ONG-urile, autostrada suspendata si Cadastrul Verde‏

Aflam cu mirare din ziare ca la lansarea dezbaterii publice organizata azi de Primarul General pentru inchiderea inelulului median, arcul nordic, vor participa organizatiile non-guvernamentale.

Nu stim care sunt acelea. Putem afirma cu certitudine ca niciuna din cele 50 de organizatii non-guvernamentale din Platforma pentru Bucuresti nu au fost invitate, desi este evident ca sunt cele mai active pe problematica Bucurestiului.

Organizatiile din Platforma pentru Bucuresti nu au fost invitate nici la lansarea Cadastrului Verde (la Clubul Diplomatilor!) , unde cei care au ajuns au aflat de la ziaristi, dupa cum nu au fost invitate si nici nu li s-a permis accesul la bilantul la 3 ani al Primarului General.

Este strict optiunea Primarului asupra invitatiilor la evenimentele mediatice pe care le organizeaza. Insa:

–          ii solicitam sa nu mai dezinformeze cu privire la relatia dezastrouasa pe care o are cu ONG-urile

–          ii solicitam sa faca publice studiile finantate cu bani publici si pe care le lanseaza cu atata fast.

In ceea ce priveste Cadastrul Verde:

–          pentru a putea avea o opinie avizata asupra Cadastrului Verde, ONG-urile si presa trebuie sa il poata studia; solicitam Primariei sa il posteze pe pagina sa internet

–          nu cunoastem in acest moment daca s-a realizat doar pentru spatiile verzi publice sau si pentru spatiile verzi private; nu cunoastem daca a fost finalizat pentru spatiile verzi publice

–          publicarea Cadastrului Verde ar permite publicului sa vada sutele de copaci defrisati in Parcul Tineretului in urma contractului de parteneriat public-privat al Primariei Capitalei pentru Aqua Parc si zecile de copaci defrisati in Sos. Panduri 90-92 in urma avizului emis de Primaria Capitalei; sa fie acesta motivul pentru care Primaria nu face public Cadastrul Verde?

 

In ceea ce priveste opinia organizatiilor neguvernamentale cu privire la inelul median, trimitem la trei articole publicate de specialistii Gruia Badescu si Alec Balasescu, membri ai Platformei pentru Bucuresti:

http://www.beautifulromania.ro/blog/?p=12

http://www.contributors.ro/societatelife/bucurestiul-oras-al-automobilului-rege/

http://www.contributors.ro/idei-si-solutii/bucuresti-oras-al-automobilului-rege-partea-ii/

 

corespondenta primita de la  Nicusor Dan, Asociatia Salvati Bucurestiul, 0732.290.539.

Scrisoarea I, Mihai Eminescu – Ion Caramitru in Washington DC, 25.VI.2011

 

filmare realizata de Corina Baluta, Washington DC

Muzeul benzii desenate

Cine nu a auzit de Pif, Tom & Jerry, Spiderman, etc. Eroii copilăriei, primele benzi desenate din România, se adună într-un proiect amplu la Bucureşti.

Încercări ale benzii desenate româneşti datează din anul 1892…prin frescele murale ale mânăstirilor Moldoviţa, Suceviţa, Voroneţ!

Până pe data de 16 octombrie va putea fi vizitat, în Capitală, Muzeul Benzii Desenate, un proiect-pilot deschis la etajul patru al MNAC. Va avea două spaţii expoziţionale, o mediatecă (bibliotecă şi spaţiu de proiecţie), o zonă destinată creaţiei şi atelierelor, precum şi un spaţiu pentru dezbateri. O expoziţie permanentă de tezaur va cuprinde lucrări originale ilustrând istoria benzii desenate româneşti, iar patru expoziţii temporare vor fi dedicate lucrărilor contemporane. Vor fi organizate, de asemenea, o serie de conferinţe consacrate imaginilor din zone paralele cu arta BD (caricatură, animaţie, ilustraţie de carte), dezbateri cu participarea unor autori şi editori, ateliere de creaţie, sesiuni de live drawing, lansări de carte, proiecţii de filme şi, nu în ultimul rând, concerte.

