Archive for Aprilie, 2011


Nunta de basm la Londra: Printul William de Wales s-a casatorit cu domnisoara Catherine Elisabeth Middleton

Nunta Prinţului William, Duce de Cambridge, cu domnişoara Catherine Elisabeth Middleton a avut loc la Westminster Abbey Vineri, 29 aprilie 2011, orele 11:00 BST (UTC +1).

Regele Mihai este prezent pentru a treia oară la Londra pentru ceremonii legate de căsătoriile membrilor Casei Regale Britanice. El a participat la nunta Reginei Elisabeta cu Printul Philip şi la nunta Prinţului Charles cu Prinţesa Diana.

Potrivit comunicatului Casei Regale a Romanei: „In seara de 27 aprilie 2011, ora 19.00, va avea loc, un dineu oficial in onoarea Majestatii Sale Regelui Mihai I, organizat de Sir Gavyn Arthur, al 675-lea Lord Primar al Londrei (2002 – 2003), cu participarea reprezentantilor „Guild Of Freemen of the Citz of London”. A doua zi, la ora 13.00, Familia Regala a Romaniei va lua parte la un pranz oferit de Altetele Lor Regale Ducele si Ducesa de Gloucester, la Palatul Kensington. La ora 15.30, ca parte a ceremoniilor cu ocazia primirii Libertatii Orasului Londrei, Majestatea Sa Regele Mihai va semna in Cartea Libertatilor („Freedom Book”) a Londrei, document in care se afla inregistrate toate persoanele distinse cu aceasta onoare. La evenimentul de la Guildhall Curtea Asistentilor „Guild Of Freemen of the Citz of London”, alaturi de Şambelanul Londrei vor fi prezenti in costume traditionale oficiale, si se vor prezenta materiale de la vizitele Suveranilor romani la Londra.”
Joi, 28 aprilie, Familia Regala a Romaniei a participat la receptia oferita de Camera de comert romano-britanica in cadrul Institutului Cultural Roman din Marea Britanie si la dineul oficial organizat de Lady Elizabeth Shakerley la Mandarin Oriental Hyde Park.

Vineri 29 aprilie Majestatea Sa Regele Mihai si Principesa Mostenitoare au participat la Westminster Abbey la ceremonia nuntii Principelui William cu Catherine Middleton, iar la finalul ceremoniei de casatorie, la masa oferita de Majestatea Sa Regina Elisabeta a II-a la Palatul Buckhingham.

cititi tot artiolcul pe pagina ziarului MIORITA USA

http://www.ziarulmiorita.com/article.php?story=201104291103528

Anunțuri

Muzeul Municipiului Bucuresti si Clubul KIWANIS organizeaza o expozitie de fotografie si desen in cadrul proiectului BUCURESTIUL MEU, BUCURESTIUL NOSTRU, realizata de elevi de la institutii de invatamant bucurestene.

Va invitam la vernisajul expozitiei care va avea loc marti, 3 mai 2011, orele 16.oo in holul Palatului Sutu, Bd. I.C. Bratianu nr 2.

Expozitia va fi deschisa in perioada 1 – 8 mai 2011.

...Nu e nimic intamplator in lumea vesnica si mare
(chiar daca soarele si luna apun mereu in alta mare )
   Tu, Maica Sfanta Preacurata, asculta-mi astazi ruga mea
(eu, care-n inima si-n ganduri mai port o rana dintr-o stea ce-a fost cazut mult prea devreme...
   ...si-o sa ma doara mult prea mult
        decat puteam spera vreodata...)
- Vrei sa m-asculti?
- Da, te ascult ...
 
(raspunsul poate ca in minte mi-a fost trimis, urechea mea
n-a auzit vreun sunet care despica aerul , de vrea...)
 
- Azi vin la tine cu durere, dupa atat amar de ani,
  nu ca sa-ti cer vreo alinare, nu sa ma plang cumva
 de  bani...
  Ci sa te rog fierbinte astazi, ingenuncheat si singur poate,
 sa ma ajuti s-ajut pe altii si vietii sa ii fac dreptate...
 
Eu nu ma bat pentru a cere ceva ce mi s-ar cuveni.
Ci, Maica Buna Preacurata, as vrea un crez a implini...
Ca pot - cu-a Ta putere sfanta - pe oameni sa-i invat sa fie
mai saritori la suferinta de boala grea in lumea vie.
Tot ce-am pierdut in asta viata in veci nu se va compensa 
fiindca nimeni si nimica naste o  viata-n alta stea...
 
