A doua zi de Pasti. Autocarul condus de catre Domnul Stefan pleaca la ora 7 dimineata spre Giurgiu – Ruse. Prietenii mei, Ileana si Bogdan, ma convinsesera sa merg cu ei intr-o excursie de o zi „ca sa iesim undeva din Bucuresti”.
Doamna Sanda, organizatoarea excursiei, din partea Clubului alpin „Floarea de colt”, isi intra parca „prea repede” in atributiuni…si ne explica despre „primul tarat bulgar” si despre „al doilea tarat bulgar”, desi este a doua zi de Pasti si lumea ar fi dorit sa mai atipeasca macar o ora, pana la …”primul tarat bulgar” !
„Compozitia” autocarului este aleatorie, dar sunt fericit ca, la sfarsit, atunci cand m-am despartit de colegii de excursie, am plecat cu impresia ca acum suntem cu totii prieteni ! E drept ca la aceasta a contribuit si „socializarea” de la amiaza, undeva, in zona unei terase, unde unii au luat loc „pe buturugi traditionale”, iar altii au stat „la mese lungi de lemn”…dar nu era „taverna mohorata” eminesciana, ci un soare superb, care ne intra in suflet si in epiderma!
* * *
Nu mi-am propus sa fac aici o „cronica a excursiei de o zi” la sud de Dunare. Imi amintesc insa celebrul exemplu al lui Cortázar ( Julio Cortázar, born Jules Florencio Cortázar, (August 26, 1914 – February 12, 1984) was an Argentine writer. Cortázar, known as one of the founders of the Latin American Literary Boom, influenced an entire generation of Spanish speaking readers and writers in the Americas and Europe…citesc pe Internet), care „transformase” un celebru titlu de roman in… Around the Day in Eighty Worlds (La vuelta al día en ochenta mundos) (1967).
Ca atare ma multumesc sa consemnez aici cateva impresii si informatii:
ora 8,30 Un turist are niste probleme cu un buletin vechi, neactualizat, ni se strange parca la toti inima, dar ne intoarcem de la „Podul prieteniei” sa-l „desantam” spre Giurgiu… ora 8,20 (cred ca temporal asa s-au petrecut lucrurile, prima data a intrat un vames sa ne controleze cartile de identitate sau pasapoartele… dar „memoria afectiva” selectase „pe primul loc” intamplarea nefericita cu un buletin vechi ! Sunt fericit ca am ocazia sa folosesc cateva „expresii in bulgara”, invatate datorita unui „traducator online”, cu o seara inainte… Deschid carnetelul (daca observati, in fotografie se vede „carnetelul de jurnalist” , pus in fata mea, in el mi-am notat tot felul de „ingrediente” pentru „reteta” unei excursii reusite…) si spun cu voce tare catre vames, in timp ce-i arat cartea de identitate: ” Здравей /Buna ziua, salut/ Какво правиш? /Ce faceti? / Ние пишем за американската преса /Noi
scriem pentru presa americana /… Vamesul raspunde sugubat la intrebarea cu „ce faceti?” prin … „Много добро” / Foarte bine! / si apoi etaleaza un zambet larg:
„Sunt roman!” (ceea ce face, evident, deliciul celorlalti turisti !)…iar eu, vorba lui
Creanga, „zambesc a rade”, desi munca mea de „documentare pe Internet”…
( Doamna Sanda ne atarge „didactic” atentia ca „nu tot ce scrie pe Internet este real !” , incerc sa mai atipesc cateva clipe, dar difuzorul din dreapta mea, sus, „sparge” toropeala matinala cu informatii despre …”primul tarat bulgar”).
Adevarul este ca Doamna Sanda reprezinta „o enciclopedie vie” de ganduri si informatii, acumulate in experienta multor excursii la sud de Dunare, dar fiind o femeie extraordinar de inimoasa vrea sa ne „umple bagajul de cunostinte” in timp „record”, daca s-ar putea sa „inghesuim” toate informatiile acumulate de dansa in ani intr-o singura zi probabil ca acesta ar fi idealul !