Evenimente
Au fost vernisate trei expoziţii permanente: „Tezaur – Istoria benzii desenate româneşti”, „Salonul Internaţional al Benzii Desenate din România” (contribuţii ale unor mari autori străini care au fost în România de-a lungul timpului) şi „Cum se face o bandă desenată”. În acelaşi cadru va avea loc vernisajul primei expoziţii din Galeria MBD – „Webcomics de Romania“ – şi va fi lansat numărul 4 al revistei Comics.
Printre evenimentele internaţionale se numără: proiecţii de filme oferite de Forumul Cultural Austriac şi de Centrul Ceh în luna iulie, şi expoziţia artistului portughez Eugénio Silva – o propunere a Institutului Camões şi a Ambasadei Portugaliei în România, în septembrie. Pe întreaga perioadă,  vizitatorii vor avea acces la o bibliotecă internaţională cu titluri selectate de Delegaţia Wallonie-Bruxelles, Centrul Belgian de Bandă Desenată şi Centrul de Carte Germană. Toamna va aduce şi o serie de surprize pregătite de British Council.

Istorie

Între 1948-1955 banda desenată a fost surghiunită din paginile revistelor pentru copii, ea reprezentând un simbol la capitalismului. După moartea lui Stalin conducătorii comunişti au permis şi încurajat publicarea de benzi desenate în paralel cu difuzarea revistei franţuzeşti Vaillant.

Adresându-se unor cititori mai mici ca vârstă, revistele Luminiţa şi Arici Pogonici publică Aventurile lui Mac şi Crocofifi – un răţoi şi o maimuţică desenate de Livia Rusz, cea mai bună creatoare de bandă desenată din România. Între 1970-1987 au fost editate în patru albume şi traduse în maghiară, engleză,rusă, germană (pentru Cuba!).

Pe tot parcursul evenimentului puteţi învăţa cum să faceţi o bandă

desenată. Trebuie să respectaţi cei patru paşi: să porniţi de la o idee, un scenariu, apoi să desenaţi cu tuş schiţa ţi în final să daţi puţină culoare asupra a ceea ce v-aţi propus.

Dacă doriţi să aflaţi mai multe puteţi vizita Muzeul benzii desenate care vă aşteaptă până în octombrie, pentru a retrăi momentele magice alături de supereroii preferaţi!

 

Mihaela Cazan (foto & text)

 

Oraşul de sub Autostrada Soarelui (III)

Ce facem?
„Dom’le, încă de acum doi ani nu ştiu cum au făcut geto-dacii că s-au pus în calea autostrăzii, sunt multe sit-uri arheologice în zonă”, spune arheologul Traian Cliante. „Era bine ca în momentul în care se gândeau la stabilirea traseului, arheologii pur şi simplu să fie consultaţi, ei spuneau în ce măsură pe acolo se poate sau nu se poate…În străinatate aşa se procedează”. La noi, cînd autorităţile şi-au dat seama ac ingroapă a doua oară aşezarea geto-dacică a fost prea tîrziu pentru modificarea traseului autostrăzii.

Zilele acestea, pentru istorici s-a deschis o fereastra nesperată către vremuri încărcate de multe necunoscute.Ieri, 5 iunie 2011 poate că s-a inchis la loc. Desigur, un schelet cu trecut impresionant nu poate concura cu bucuria unei autostrăzi spre …marea cea mare. E firesc să evoluăm, dar ce facem? Construim, la propriu de aceasta data,  pe oasele strămoşilor? Este ceva din ciclul „speră, că speri degeaba”, deoarece o variantă ocolitoare pentru traseul autostrăzii înseamnă pentru guvern  cheltuieli suplimentare (şi în ceea ce priveşte continuarea cercetărilor arheologice costurile sunt mari), întârzieri şi oameni nemulţumiţi că „nu se mai termină odată dom’ne”. Mai ales că, după ce că nu se mai termina odată şi, iată, acum dă semne de finalizare, colac peste pupăză, apar peste noapte nişte strămoşi care se încăpăţînează să revoluţioneze istoria.