Tamaduieste-ma de-aceea cu apa sfantului izvor
de lacrimi...Da-mi sa port lumina
in suflet si in mine-un dor
sa pot sa duc pana la capat un vis nascut din suferinta,
ce m-a adus spre-a ta icoana si ma-ntareste in credinta !
 
 In "Saptamana luminata" eu vin spre tine intristat.
 Ajuta-ma sa duc la capat un vis.
                               "Hristos a inviat!"
 
                        
                                     Ioan Iacob

A fost odată ca niciodată fiica unui machedon şi a unei oltence căreia îi plăcea să asculte discuri de vinil cu Naarghita. Irina, personajul din povestea noastră, a început încă de la o vârstă fragedă să scrie texte şi să compună cântece. Urmează studiile… de violoncel, violă, pian şi canto la Liceul de Arte „Octav Băncilă”. După lecţiile academice de jazz, cu Romeo Cosma, este solicitată de câţiva artişti ruşi să devină solista unei trupe de jazz care avea un contract în Dubai.

Numai că acesta se anulează, iar artista antamează altul în India, la un renumit hotel de 7 stele – Taj Bengal. Cu câteva zile înaintea expirării contractului de trei luni, a apărut un spectator aflat în vacanţa binemeritată pentru un director de vânzări la o firmă japoneză de electronice. Numele său: Rana Ranjit Singh. Întâmplător, acesta este descendentul unei familii care deţine o renumită fabrică de papuci, furnizor BATA. Fascinat de prestaţia (dar şi de apariţia propriu-zisă a româncei), Rana Ranjit Singh a îndrăznit chiar să urce pe scenă şi să-i ceară Irinei un bis. Ambii au avut senzaţia că se cunosc dintotdeauna. Magie, chimie… şi nu mult i-a trebuit lui Rana Ranjit să o ceară de soţie. Nu i-a fost deloc simplu, căci a avut de înfruntat tradiţia şi de sfidat cutumele societăţii indiene, unde căsătoriile sunt aranjate în continuare de părinţi.

Preţ de trei ani, Irina Singh a uitat aparent de muzică. A învăţat să vorbească în Bengali, să gătească specialităţi indiene, să se împodobească zilnic ca… o prinţesă indiană, să mediteze şi să exerseze yoga (şi-a luat chiar patent de instructor).

Minune! Socrul a remarcat că nora compunea muzică inspirată din noua sa viaţă. Iar soţul, care se îndrăgostise în fond de cântăreaţa Irina, a dus-o într-un studio de înregistrări din Calcutta. Aici, românca-indiană l-a întâlnit pe Saikat Dev (BUMBA), o fostă glorie rock, care a ales să scrie muzică de film. Auzind-o, acesta i-a propus să facă muzică pentru serialele indiene, distribuite în toată lumea.

Irina Singh are ambiţia să-şi dovedească în­tâi faptul că ţara în care s-a născut şi s-a format ca muzician apreciază ceea ce face. Înainte de a se închide în studioul indian şi de a se dedi­ca producţiilor bollywoodiene, ea va propune pu­blicului din România fragmente din materia­lul muzical inedit, trimis deja în Anglia şi SUA. De ce este inedit? Irina Singh a luat teme indie­ne şi le-a altoit cu orchestraţii club’in şi interpre­tare în manieră jazz. Vom trăi şi vom vedea cât de convingătoare va fi şi ce succes va avea. Fie în România, Anglia sau SUA, fie la Bollywood.

Sursa: JURNALUL NATIONAL

Autor: Dana Andronie

Washington, DC (April 27, 2011)—The United Nations Foundation, on behalf of the World Press Freedom Day Organizing Committee, will host a discussion with United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (UNESCO) Director-General Irina Bokova this Thursday, April 28 at 10:00 am EST, to explore the role of new media in recent political events from Egypt to Tunisia.

Ms. Bokova will also give an exclusive preview of historical, upcoming events in Washington, DC, and around the world to commemorate World Press Freedom Day on May 3, 2011. She will discuss UNESCO’s 2011 laureate for the Guillermo Cano World Press Freedom Prize Iranian journalist Ahmad Zeidabadi, who is currently serving a six-year jail sentence following Iran’s presidential election in 2009.

