, încât leg într-un fel şi eu, cum pot, date de influenţă şi de profil de peste tot ( din ţărişoara noastră până la urmă, însă cu tată băcăuan), totuşi născut fiind eu în Bucureşti şi bucureştean fiind.

     Un gând la finalul ediţiei 100 a „Cafenelei critice”, care s-ar putea să fie citit şi pe malul celalalt al Atlanticului…

     Nu pot decât, aşa cum se ştie, cum sunt adeseori considerat şi, uneori acuzat, ca filoamerican, nu pot decât să spun că transatlantismul e pentru mine normalitatea lumii contemporane şi că, de ambele părţi ale Atlanticului, mi se pare firesc să ne simţim solidari, respectându-ne diferenţele şi completându-ne.

    Mulţumesc pentru aceste gânduri, felicitări şi la cât mai multe ediţii ale “Cafenelei critice” !

                                                  * * *

          Remarc , în apropiere,  pe un vechi prieten, cunoscut de pe vremea când lucram la „Romanian Business Journal” (primul săptămânal economic românesc publicat în limba engleză după 1989 şi distribuit în peste şaizeci de ţări din întreaga lume) , aşa că îl invit să-mi spună o impresie despre aceasta ediţie aniversară a „Cafenelei critice”.

         ION T. ALEXANDRU, Institutul de Etnografie si Folclor “CONSTANTIN BRAILOIU” :  “O încununare a activităţii mai tînarului meu coleg de FILOLOGIE ION BOGDAN LEFTER, cunoscut critic şi Profesor universitar, pe care eu l-am cunoscut la şedinţele Cenaclului de proză JUNIMEA condus de  Profesorul Crohmălniceanu, el aici a activat cel mai mult, împreună cu regretatul MIRCEA NEDELCIU …nu atât la CENACLUL DE LUNI, unde acolo era vedetă CĂRTĂRESCU, el a venit târziu la proză. Dar la JUNIMEA a fost GHORGHE CRĂCIUN, regretatul CRĂCIUN, NEDELCIU la fel…ION BOGDAN LEFTER este şi un animator cultural…Face nişte lucruri de ordin sincretic pornind de la literatură, el a devenit un bun prieten şi un fel de mecena si al muzicienilor, al artiştilor plastici, al oamenilor de teatru. Părerea mea este că va ajunge cu success nu numai la ediţia 200, ci chiar la mult mai multe ediţii…Şi-a creat un vad în peisajul cultural bucureştean şi nu numai. Nu este întâmplator ce se petrece aici, de câte ori vin aici retrăiesc anii studenţiei (eram student in anul II când s-a infiinţat CLUB  A). Aici se întâmplau lucruri deosebite, era o oază de libertate pentru tinerestul estudiantin şi nu numai ! “

     Una dintre cele mai deosebite colege (mai tinere) de doctorat este AURICA STAN   (pe care am descoperit-o ca o redutabilă vorbitoare atunci când a avut o intervenţie   despre CORIN BRAGA şi pe care o crezusem iniţial a fi originară din Ardeal). Foarte precaută cu cuvintele, AURICA a spus doar atât: “Cred că această ediţie aniversară a fost o adevărată gală, în care Domnul Profesor şi critic ION BOGDAN LEFTER şi-a recompensat invitaţii şi pe cei care participă cu fidelitate aici. S-a transformat nu doar într-un eveniment cultural, ci şi al împărtăşirii unor sentimente şi iubiri faţă de cultura din România.”

     Scriitorul CONSTANTIN ABĂLUŢĂ, aflat printre invitaţi, a precizat: “În primul rând, ca întotdeauna, acest abur de prietenie care pluteşte… Cred că BOGDAN are această capacitate de a aduce sentimentele prieteneşti în această încăpere. Asta-i mare lucru! Pentru că, în sfârşit, cunoaştem cu toţii rivalităţile  urâte, nejustificate…Acestea trebuie lăsate la o parte! Eu îmi aduc aminte de vechile cenacluri, pe vremea mea…Sigur, erau sub comunism… Dar oamenii se strângeau pentru prietenie, pentru căldura lor, nu să se mănânce unul pe altul…Nu să se invidieze…Poate că o făceau, dar o făceau acasă! Nu acolo…Veneau aici cu partea bună din ei.