Roxana Rosetti

CEL DE AL II-LEA FORUM AL PRESEI ROMÂNE NORD AMERICANE DE LA CHICAGO

În cadrul celei de a doua ediții a festivalului „Origini Românești/Romanian Heritage Festival”, desfășurată în zilele de 18-19 iunie/2011 la Niles – zonă metropolitană a orașului Chicago – a avut loc cel de al doilea forum al presei române din America și Canada. Organizat de către North American Romanian Press Association (NARPA), acest forum continuă seria întâlnirilor din anul 2010, a ziariștilor, editorilor și directorilor de ziare de limbă română din America și Canada. La lucrările forumului din anul acesta, au participat jurnaliști din mass media românească locală (statul Michigan): Marian Petruța (Președinte NARPA),  Petru Amarei (Secretar NARPA și reprezentant al Chicago Romanian Television Network ), Octavian Cojan (Trezor NARPA) – alături de colegii lor, Grigore Culian (New York Magazin, New York), Sebastian Rus (Radio Diaspora Online, Massachusetts), Florin Pîrjol și Ana-Maria Scordescu (ziarul Acasă, Toronto/Canada), Nicholas Buda (Gândacul de Colorado, Florida). Din România a fost prezentă jurnalista Laura Bandila de la Radio România Cultural. Au fost și câțiva invitați speciali: scriitoarea americană Sharon Rushton, jurnalista Sheilah Kast și James Rosapepe, fost ambasador al Statelor Unite ale Americii la București (în perioada 1998-2001). Actualmente senator democrat în statul Maryland (reprezentând districtul 21), James Rosapepe a avut oportunitatea de a le vorbi ziariștilor despre conceptul unei prese libere, caracterizând sumar mass-media românească din timpul mandatului său de ambasador la București. La finalul întâlnirii, James Rosapepe și-a prezentat volumul „Dracula is dead” (scris în colaborare cu soția sa, jurnalista Sheilah Kast), menționând că „it is terrific to be here at this festival… Chicago este un centru important al comunităților românești din America,  mi-a făcut plăcere să vin aici atunci când am fost ambasador, îmi face plăcere și acum! Simt entuziasmul românilor, bucuria acestora dar și aroma mâncărurilor tradiționale românești… Eu si soția mea suntem foarte onorați să fim oaspeții acestui festival, dar și ai forumului de presă – soția mea este de profesie jurnalistă acreditată de ABC News și CNN – ocazie cu care dorim să ne prezentăm și cartea scrisă împreună despre România. Am observat că cei mai mulți dintre americani nu știu foarte multe despre țara dumneavoastră… iar dacă un român m-ar întreba dacă americanii se gândesc la România, aș răspunde că nu, aceasta nu se întâmplă des. Este adevărat, dar în același timp cred că românii se gândesc mult mai des la America… Când întrebi un american ce știe despre România – deși nu mulți știu – totuși câteva lucruri apar la iveală: Ceaușescu, a very bad guy, a tough dictator… Mai știu despre copii abandonați, orfani și mai știu despre despre Dracula!!! Românii, la rândul lor știu despre americani că sunt obezi, au probleme cu drogurile și violența, că îl au pe Mickey Mouse. Toate aceste lucruri sunt americane dar nu definesc ceea ce spiritul poporului american este… De aceea am scris această carte pentru a le spune americanilor despre adevărata istorie, viața socială și culturală a României. Cea mai mare parte a cărții este despre… români!”

 

Întrebat de către Grigore Culian, directorul ziarului New York Magazin, dacă în volumul prezentat se află informații confidențiale (gen Wikileaks), fostul ambadasor a răspuns jovial, amuzat oarecum de modul direct, în care a fost întrebat: „se găsesc în carte, informații pe care unii le-ar putea clasifica drept confidențiale. Nu cred însă că cineva ar putea știi, cu siguranță, care dintre informațiile cuprinse în paginile cărții sunt într-adevăr confidențiale! Da, sunt informații confidențiale în carte… Aș dori să precizez, foarte onest, că Statele Unite ale Americii în raportul de colaborare cu România, nu are multe secrete. Obișnuiam să facem glume în ambasadă, că dacă SRI ne-ar intercepta și ar asculta convorbirile telefonice, sunt sigur că ar fi auzit… că eram preocupați de corupția din România, de privatizarea întreprinderilor de stat, că eram extrem de preocupați de modul în care România trata cu Ucraina, Ungaria și Moldova… și că doream ca armata română să fie modernizată în acceptele standardului NATO.”