About World Press Freedom Day

World Press Freedom Day is celebrated every year on May 3 worldwide. The United Nations Education, Scientific, and Cultural Organization (UNESCO) organizes World Press Freedom Day commemorations to celebrate the fundamental principles of press freedom; to evaluate press freedom, to defend the media from attacks on their independence and to pay tribute to journalists who have lost their lives in the line of duty. In December 1993, the UN General Assembly proclaimed May 3 as World Press Freedom Day. Since then, it has been celebrated each year on May 3, the anniversary of the Declaration of Windhoek, a statement of free press principles as put together by newspaper journalists in Africa during a UNESCO seminar on “Promoting an Independent and Pluralistic African Press” in Windhoek, Namibia in 1991. The declaration calls for free, independent, pluralistic media worldwide characterizing free press as essential to democracy and a fundamental human right.

MEDIA ADVISORY, World Press Freedom Day

           A doua zi de Pasti. Autocarul condus de catre Domnul Stefan pleaca la ora 7 dimineata spre Giurgiu – Ruse. Prietenii mei, Ileana si Bogdan, ma convinsesera sa merg cu ei intr-o excursie de o zi „ca sa iesim undeva din Bucuresti”.

Doamna Sanda, organizatoarea excursiei, din partea Clubului alpin „Floarea de colt”, isi intra parca „prea repede” in atributiuni…si ne explica despre „primul tarat bulgar” si despre „al doilea tarat bulgar”, desi este a doua zi de Pasti si lumea ar fi dorit sa mai atipeasca macar o ora, pana la …”primul tarat bulgar” !

„Compozitia” autocarului este aleatorie, dar sunt fericit ca, la sfarsit, atunci cand m-am despartit de colegii de excursie, am plecat cu impresia ca acum suntem cu totii prieteni ! E drept ca la aceasta a contribuit si „socializarea” de la amiaza, undeva, in zona unei terase, unde unii au luat loc „pe buturugi traditionale”, iar altii au stat „la mese lungi de lemn”…dar nu era „taverna mohorata” eminesciana, ci un soare superb, care ne intra in suflet si in epiderma!

* * *

Nu mi-am propus sa fac aici o „cronica a excursiei de o zi” la sud de Dunare. Imi amintesc insa  celebrul exemplu al lui Cortázar  ( Julio Cortázar, born Jules Florencio Cortázar, (August 26, 1914 – February 12, 1984) was an Argentine writer. Cortázar, known as one of the founders of the Latin American Literary Boom, influenced an entire generation of Spanish speaking readers and writers in the Americas and Europe…citesc pe Internet), care „transformase” un celebru titlu de roman in… Around the Day in Eighty Worlds (La vuelta al día en ochenta mundos) (1967).

Ca atare ma multumesc sa consemnez aici cateva impresii si informatii:

ora 8,30  Un turist are niste probleme cu un buletin vechi, neactualizat, ni se strange parca la toti inima, dar ne intoarcem de la „Podul prieteniei” sa-l „desantam” spre Giurgiu…    ora 8,20 (cred ca temporal asa s-au petrecut lucrurile, prima data a intrat un vames sa ne controleze cartile de identitate sau pasapoartele… dar „memoria afectiva” selectase „pe primul loc” intamplarea nefericita cu un buletin vechi !  Sunt fericit ca am ocazia sa folosesc cateva „expresii in bulgara”, invatate datorita unui „traducator online”, cu o seara inainte… Deschid carnetelul (daca observati, in fotografie se vede „carnetelul de jurnalist” , pus in fata mea, in el mi-am notat tot felul de „ingrediente” pentru „reteta” unei excursii reusite…) si spun cu voce tare catre vames, in timp ce-i arat cartea de identitate: ” Здравей  /Buna ziua, salut/  Какво правиш? /Ce faceti? /  Ние пишем за американската преса /Noi
scriem pentru presa americana /… Vamesul raspunde sugubat la intrebarea cu „ce faceti?” prin … „Много добро” / Foarte bine! / si apoi etaleaza un zambet larg:

„Sunt roman!”  (ceea ce face, evident, deliciul celorlalti turisti !)…iar eu, vorba lui

Creanga, „zambesc a rade”, desi munca mea de „documentare pe Internet”…

( Doamna Sanda ne atarge „didactic” atentia ca „nu tot ce scrie pe Internet este real !” , incerc sa mai atipesc cateva clipe, dar difuzorul din dreapta mea, sus, „sparge” toropeala matinala cu informatii despre …”primul tarat bulgar”).