    Mesajul meu , la finalul acestei ediţii 100 este: „Cum se spunea…200…300!”

     Cantitatea, la un moment dat, înseamnă o prospecţie culturală majoră. Adică să nu se sfârşească ! “

    MARIEVA  IONESCU , doctorandă la LITERE (cea care l-a intervievat pe amfitrionul  “Cafenelei critice” la ediţia 100 …şi a făcut-o cu delicateţe, cu umor “neexagerat”, neuitând  că cel care “mânuieşte” de obicei “ghilotina întrebărilor”este amfitrionul, căruia îi venise şi lui rândul să fie “ghilotionat” ) : “Eu şi grupul nostru de prieteni avem încredere că astfel de întâlniri (şi cu ajutorul domnului Profesor Lefter) pot avea ecou , pot iradia aşa, din România înspre toate zonele din lume;  picăturile mici fac întotdeauna oceanul sau bulgărele mic se rostogoleşte până când ajunge un munte! Iar munţii pot fi mutaţi din loc!”

     Am lăsat pentru final interviul realizat cu una din “legendele folkului românesc”, care se numeşte MIRCEA FLORIAN :

Cum vă consideraţi acum? Un român stabilit în Germania sau un artist pe o traiectorie româno-germana?

Nu, e simplu, e simplu;  eu, de fapt, sunt un european, născut în România , cu rădăcinile în România , dar european pur şi simplu. Mă simt foarte bine peste tot în ţara asta a noastră  mare, care este EUROPA.

   Aveam emoţii dacă în această seară veţi cânta „VEVERIŢA”… Şi aţi cântat-o. Cum s-a născut acest cântec?

   Nici nu mai ştiu fiindcă el s-a născut acum foarte mulţi ani, undeva la sfrârşitul anilor ’60. Atunci este scrisă piesa. Ce ştiu este că eram extrem de tensionat fiindcă este un cântec de dragoste, dar care este puţin mai mult; povestea şi despre trăirile unui  tânăr care simţea că lumea e mare, ar fi avut nevoie să o contacteze şi chiar nu putea.

   Un mesaj transatlantic la încheierea ediţiei 100 a “Cafenelei critice”?

Îmi doresc să fie cât mai mult şi cât mai statornic pace şi să ne meargă bine la toţi !

                                                                                      Reportaj de  Ioan Iacob

 

”Eminescu, ziaristul“ – Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania

Ziua de 28 iunie 1883 este ultima zi de lucru a ziaristului Mihai Eminescu, în redacţia „Timpul”. A fost ziua când temutului publicist i-a fost luat dreptul de a mai activa în rândul presei, pentru atitudinea sa tranşantă în ceea ce înseamnă moralitatea întregii societăţi.

Cinstind munca, talentul, harul şi dăruirea ziaristului Mihai Eminescu, ca deschizător de drumuri pentru lucrătorii din presa românească viitoare, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, a organizat un eveniment inedit – Premiile UZPR – ”Eminescu, ziaristul“.

În ziua de 28 iunie 2013 ( zi de vineri ), de la ora 13,00, în Rotonda de la Muzeul Naţional al Literaturii Române, UZPR a organizat lansarea unei lucrări, a unui dosar de presă, purtând semnătura unui important scriitor, aplecat asupra studierii vieţii şi activităţii marelui ziarist – Nicolae Georgescu: „O zi din viata lui Eminescu. 28 iunie 1883. Dosar de presa”.

Uniunea a acordat eminescologului Nicolae Georgescu, ziariştilor Miron Manega şi Victor Roncea, precum şi academicianului Dumitru Vatamaniuc distincţia “Eminescu ziaristul”. Totodată, UZPR a dat post-mortem acelaşi premiu profesorului Alexandru Oprea. A avut loc şi un recital artistic, susţinut de actorii Eusebiue Stefanescu si Claudia Motea. Manifestarea a prilejuit evocări din viaţa ziaristului.