Un moment emoționat al forumului de presă l-a constituit decernarea premiilor NARPA. Este pentru prima dată când NARPA a organizat un astfel de concurs, oferind o serie de premii jurnaliștilor din presa scrisă dar și din radio. La această competiție au fost trimise 46 de materiale, pe mai multe secțiuni: cultură, editorial, interviu, radio. Detalii ale concursului precum și cîștigătorii acestuia, la secțiunile enumerate mai sus, pot fi accesate la http://narpa.info/ Premiile au fost decernate de către președintele NARPA, Marian Petruța și vicepreședintele NARPA, Florin Pîrjol.

Întrebat despre modul în care NARPA a evoluat pe parcursul primului an de la înființare, președintele Marian Petruța a declarat: „am avut, în cadrul acestui festivalul, un stand de presă unde am prezentat ziarele românești care sunt membre a NARPA și care au fost și anul trecut la Chicago, la prima ediție a forumului de presă. Avem, de asemenea, și bannerul cu logo NARPA care spune cine suntem. La standul de presă au fost invitați doi scriitori americani, ce și-au prezentat cărțile despre România: James Rosapepe (Dracula is dead) și Sharon Rushton (No paved road to Freedom). Sper ca participanții la festivalul românesc să fi observat aceste lucruri. NARPA a oferit, mai apoi, o plachetă d-lui Rosapepe, prin care aduce mulțumiri fostului ambasador american în România și îi recunoaște meritele sale în efortul depus pentru promovarea culturii române, în America și în lume. Prezența colegilor jurnaliști de la New York, Florida, Canada, Massachusetts, a fost de bun augur pentru că ei vor duce mesajul NARPA mai departe, în comunitățile lor… Cred că avem nevoie de mai multă expunere, dorim să ne facem simțită prezența pe scena socială a presei românești din America, de aceea am oferit și o serie de premii publicațiilor care și-au trimis articolele – unele, surprinzător, au luat mai multe premii. Încercăm să apreciem munca ziariștilor indiferent de publicațiile pe care le reprezintă. NARPA este o asociație de presă independentă, neafiliată nici unui organism guvernamental, de aceea toți cei care îndeplinesc condițiile stipulate în statul de organizare și funcționare, sunt invitați de a colabora cu noi și de a adera la această asociație.” L-am interpelat apoi pe Florin Pîrjol, vicepreședintele NARPA și directorul de publicitate al ziarului Acasă (Toronto), aflat pentru prima dată la o întâlnire a ziariștilor sub egida NARPA, întrebându-l ce părere are despre acest forum al presei române de la Chicago. „Cred că a fost o reușită… întâlnire a jurnaliștilor NARPA – spunea acesta – chiar dacă prezența nu a fost atât de numeroasă, a fost însă consistentă! Este un pas înainte pentru ceea ce s-a petrecut anul trecut prin înființarea acestei asociații de presă. În primul rând suntem prima asociație a jurnaliștilor români activi, din America de Nord, și aștept de la colegii mei să se alăture acestui proiect extraordinar care are un viitor, deoarece doar împreună vom reuși să fim o voce puternică a presei române de pe acest continent… ”

Steve Bonica, organizatorul principal al festivalului „Origini Românești/Romanian Heritage Festival”, directorul fondator al ziarului „Romanian Tribune” (ziarul românilor tipărit la Chicago),  unul dintre promotorii cei mai importanți ai NARPA la Chicago, și-a manifestat bucuria și mulțumirea că numărul mare al românilor veniți la festival denotă succesul acestuia. „Din punct de vedere a ceea ce mi-am propus, multe lucruri au ieșit bine… au mai fost unele care nu au ieșit cum mă așteptam – declara Steve Bonica –  totuși mulți români prezenți la festival au fost fericiți si ne-au felicitat spunându-ne că s-au simțit foarte bine. Știu că nu am reușit să satisfacem pe toată lumea… regret acest lucru. Am avut o vreme fantastică… nici nu speram aceasta. Am avut și forumul presei, pe care l-am găzduit în sala de conferințe a centrului cultural român de la Niles. Faptul că am reușit să colaborez cu Marian Petruța într-o formă absolut amiabilă, că am devenit prieteni apropiați deși suntem de la două ziare diferite, este un semnal pe care îl transmitem afară nu numai celorlalți colegi jurnaliști ci întregii comunități române, că se poate lucra împreună, pentru un scop nobil, chiar dacă ești în competiție. M-aș bucura ca acest forum al presei române să devină o tradiție!”