Adevarul este ca Doamna Sanda reprezinta „o enciclopedie vie” de ganduri si informatii, acumulate in experienta multor excursii la sud de Dunare, dar fiind o femeie extraordinar de inimoasa vrea sa ne „umple bagajul de cunostinte” in timp „record”, daca s-ar putea sa „inghesuim” toate informatiile acumulate de dansa in ani intr-o singura zi probabil ca acesta ar fi idealul !

La incheierea calatoriei, cand suntem deja in asteptarea unui metrou, la Piata Unirii, un turist mai „hatru” spune cum se va desfasura totul la viitoarea excursie la care ghid va fi Doamna Sanda (din respect pentru „protejarea surselor de informare ale presei”, ca aceste „surse” sa mai fie si alta data luate in excursie, nu voi da aici  nume ! ) :  „Prima data o lasam sa vorbeasca la microfon 25 de minute. Si ascultam ca sfintii ! Dupa care o rugam frumos sa nu ne mai dea atat de multe informatii…Si eu care credeam ca mai prind o ora de somn in autocar ! Ca doar ma trezisem la 5 dimineata , in a doua de Paste !”

* * *

Cel mai important moment al „excursiei de o zi la sud de Dunare” a fost, pentru mine, cel legat de o…   пещера /pestera /, care acum, la foarte multi ani dupa 1976  ( cand am vizitat-o prima data,  impreuna cu Didi Simen si familia lui din Fagaras)  aflu ca se numeste „Orlova Chuka” (asa cum imi scrie si Ileana, pe un e mail cu fotografii din Bulgaria…asa cum imi scrie si Aleksandar Filipov, un specialist IT care a fost in S.U.A., apoi si-a  facut propria companie IT si vrea sa se implice in editia a IX-a a „Zilelor HESPERUS”, cand vom lansa Programul caritabil „In memoriam LIVIA IACOB” /de sprijin pentru elevii, profesorii (Livia era profesoara de matematica ), artistii, jurnalistii si sportivii afectati de CANCER/.

* * *

In 1976 eram profesor stagiar de limba engleza la Fagaras, judetul Brasov, venisem spre primii mei elevi cu chitara din studentie pe umar si cu foarte mult entuziasm…Si Grupul folk „SOLARIS”, care debutase in Cenaclul „FLACARA”, lua locul I pe tara la un festival al elevilor…

Stateam in gazda la familia profesorului Octavian Simen, cel mai vechi si pretuit profesor de muzica din Fagaras. Unul din cei doi fii ai sai, Didi Simen, care era inginer, a facut in 1976 o excursie cu masina prin A.C.R. in Bulgaria (practic prima mea excursie intr-o tara straina, in afara de Polonia, unde fusesem intr-o tabara internationala in 1964). La Ruse ni se dadusera mai multe pliante turistice, descoperisem acolo „a doua pestera ca marime din Bulgaria” si-l convinsesem pe Didi sa o vizitam.

Cum ghidul de la pestera nu stia in 1976 engleza (cum nu o stia nici in 2011 !), am avut o mare problema, dar nu am putut sa „declinam” vizita in pestera datorita…NADIEI COMANECI !  Era in 1976, Nadia tocmai luase primul 10 in CANADA si atunci cand am ajuns la pestera ghidul a exclamat plin de admiratie (si a cazut in extaz):

” Румънците …  Надя Команечи !!! ” /”Romanii …Nadia Comaneci !!! „…

Si astfel am fost dusi cu multa politete si admiratie, in 1976, in mijlocul pesterei, am ascultat „cu evlavie” explicatiile insufletite ale ghidului, carene-a explicat timp de o jumatate de ora istoria pesterei…(totul in bulgara, din care noi nu intelegeam o iota !…Insa din respect pentru admiratia lui fata de „romanii care o dadusera lumii pe Nadia Comaneci…” ).

La sfarsitul explicatiilor ghidul ne-a condus amabil pana la iesire, a exclamat din nou „Nadia Comaneci !” si…

„Sa-ti fie pestera de cap ! „, a izbucnit Didi cu naduf cand am ramas intre noi…”Inca una ca asta si imi ratez concediul !”

* * *

Acum, in 2011, in a doua zi de Pasti, excursia  la pestera nu a mai fost ratata datorita lui Aleksandar Filipov (un specialist IT din Ruse, ce fusese in S.U.A. si isi facuse acum propria companie IT; a fost amabil sa ne fie „translator” din bulgara in engleza pentru explicatiile  ghidului de la pestera ) care si acum punea mult suflet in toate si care si-a amintit cu incantare de Nadia Comaneci din 1976…

Ioan Iacob

foto Ileana Tipurita

(va urma)

Piano claps are telling the story tonight.