La incheierea calatoriei, cand suntem deja in asteptarea unui metrou, la Piata Unirii, un turist mai „hatru” spune cum se va desfasura totul la viitoarea excursie la care ghid va fi Doamna Sanda (din respect pentru „protejarea surselor de informare ale presei”, ca aceste „surse” sa mai fie si alta data luate in excursie, nu voi da aici nume ! ) : „Prima data o lasam sa vorbeasca la microfon 25 de minute. Si ascultam ca sfintii ! Dupa care o rugam frumos sa nu ne mai dea atat de multe informatii…Si eu care credeam ca mai prind o ora de somn in autocar ! Ca doar ma trezisem la 5 dimineata , in a doua de Paste !”
* * *
Cel mai important moment al „excursiei de o zi la sud de Dunare” a fost, pentru mine, cel legat de o… пещера /pestera /, care acum, la foarte multi ani dupa 1976 ( cand am vizitat-o prima data, impreuna cu Didi Simen si familia lui din Fagaras) aflu ca se numeste „Orlova Chuka” (asa cum imi scrie si Ileana, pe un e mail cu fotografii din Bulgaria…asa cum imi scrie si Aleksandar Filipov, un specialist IT care a fost in S.U.A., apoi si-a facut propria companie IT si vrea sa se implice in editia a IX-a a „Zilelor HESPERUS”, cand vom lansa Programul caritabil „In memoriam LIVIA IACOB” /de sprijin pentru elevii, profesorii (Livia era profesoara de matematica ), artistii, jurnalistii si sportivii afectati de CANCER/.
* * *
In 1976 eram profesor stagiar de limba engleza la Fagaras, judetul Brasov, venisem spre primii mei elevi cu chitara din studentie pe umar si cu foarte mult entuziasm…Si Grupul folk „SOLARIS”, care debutase in Cenaclul „FLACARA”, lua locul I pe tara la un festival al elevilor…
Stateam in gazda la familia profesorului Octavian Simen, cel mai vechi si pretuit profesor de muzica din Fagaras. Unul din cei doi fii ai sai, Didi Simen, care era inginer, a facut in 1976 o excursie cu masina prin A.C.R. in Bulgaria (practic prima mea excursie intr-o tara straina, in afara de Polonia, unde fusesem intr-o tabara internationala in 1964). La Ruse ni se dadusera mai multe pliante turistice, descoperisem acolo „a doua pestera ca marime din Bulgaria” si-l convinsesem pe Didi sa o vizitam.
Cum ghidul de la pestera nu stia in 1976 engleza (cum nu o stia nici in 2011 !), am avut o mare problema, dar nu am putut sa „declinam” vizita in pestera datorita…NADIEI COMANECI ! Era in 1976, Nadia tocmai luase primul 10 in CANADA si atunci cand am ajuns la pestera ghidul a exclamat plin de admiratie (si a cazut in extaz):
” Румънците … Надя Команечи !!! ” /”Romanii …Nadia Comaneci !!! „…
Si astfel am fost dusi cu multa politete si admiratie, in 1976, in mijlocul pesterei, am ascultat „cu evlavie” explicatiile insufletite ale ghidului, carene-a explicat timp de o jumatate de ora istoria pesterei…(totul in bulgara, din care noi nu intelegeam o iota !…Insa din respect pentru admiratia lui fata de „romanii care o dadusera lumii pe Nadia Comaneci…” ).
La sfarsitul explicatiilor ghidul ne-a condus amabil pana la iesire, a exclamat din nou „Nadia Comaneci !” si…
„Sa-ti fie pestera de cap ! „, a izbucnit Didi cu naduf cand am ramas intre noi…”Inca una ca asta si imi ratez concediul !”
* * *
Acum, in 2011, in a doua zi de Pasti, excursia la pestera nu a mai fost ratata datorita lui Aleksandar Filipov (un specialist IT din Ruse, ce fusese in S.U.A. si isi facuse acum propria companie IT; a fost amabil sa ne fie „translator” din bulgara in engleza pentru explicatiile ghidului de la pestera ) care si acum punea mult suflet in toate si care si-a amintit cu incantare de Nadia Comaneci din 1976…
Ioan Iacob
foto Ileana Tipurita
(va urma)
Nunta Prinţului William, Duce de Cambridge, cu domnişoara Catherine Elisabeth Middleton a avut loc la Westminster Abbey Vineri, 29 aprilie 2011, orele 11:00 BST (UTC +1).
Clubul Presei Transatlantice 