La finalul decernării premiilor NARPA, după ce ziaristul Grigore Culian a fost onorat cu locul 1 la concursul Editoriale, acesta a declarat: „primirea premiului mă onorează… este primul de acest fel de când sunt jurnalist, iar această contează enorm de mult pentru mine. Dincolo de aceasta am făcut și o glumă, după ce am scris peste 600 de editoriale, se pare că am scris unul bun și pentru acesta am primit premiul! Festivalul a fost excelent… cel mai ușor este să critici. Te așezi într-un colț și faci comentarii… Efortul este uriaș de a face un astfel de festival. Am venit aici cu plăcere, nu știam că voi fi premiat, acest lucru mă onorează și am să caut să sprijin NARPA de acum înainte, pentru că e un început, care e greu… ca orice început, deci este bine să ne unim și să facem ca această asociație de presă să devină o voce a jurnaliștilor români, în America.”

Înființată la Chicago, în data de 23 aprilie 2010 de către un grup de ziariști americani de origine română, NARPA – așa după cum se arată în programul de funcționare –  are ca obiectiv fundamental îmbunătățirea comunicării între diferitele instituții media  românești din SUA și Canada, dintre acestea și instituțiile din România și societatea civilă, cât și gasirea de soluții comune pentru strategii de comunicare a diferitelor puncte comune de vedere, planuri și proiecte de promovare a culturii române, a identității românilor de pe continentul nord american, a promovării valorilor naționale și spirituale românești.

articol preluta din ziarul Gandacul de Colorado

„Premiile HESPERUS” editia a IX-a

 Luna trecuta Fundatia Hesperus a organizat un eveniment care trebuie amintit chiar si dupa ce s-a incheiat! Efortul unui om care a incercat sa ofere 3 zile de frumuseti culturale in trei spatii diferite, trebuie salutat de toti cei care incearca sa treaca prin viata repede si fara sa se mai gindeasca ca au nevoie de o pauza in care sa-si aduca aminte ca sint oameni, ca sint inconjurati de oameni si ca traiesc pentru oameni! Il felicit din nou pe profesorul Ioan Iacob, presedintele Fundatiei Hesperus si organizatorul editiei a IX-a a zileleor Hesperus si adaug  lista celor care au fot premiati in cadrul acestor manifestari culturale, pe care le asteptam si la anul, cu si mai multa bucurie. 

Madalina Corina Diaconu

 * * * * * * *

1) „Premiul HESPERUS ” pentru  cartea „De ce uram femeile?”

    Domnului Miron Manega

 

2) „Premiul HESPERUS” pentru  promovarea valorilor autentice ale folclorului romanesc

    Domnului  Grigore Lese

 

3) „Premiul HESPERUS pentru arta fotografica

    Domnului  Gabriel Boholt

4)  „Premiul HESPERUS”  pentru demersul profesional in domeniul MEDIA si  contributia adusa la infiintarea „CLUBULUI PRESEI TRANSATLANTICE”

   Domnului  Lucian Oprea si „Gandacului de Colorado”

5)  „Premiul HESPERUS” pentru contributia de exceptie la lansarea Grupului folk „ATLANTIS” al Universitatii Romano Americane

    Domnului Dan Smedescu

   In acest context se ofera si doua DIPLOME SPECIALE: 

      OANA STANCIU  pentru interpretarea de exceptie a piesei folk „Georgia” 

   

    ARMIN SHIR MOHAMMADI  pentru contributia de exceptie la realizarea piesei folk „SWEET SWEET TEXAS”

 

6) „Premiul HESPERUS” pentru intreaga activitate

        Domnului regizor Nicolae Corjos

 7) „Premiul HESPERUS”  pentru interpretarea de exceptie a muzicii folk 

        Doamnei MARIA GHEORGHIU

Ioan Iacob

                     