About decisions, mistakes, double lives

Paths, regrets, unstable minds.

Caught between day and night,

Between living or being dead.

Drink up with me now,

And let’s hear the whispery sound.

A beautiful start,

Flashes of the first date,

The warmth of your hand holding mine…

Drink up again,

And ignore the fights, ignore the tears,

Let nature be the stage,

And the sun our light of wisdom.

You’ve chosen to drink again,

I choose to listen.

And as the melody played along,

You kept on drinking, and so you’ve passed away.

Late nights, no calls, drugs and bad decisions

The booze pushed you into the dark.

And so I looked, I screamed

But my voice doesn’t follow yours.

I light a cigar and I watch

As you get far away

Dancing your way and stepping on broken glass.

Another dead dream, washed away by the sweet bitterness.

Deep breath, a last glance, and one more drink.

Tomorrow is another war.

Matei Bianca, Studenta – Univ. Romano-Americana

Titlul suna ca pentru o panza a unui pictor celebru, el insa face trimitere la un lucru simplu si la un obicei trait in copilarie.
Citesc pe Internet despre un obicei stravechi: „Este bine ca in dimineata de Pasti sa iti speli tenul in apa neinceputa in care ai pus un ou rosu, o moneda si o frunza de urzica. Astfel, obrajii tai vor fi sanatosi si imbujorati precum oul rosu, vei fi tare precum moneda si aspru precum urzica.”
Pe vremea cand eram copil, la Slanic Moldova, parintii imi pregateau in dimineata de Pasti o canuta cu apa, in care erau un ou rosu si o moneda. Mi se spunea ca trebuie sa ma spal pe fata cu acea apa. Foarte multe explicatii nu imi dadeau parintii, fiindca probabil si ei mostenisera acest obicei de la parintii lor fara prea multe explicatii. Ma spalam constiincios cu acea apa si ma simteam brusc proaspat si revigorat dupa somn.
Au trecut ani, drumurile vietii ne-au dus pe traiectorii diferite, nu am mai ajuns niciodata de Pasti sa ma spal pe fata cu apa in care sa fie pus un ban si un ou rosu…fiindca nu avea cine sa imi mai pregateasca acea „cana miraculoasa de Pasti”.
Fiul meu a fost crescut cu alte obiceiuri, eu am uitat sa-i transmit „traditia spalarii pe fata din prima zi de Pasti”, el nu va transmite copiilor lui acest obicei !
Au trecut ani de cand nu mai am parinti, mi-e dor de copilaria de la Slanic Moldova, cu muntii aceia de vis… Mi-e dor sa-mi mai dea cineva, in prima zi de Pasti, o canuta cu apa, in care este un ou rosu si o moneda!
Imi poate reda cineva copilaria, cu anii ei lipsiti de griji, cu fericirea de a simti pe fata apa rece si miracolul unui ou rosu si al unei monezi , in cana cu apa nenceputa , din prima zi de Pasti?

Ioan Iacob

Într-un moment în care oamenii au uitat sa mai râdă sau afişează doar un zâmbet de amărăciune, Doru Octavin Dumitru revine în forţa la Washington D.C. cu un spectacol la fel de spumos ca şi titlul pe care îl are: „Spuma de râs.”

Spectacolul este o concepţie, producţie şi prezentare Doru Octavian Dumitru – one man show. Spuma de râs este un produs inedit al îndrăgitului actor, care vă ajută să vă “bărbieriţi” de toate necazurile. Este un super eveniment în care veţi gasi reţeta perfectă pentru bună dispoziţie:

1. Se cumpară un bilet la spectacolul Spuma de Râs.

2. Se vine cu cel puţin 30 de minute înainte de începerea spectacolului.

3. Se ocupă un loc în sală şi se închid telefoanele mobile.

4. Se aşteaptă liniştiţi începerea spectacolului.

5. După „ridicarea cortinei” tot ce se întâmplă este pe răspunderea dumneavoastră.

Spuma de râs este total diferit de celelalte spectacole pe care le-am realizat, în primul rând datorită faptului că am adus un plus de entertainment prin muzică şi dans. Despre spectacol vă mai pot spune că vom râde despre slabiciunile omeneşti şi că Spuma de râs va fi ultimul spectacol pe care îl voi susţine. Mă voi retrage pentru o perioadă, aşa că este o ocazie bună să vină la spetcacol atât fanii mei, cei care îl iubesc pe Doru Octavian Dumitru, pentru că ma vor vedea pe scenă într-o reprezentaţie cum nu s-a mai văzut până acum, cât şi pentru cei care nu mă pot suferi, pentru că va fi ultimul. În felul acesta cu toţii vor avea de câştigat,” a declarat Doru Octavian Dumitru într-un comunicat de presă.