Au luat parte ziarişti din presa scrisă şi audiovizuală, scriitori, oameni de cultură, personalităţi ale vieţii publice.

Sursa: UZP via Ziaristi Online si Mihai-Eminescu.Ro

foto: Madalina Corina Diaconu

Starbucks, în luptă cu McDonald’s şi KFC: Include în meniu produse de tip fast-food

Celebrul lant de cafenele Starbucks va include în meniu şi produse de tip fast-food. Compania îşi propune ca localul să fie asociat şi cu un prânz pe fugă, nu numai cu savurarea unei cafele şi a unei brioşe. Lanţul american de cafenele îşi propune să îşi crească vânzările prin diversificarea meniului cu mâncare de tip fast-food, intenţionând să atragă mai mulţi clienţi, mai ales după-amiaza şi seara, relatează USA Today. Planul de extindere a venit după ce, în aprilie, Starbucks a scos la vânzare o ăserie de sandvişuri şi salate, cum ar fi sandviş cu carne de curcan, sandviş vegetarian sau salată cu orez brun. Directorul financiar al Starbucks, Troy Alstead, a precizat că una din trei cumpărături din Statele Unite se referă la mâncare, cei mai mari consumatori fiind adolescenţii, al căror număr a crescut substanţial în ultimii ani. Astfel, introducerea produselor de tip fast-food va creşte vânzările, cu atât mai mult cu cât firma a achiziţionat recent lanţul de patiserii La Boulange. Alstead a adăugat că Starbucks lucrează la un program care să-i convingă pe clienţi să îşi cumpere şi ceva de mâncare alături de celebra cafea. De asemenea, produse mai gustoase şi mai diverse ar putea atrage noi consmatori, a mai menţionat acesta. Compania vrea să îşi crească veniturile prin fast-food, aşa cum lanţurile McDonald’s şi Burger King au început să ofere specialităţi din cafea din ce în ce mai diversificate.

Primul Institut pentru Fericire din Sud-Estul Europei

Asociația Inițiativa pentru Fericire a lansat primul Institut pentru Fericire din Sud-Estul Europei. Acesta își va desfășura activitatea în str. Avrig, nr 29 din București  și va fi locul unde se pot întâlni persoanele dornice să înțeleagă mai bine care sunt factorii care îi fac fericiți. 

Institutul va fi alcătuit dintr-o cafenea și o terasă, deschisă pe parcursul verii, un spațiu de bibliotecă, deschis celor dornici să afle informații despre cum își pot îmbunătăți viața prin educație nonformală, spațiu de lucru și spațiu de relaxare în care se vor desfășura și jocuri de societate. Tot în cadrul Institutului vor avea loc difuzări de filme și documentare, evenimente de networking și alte evenimente desfășurate de Asociație.

România e cea mai nefericită țară din UE

Asociația Inițiativa pentru Fericire și Institul pentru Fericire au luat naștere datorită unor statistici îngrijorătoare. Într-un studiu făcut de Gallup World Poll pentru Organizația Națiunilor Unite în 2012, România este cea mai nefercită țară din Uniunea Europeană, fiind surclasată la nivel mondial de state precum Kuwait, Vietnam, Myanmar sau Kosovo. Studiul a măsurat răspunsurile oamenilor privind fericirea ca emoție amintită (de exemplu, cât de fericiți au fost ieri) și fericirea evaluată de-a lungul vieții (de exemplu, cât de fericiți sunt cu viața lor în general).

De asemenea, studiul a arătat că fericirea percepută de oameni revine din: un grad scăzut al nivelului de sărăcie extremă, grija pentru mediu, incluziunea socială și modul în care oamenii se raportează la minorități și un sistem de guvernare bun, prin care membrii societății simt că au impact asupra deciziilor politice care îi afectează. Astfel, Institutul va reprezenta un spațiu fizic în care oamenii să aibă acces la o comunitate, aceea a persoanelor interesate de fericirea lor. Aceștia se vor putea cunoaște prin intermediul evenimentelor desfășurate în Institut și nu numai.