 

                                         

   

O seara furtunoasa la cenaclul Mihai Eminescu din New York

Mă ard de o săptămână întâmplările de la Cenaclul Mihai Eminescu din New York. La fel gândesc că îl arde şi pe Theodor Damian, poetul, filozoful, profesorul univesitar şi nu în ultimul rând părintele Cenaclului, şi iniţiatorul serii de dezbatere sub titlul: „Rolul Presei Române în Diaspora”. Piesa de teatru „The Stormy Night” jucată cu o seară înainte la Town Hall pe Off Broadway în Manhattan – (aduc pe această cale omagiu actorilor Operei Comice din Bucureşti), a avut o prelungire pe măsură, la Cenaclul din New York, fapt pentru care marele dramaturg, o fi mustăcit fericit în Eden, văzând că personajele sale se perpetuează în bine cunoscutul stil chiar şi la mii de km distanţă.

Pentru că, dezbaterea propusă şi mediată de distinsul intelectual, a luat o întorsătură cel puţin ridicolă, în care s-au exprimat frustrări şi uneori argumentulul civilizat, a cedat locul atacului la persoană şi publicaţie, înlocuind minimă moralitate. Având în vedere faptul că reprezentam cel mai vechi ziar din America – Meridianul Romanesc (Micro Magazin), îmi pregătisem cu responsabilitate cuvântul şi aşteptam întrebările şi sugestiile cititorilor. Îmi propusesem să vorbesc despre cea ce noi cerem de la noi înşine că jurnalişti, cum ne poziţionăm în matricea naţiunii, din punct de vedere cultural, politic, economic. Din capul locului m-am trezit atacată, nu eu, ci ziarul!

În contextul serii, atacul la ziar era un atac direct la mine care, de 15 ani lucrez pentru Meridianul Romanesc (Micro Magazin). Seara a suferit un viraj brutal, pe care o să îl compar din punct de vedere al muzicianului, cu virajul pe care l-a făcut muzica dodecafonică. După prezentarea colegei de la „Romanian Journal” am fost invitată să cuvântez. Cum era firesc, am început cu un scurt istoric al ziarului, raportându-l la celelalte societăţi romaneşti înfiinţate unele în urmă cu mai bine de un secol de către înaintaşii noştri strărmutaţi în Lumea Nouă.

Am avut surpriza, de a fi întreruptă cu un contraargument, referitor la omagiul pe care l-am considerat necesar împlinirii a 77 de ani de existenţa a radioului Vocea Românească din Detroit. Am trecut peste interpelare, continuând istoricul ziarului „Micro Magazin” când, am fost întreruptă pentru a doua oară de această dată cu vociferări provocate de chinuri vizibile, pe care mediatorul serii a căutat să le atenueze şi, astfel am reuşit să îmi închei cumva cuvântul!

Revolta „atacatorului” nu era pentru vreun ideal privind subiectul serii (rolul presei…) era ca să dărâme credibilitatea ziarului Meridianul Romanesc (Micro Magazin). Desigur, colegul, „afişa” numai certitudini (!) fapt care l-a condus la nesăbuinţă de a ne numi HOŢI!!! „Hoţii care au furat Ziarul Micro Magazin!” (ziar care de aproape 40 de ani, apare fără întrerupere în America, având cel mai important tiraj şi cea mai mare răspândire).

Tonul şi arogantă dublată de îndrăzneala de a spune la adăpostul crucii celor dispăruţi, ca ei te-au respectat până la idolatrie şi ţi-au dat dreptul de a-i reprezenta verbal în viitor, (morţii oricum nu te mai pot contrazice!), sunt practici frecvente. I-am atras atenţia, că se înşeală crezând că lumea a uitat cum l-a tratat (cu palme) pe unul dintre fondatorii ziarului, un venerabil jurnalist al Micro Magazin-ului; deoarece venerabilul journalist îl prinsese cu ocaua mică, într-unul dintre magazinele romaneşti unde se distribuia ziarul.