________________________________________________________________________________________

Biserica Ortodoxă Română din Rockville, MD în colaborare cu Romanian Night Life Inc, vă invită sâmbată, 7 mai începând cu orele 18:30 la un spectacol extraordinar cu Doru Octavian Dumitru & DJ Snake. Spectacolul intitulat „Spuma De Râs” va avea loc în sala socială a Bisericii Lutherane Crusader.

Misiunea Ortodoxă Română “Sfânta Filofteia de Arges”este o instituţie bisericească ce a luat fiinţă în anul 2002, cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Nathaniel şi îl are ca preot paroh pe Daniel Mehedincu.

În prezent Misiunea Ortodoxă Română “Sfânta Filofteia de Argeş” săvârşeşte Sfintele Slujbe la “Crusader Lutheran Church “ din Rockville, Maryland. Complexul Crusader detine un day care cu nouă săli de clasă, precum şi numeroase alte facilităţi. Sala socială a bisericii are o capacitate de 350 de locuri pe scaune şi este disponibilă pentru evenimentele românilor din Washington D.C. Metropolitan Area, indiferent de confesiune, prin grija părintelui Daniel.

Simona Botezan

Mircea Cărtărescu, Iulian Ciocan, Ioana Nicolaie şi Lidia Bodea reprezintă literatura română la Festivalul Internaţional de Literatură PEN World Voices 2011. Institutul Cultural Român din New York celebrează totodată centenarul Cioran, proiectând la Institutul Cervantes din New York documentarul „Apocalipsa după Cioran (Partea 1)”, de Gabriel Liiceanu şi Sorin Ilieşiu.

Institutul Cultural Român din New York se alătură Festivalului Internaţional de Literatură PEN World Voices (25 aprilie – 1 mai), pentru a celebra literatura română la New York, alături de scriitori din România şi Republica Moldova. Cea de-a şaptea ediţie a festivalului prezidat de Salman Rushdie are o importantă prezenţă românească asigurată de ICRNY.

PEN World Voices este cel mai important festival internaţional de literatură organizat la New York. În fiecare an, timp de o săptămână, festivalul aduce împreună peste 100 de scriitori din întreaga lume alături de omologii lor americani pentru a celebra cuvântul scris. Prezidat de Salman Rushdie, festivalul i-a avut ca invitaţi de-a lungul celor şase ediţii pe Nadine Gordimer, Toni Morrison, Orhan Pamuk, Umberto Eco, Ian McEwan, Mario Vargas Llosa, printre alţii.

Prezenţa lui Mircea Cărtărescu la festivalul de literatură este un prilej de întâlnire a reprezentanţilor comunităţii literare din New York cu apreciatul scriitor român. Dialogul va fi continuat printr-un cocktail oferit de Jill Schoolman, editor la Archipelago Books, editura care urmează să publice începând cu 2012 varianta engleză a trilogiei Orbitor de Mircea Cărtărescu.

Organizatorii PEN World Voices au introdus în programul acestei ediţii o secţiune nouă, Celulloid Literature, găzduită de Institutul Cervantes din New York, în cadrul căreia vor fi proiectate filme documentare literare. Institutul Cultural Român din New York celebrează Centenarul Cioran prezentând, în data de 27 aprilie, Apocalipsa după Cioran (Partea 1), un film de Gabriel Liiceanu şi Sorin Ilieşiu. Gabriel Liiceanu a realizat în 1991 cel mai amplu interviu luat filosofului şi eseistului Emil Cioran, cunoscut pentru aversiunea sa faţă de interviuri şi pentru refuzul său  de a fi filmat. Publicul pasionat de Emil Cioran va aprecia acest document excepţional, rar prezentat în SUA.

Institutul Cultural Român din New York continuă seria evenimentelor dedicate literaturii cu Colocviul Internaţional Norman Manea, dedicat celei de-a 75 aniversări a scriitorului, care va avea loc la New York în 27-28 iunie.

Stire preluata de la Institutul Cultural Român din New York