Fericirea poate fi măsurată la nivel de individ sau societate

O generație întreagă de studii făcute de psihologi, economiști, cercetători și sociologi a arătat că fericirea, deși o experiență subiectivă, poate fi măsurată obiectiv și poate fi legată de caracteristicile unui individ sau unei societăți. Promotorii științei pozitive (cea care teoretizează fericirea) menționează că fericirea reprezintă un produs al următorilor factori: gândire pozitivă, orientată către soluții, găsirea unui scop în viață și relații solide cu cei din jur, sentimentul de apartenență la comunitate.

Luând aceste lucruri în considerare, Asociația Inițiativa pentru Fericire a decis să acționeze în direcția creșterii gradului de fericire al românilor, atât cel individual, cât și cel colectiv, dorind ca în viitor să plaseze astfel România între cele câteva state care măsoară gradul de fericire al populației, printre care se numără Bhutan și Marea Britanie. Inițiativa este unică în România, iar unul dintre membrii fondatori, Mălina Chirea, explică de ce au dorit să realizeze un Institut pentru Fericire:

„Institutul pentru Fericire este un spațiu care încurajează frumosul autentic, în toate formele lui: de la gândire pozitivă, educație continuă și nu în ultimul rând, sentimentul puternic de apartenență la o comunitate. Orice persoană care vine în acest spațiu va trăi experiențe asemănătoare celor de mai sus: poate găsi cărți pe care să le citească, va întâlni oameni interesanți, se va bucura de mâncare și băuturi sănătoase și de o servire atentă. Încurajăm oamenii să ne viziteze și să se bucure de un loc în care sunt favorizate descoperirile întâmplătoare și extraordinare.”

Despre Asociația Initiativa pentru Fericire: Asociația Inițiativa pentru Fericire este o organizație non-profit cu misiunea de a crește gradul de fericire din România, folosind instrumentele psihologiei pozitive. Printre proiectele Asociației se numără Institutul pentru Fericire și Programul Național de Educație pentru Fericire.

ART VAULT: EXPOZITIE DE ARTA DIGITALA

ART VAULT este o expozitie de arta digitala ce-a adunat un grup format din cei mai buni artisti grafici din industria jocurilor si a benzilor desenate actuale: Adrian Grajdeanu, Xenia Pamfil, Alex Negoita, Cornelia Popa si Catalin Gospo.

Expozitia contine un mix de stiluri grafice, de la benzi desenate la concept art, illustratii si game art.

Evenimentul va avea loc joi 4 iulie, ora 19.00 la galeria Saint Ink din str. Doamnei, nr 3, Bucuresti

Xenia Pamfil – xiusha.blogspot.com

Adrian Grajdeanu – grajdeanu.blogspot.com

Alex Negoita – pandemoniumart.net

Cornelia Popa = facebook.com/corni8

Catalin Gospo – gospodrawings.blogspot.com

Peste 1200 de elevi vor gusta viaţa de student în această vară !

Elevii care vor să participe la proiectul ,,Universităţi de Vară pentru Elevi” (UVE) se mai pot înscrie încă pe site-ul www.universitatipentruelevi.ro . Proiectul este organizat de Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR) alături de Consiliul Naţional al Elevilor (CNE), fiind cel mai amplu program național de promovare a alegerilor informate și corecte a studiilor universitare destinat elevilor din România.                        

Peste 1200 de elevi s-au înscris până acum pentru a vedea pe pielea lor cum e să fii student.

Participanţii, elevi ai claselor a XI-a, vor experimenta viaţa de student timp de 1-2 săptămâni: vor fi cazaţi la căminele universităţilor, vor lua masa la cantină, vor merge la cursuri, laboratoare, seminarii şi stagii susţinute de viitorii lor profesori. Nu în ultimul rând ei vor face cunoştinţă cu ceea ce înseamnă voluntariatul, educaţia non-formală şi sistemul educaţional din România participând la workshop-uri şi dezbateri pe teme stabilite de către organizatori. La final ei se vor întâlni chiar şi cu sesiunea de examene.

„Posibilitatea ca un elev să intre în învățământul preuniversitar dezorientat, iar pe parcursul celor patru ani de liceu să nu identifice direcția spre care dorește să se îndrepte pe viitor reprezintă unul dintre motivele inițierii programului. Educația trebuie promovată pentru a fi accesată iar programul reprezintă un pas spre îmbunătățirea sistemului educațional în România și răspunde cu adevărat nevoii de orientare în carieră a elevilor.” – Iulia Flavia Miron, președinte Consiliul Naţional al Elevilor

Anul acesta, UVE se desfăşoară în 9 centre universitare, cu participarea a 13 universităţi.

Ediţiile unde elevii încă se pot înscrie sunt:
– Next Student USAMV (Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca) – Termen de înscriere 30 iunie,
– Universitatea de Vară Carolina Alba Iulia (Universitatea ”1 Decembrie” Alba Iulia) – Termen de înscriere 1 iulie,
– Galaţi Summer University (Universitatea ”Dunărea de Jos” Galați) – Termen de înscriere 29 iunie,
– Universitatea de Vară pentru Elevi în Bucureşti (Asociația Studenților la Sociologie și Asistență Socială) – Termen de înscriere 30 iunie
– Universitatea de Vară Suceava (Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava) – Termen de înscriere 1 iulie,
– Universitatea de Vară SummerIS (Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași) – Termen de înscriere 28 iunie

Pentru 6 dintre ediţiile locale s-au încheiat înscrierile:
– Junior Summer University (Universitatea ”Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca),
– Arts Summer University (ASUAD, Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca),
– Junior Summer MedSchool (Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca),
– West Summer University (Universitatea de Vest din Timișoara),
– Oradea Summer University (Universitatea din Oradea),
– Tîrgu Mureș Junior Medical Summer University (Universitatea de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș)

“UVE le oferă elevilor, pe lângă posibilitatea de a experimenta ce înseamnă să fii student, şi o imagine reală asupra sistemului universitar prin contactul direct cu acesta şi ocazia de a vedea ce facultate li se potriveşte pentru a putea lua decizia corectă şi conştientă cu privire la alegerea studiilor universitare.” – Brînduşa Lungu, Vicepreşedinte Relaţii Publice ANOSR

Pentru mai multe detalii legate de proiect, puteţi accesa site-ul oficial al proiectului: www.universitatipentruelevi.ro sau pagina de facebook: https://www.facebook.com/universitatipentruelevi

Proiectul este susținut de Ministerul Tineretului și Sportului și Ministerul Educației Naționale și realizat cu sprijinul mai multor parteneri, printre care Consiliul Tineretului din România, Student Sport, ESN – Erasmus Student Network, ANPCDEFP, PTIR, Transilvania L!ve, Qual Media și 123 Contact For.

Diplomatul Lilian Zamfiroiu este noul preşedinte al ICR

Imediat după demisia lui Andrei Marga de la conducerea ICR, USL, prin preşedintele Comisiei de Cultură din Senat, Georgică Severin, a anunţat că îl propune pe Lilian Zamfiroiu, diplomat de carieră, care a fost în ultimii şapte ani adjunctul ambasadorului României la UNESCO, Nicolae Manolescu.

Noul preşedinte al ICR a fost ales din corpul diplomatic tocmai pentru a se evita coflictele pe care MAE le-a avut cu ultimii doi şefi de la ICR, Roman Patavievici şi Andrei Marga.

„A vând în vedere şi ce s-a întâmplat în legătură cu ultimii doi preşedinţi, ne-am gândit să o luăm invers. Nu am căutat în primul rând un om, ci ne-am gândit la fişa postului, la ceea ce aşteaptă ţara de la ICR, la rolul acestei instituţii şi la îmbunătăţirea cadrului de colaborare cu toţi reprezentanţii semnificativi ai culturii române şi, totodată, îmbunătăţirea colaborării cu Ministerul Afacerilor Externe.

Pornind de la aceste idei, am încercat să gândim un portret robot de preşedinte şi primul rând ceea ce ni s-a părut necesar a fost ca el să nu fie implicat direct în această zonă culturală, în sensul de a putea fi acuzat de vreun partizanat. Ne-a interesat să fie un om cu foarte bune contacte externe, în special pe zona culturală, un om care cunoaşte această zonă.

În al treilea rând, ne-a interesat foarte mult să fie un om care colaborează, lucrează cu MAE tocmai pentru a putea elimina asperităţile care s-au demonstrat clar în timpul ultimei conduceri a ICR”, a explicat preşedintele Comisiei pentru cultură şi media de la Senat.

El a subliniat că USL a ţinut cont de toate aceste criterii prin nominalizarea lui Lilian Zamfiroiu.

În opinia lui Georgică Severin, viitorul preşedinte al ICR va trebui să normalizeze funcţionarea ICR „în sensul în care ICR este o instituţie care promovează cultura română în rândul străinilor. Deci să nu se încerce o suprapunere de exemplu cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.

Trebuie evident să fie un partener de dialog cu principalii vectori culturali indiferent de culoare politică, pentru că aici vorbim de valorile culturale ale României, şi promovarea trebuie să se facă pe criterii obiective şi nu subiective, cum s-a întâmplat de foarte multe ori în ultimii ani.”

Ceremonie la Consulatul General al României de la Chicago

Ceremonie la Consulatul General al României de la Chicago legată de recuperarea și repatrierea unui număr de 49 monede dacice de argint de tip Koson, din SUA, 26 iunie 2013

 

Muzeul Naţional de Istorie a României are plăcerea să anunţe că, în data de 26 iunie 2013, a avut loc la Consulatul General al României de la Chicago o ceremonie care a marcat recuperarea și repatrierea din Statele Unite ale Americii a unui număr de 49 monede dacice de argint de tip Koson. Recuperarea şi repatrierea monedelor se datorează cooperării judiciare internaţionale dintre autoritățile române și americane, Ministerul Culturii, Ministerul de Interne, Ministerul Afacerilor Externe şi specialiștii de la Muzeul Naţional de Istorie a României. La ceremonie au participat oficialități americane implicate în procesul de recuperare a unor piese aparținând patrimoniului cultural național românesc, membri ai Consulatului General al României, specialiști din Ministerul Culturii, precum și membri ai comunității românești din Chicago.

 

Această ceremonie este consecința încununării cu succes a peste doi ani de activități multiple, desfășurate de către autoritățile judiciare din România și Statele Unite ale Americii, funcționari ai Ministerului Culturii, Ministerului de Interne, Ministerului Afacerilor Externe și a experților de la Muzeul Național de Istorie a României, într-o cooperare desăvârşită.

 

Operațiunea desfășurată în cadrul Acordului de asistență juridică între Statele Unite ale Americii și România reprezintă o premieră absolută, deoarece este pentru prima oară când autorităţile române reuşesc recuperarea unor piese furate din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, exportate ilegal şi prezente în comerţul internaţional de antichităţi de pe piața numismatică americană. Recuperarea și repatrierea celor 49 monede dacice de argint s-a realizat în cadrul prevederilor convenției UNIDROIT.

Cele 49 monede fac parte din singura emisiune dacică de argint, purtând pe revers o legendă scrisă cu litere greceşti, menționând numele suveranului care a ordonat baterea lor – KOSON. Ele au fost bătute în atelierul monetar de la Sarmizegetusa Regia în jurul anilor 44-29 a. C. Piesele repatriate provin dintr-un mare tezaur, descoperit după anul 2003, în urma unor activităţi ilegale de detecţie și săpături desfășurate de membri ai unor rețele infracționale, care au activat zona în Sarmisegetuza Regia, ultima capitală a Daciei libere. Monedele au părăsit teritoriul naţional în mod clandestin, fiind apoi depistate, în 2011, în cadrul comerţului internaţional de antichităţi.

După repatrierea lor, sâmbătă 29 iunie a.c., monedele vor îmbogăţi patrimoniul cultural naţional şi vor intra în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României.

Cu această ocazie, Muzeul Naţional de Istorie a României va organiza o conferinţă de presă, la o dată ce va fi comunicată în curând, în care vor fi prezentate piesele excepţionale şi povestea recuperării şi repatrierii acestora.

Reamintim cu acest prilej că, în ultimii cinci ani, autorităţile române au reuşit să recupereze şi să readucă în ţară un număr important de piese arheologice şi numismatice dacice şi greceşti, constând în 13 brăţări dacice regale de aur (cântărind 12,633 kg), două umbones de scuturi dacice regale de paradă, 146 monede dacice de aur de tip Koson, 202 monede dacice de argint de tip Koson, 30 monede de aur de tip Lysimachos, emise la Callatis şi Tomis, 73 monede de argint și bronz, precum și a unui depozit de unelte și arme de fier dacice, toate provenite tot din zona Sarmizegetusa Regia și a altor cetăți dacice din Munții Orăștiei.

Secretul criminalei Jodi Arias, din Arizona, expus pe micile ecrane

Povestea lui Jodi Arias, criminala condamnată pentru că şi-a omorât prietenul într-un mod cu totul bestial a ajuns sâmbătă, 22 iunie, 2013, pe micile ecrane din SUA. Dat fiind faptul că procesul a fost ultra-mediatizat în ultimele lunişi vizionarea filmului a fost pe măsură. Scenaristul Richard Blaney, cel care a scris scenariul acestui film s-a grăbit să infirme speculaţiile potrivit cărora cei din industria filmului s-au orientat rapid din dorinţa de-a câştiga de pe urma unui caz de crimă senzaţional. Recent acesta a declarat cotidianului „USA Today” că echipa sa a finalizat scenariul filmului în luna decembrie, anul trecut.  Jodi Arias şi-a omorât prietenul, Travis Alexander, la locuinţa acestuia din Mesa, Arizona, la data de 4 iunie, 2008 iar procesul ei a început să fie televizat din decembrie, 2012. „Jodi Arias: Dirty Little Secret” nu este un film despre procesul lui Jodi care a rezultat într–o condamnare „first degree murder” ci potrivit scenariştilor este un subiect cu privire în relaţia dintre o femeie care a devenit capabilă de crimă şi un bărbat care aavut ghinionul să se implice cu ea din punct de vedere sentimental. Se pare că regizorii au petrecut nopţi întregi analizând filmări video, documente, rapoarte, dovezi cu amprente şi documente de tribunal, pentru a concepe şi scrie acest scenariu, care pe parcursul procesului care se desfăşura suferea constant modificări. „De fiecare dată când Jodi spunea ceva nou la proces, noi primeam telefoane şi eram întrebaţi dacă am putea să introducem acele faze în scenariu”, afirmăRichard Blaney.Rolul lui Jodi Arias a fost jucat de către actriţa Tania Raymonde iar rolul lui Travis Alexander a fost interpretat de către Jesse Lee Soffer. Regia: Jace Alexander. „Portretul lui Jodi, pe care am încercat să-l zugrăvesc era într–o continuă evoluţie. Noi am filmat viaţa unei persoane, care nu a fostîncă scrisă integral” – a explicat Tania la postul CNN.Echipa de scenarişti şi actori au petrecut ore în şir încercând să eviteportretizarea celor doi (Travis şi Jodi) în alb şi negru. Ambele personaje sunt trasate cu virtuţi şi capricii. În aceeaşi măsurăs-a luat în evidenţă respectul faţă de familia Alexander. În mod cert Travis Alexander, un trainer motivaţional, este considerato victimă în favoarea căruia producătorii filmului şi-au propus să vorbească. În acelaşi timp nu a fost uşor de interpretatrolul lui Jodi, o tânără inteligentă, care din păcate nu şi-a valorificat resursele, renunţând chiar şi la completarea studiilor liceale.Aceasta a avut abilitatea să trăiască o viaţă frumoasă însă datorită unui caracter îndoielnic şi-a ruinat viitorul. Desigur,actriţa Tania Raymonde nu a avut ocazia să o întâlnească pe Jodi personal.Actorul Jesse Lee Soffer a declarat însă că pentru el lucrurile sunt mult mai clare. El este convins că Travis a fost un băiatde treabă şi şi-a propus ca oamenii să vadă aceasta când vor privi filmul.De asemenea, actorul David Zayas, originar din Puerto Rico, a interpretat rolul detectivului Esteban Flores de la poliţia din Mesa, Arizona. Zavas l-a contactat pe Flores însă nu a primit nici un răspuns. „Sunt convins că Esteban Flores este undetectiv de criminalistică de excepţie şi un om deosebit. Deoarece nu am avut prilejul să-l întâlnesc, probabil nu am captatgesturile lui şi modul lui de-a fi… dar sper că în final va spune că am interpretat rolul său în mod onest”.

În fond,scenariştii speră că au creat o poveste care va fi recunoscută de către telespectatori, nu pentru că aceştiaau petrecut luni întregi în a pregăti acest film şi au urmărit de aproape afirmaţiile care s-au făcut la proces şi în mass–media despre acest caz ci pentru că oamenii se pot regăsi pe ei în aceste personaje şi conjuncturi. În cele din urmă este un film despre o relaţie tragică din care mulţi vor avea de învăţat, vor şti să evite anumite situaţii înainte de-a fi prea târziu...

Octavian D. Curpaş, Surprise, Arizona, SUA

Accident

 Acum cîteva luni am trecut printr-o localitate numită, interesant și bizar, Accident. Oare cum o fi să locuiești într-un loc numit Accident? Este un accident că acest loc se află pe hartă? Locuitorii lui au accidente de tot felul în cursul vieții lor? În zona delimitată „Accident” se petrec tot felul de accidente? Este un accident că oamenii trec pe acolo în drum spre destinația lor finală? Locuitorii de acolo au ajuns în orășel… accidental? Conform cărții lui Paul Dickson, Numele locuitorilor, unei persoane care locuiește în Accident i se spune „Accidental/a.”
      Interesant e de aflat cum a primit acest loc numele sau deosebit. Circulă tot felul de explicații, dar cea care pare cea mai plauzibilă este descrisă în cartea autoarei Mary Miller Strauss, Valea cu flori, povestea localității Accident, din statul Maryland: În 1774, lordul Baltimore, proprietar al coloniei Maryland, a pus la dispoziție teritoriul de la vest de Fortul Cumberland. Doi speculanți, Brooke Beall și William Dakins Jr., s-au repezit să colonizeze o porțiune de pămînt de aproximativ 700 de hectare, și au trimis echipe de topografi în zona respectivă. Ambele echipe au selecționat aproximativ aceeași bucată de teren, una de 682 de hectare și una de 778 de hectare, și au însemnat aceiași stejari. S-a ajuns mai apoi la concluzia că același teritoriu a fost inspectat și marcat, din greșeală, în engleză „by accident.” Cum Beall și Dakins erau prieteni, și pămînt era din abundență, amîndoi au făcut haz de întîmplare, Beall a primit teritoriul respectiv, și s-a convenit ca numele înscris în documentele oficiale să fie Accident. Și așa s-a ales orășelul de astăzi cu numele acesta neobișnuit.

Orașul a fost încorporat legal în statul Maryland în anul 1916. Recensămîntul din 2010 a înregistrat 325 de locuitori, iar pagina de internet a orașului ne invită să vizităm zona aceasta frumoasă a Munților Apalași, unde viața la țară și creșterea copiilor se desfășoară într-un ritm lent și timpul are, încă, răbdare.

Loredana Călin, Washington DC, Iunie 2013