De asemena se înşeală, închipuindu-şi că oamenii au alte griji, ori nu sunt suficient de pricepuţi ca să înţeleagă cât de deplorabila i-a fost comportarea, iar la o adică afirmaţiile sale pot avea consecinţe grave. Sigur în momentul în care ai un ziar, ai un instrument prin care poţi influenţa dar, poţi şi imbeciliza. Ai un vehicol în care tu ţii frâiele, te prezinţi întâi de toate „bine pe tine” în editorial, editorial care îţi şi nu îţi aparţine, important este că îl semnezi. Astfel ajungi în registrul public – publicând! Şi, culmea, devii temut pentru că, vezi Doamne, spui lucrurilor pe nume! Pe care nume?

Asemenea colegului meu pe care voi continua să nu îl numesc (!) un alt membru al cenaclului, încurcat în grandomania sa fără limite şi stimulat de atitudinea înainte vorbitorului, a proferat injurii şi vulgarităţi greu de închipuit, la adresa directorului „Lumina Lina”. Desigur atacul a fost personal-subiectiv şi frustrarea era vizibilă. El, poet fiind, se simţea nedreptăţit pentru că nu era suficient publicat, în revistă de cultură Lumina Lina.

Concluzia se impune. Nu contest dreptul nimănui de a scrie din vocaţie! Dar vreau să spun că ipocriziile într-o zi vor ieşi la iveală. Chiar dacă morţii nu mai pot vorbi, sunt cei vii care ştiu realitatea şi mai au şi dovezi. De altfel în curând vom începe publicarea în serial a istoriei celul mai vechi ziar romanesc din America, Micro Magazin – Meridianul Românesc. Până atunci eu, Lia Lungu, cu binecunoscutul meu simţ al dreptăţii, al omeniei şi al apartenenţei la neamul daco-valah, vă doresc să aveţi şi să avem o vară frumoasă.

Lia Lungu, New York

„Timpului ii trebuie timp”, declara OLIVIAN STOICA

Este student la Universitatea Romano Americana si a avut vernisajul primei sale expozitii de arta fotografica la Cinematograful „Patria”, in ziua decernarii Premiilor „HESPERUS”.
„De mic copil mi-a placut sa observ ce se intampla in jurul meu – spune OLIVIAN STOICA  – si sa pun la pastrare ce mi-a placut, in niste sertare mentale. Problema e ca odata cu trecerea timpului, chiar timpul face curat in sertare. Avem insa o solutie: fotografia. Am descoperit-o de mic si la 8 ani aveam deja primul meu aparat de fotografiat. De aici au urmat mai multe opriri in statiile timpului, cu mai multe aparate… Cand am inceput facultatea mi-am luat primul DSLR si, de atunci suntem nedespartiti. Il port cu mine tot timpul in rucsac alaturi de obiective cand plecam la „vanatoare”. Chiar daca, uneori, nu am avut tot ce imi era necesar in materie de obiective, am putut apela intotdeauna la bunul meu prieten Dan Smedescu si astfel am realizat mai multe dintre fotografiile de la expozitie. Si pe aceasta cale ii multumesc!”

   Prezent la vernisajul expozitiei de la „Patria”, Dan Smedescu spunea despre colegul sau „lazarist”: „In esenta, fotograful capteaza clipe din lumea pe care o vede spre a le imparti; si un lucru se poate spune despre aceasta lume: fiecare o vede intr-un mod diferit, in functie de ce are inauntrul sau. Parafrazand Biblia, nu poti vedea paiul in ochii fratelui tau daca nu ai avea o barna in proprii ochi.  Astfel va invit sa vizionati operele acestui artist si sa va dati seama singuri ce fel de om este…sa va dati seama ce vrea sa va daruiasca si sa realizati ca nu poate darui decat ceea ce are si ce este.”

Despre editia a IX-a a „Zilelor HESPERUS, in contextul careia a debutat la „Patria”, OLIVIAN  STOICA marturiseste: „Hesperus a fost ocazia de a cunoaste oameni minunati si generosi, cu sufletul deschis catre poezie si cantec, care m-au lasat sa intru in lumea lor. Mi-a facut placere sa le impartasesc cateva dintre fotografiile mele si am primit invitatia de a participa la editia a IX-a a zilelor Hesperus printr-o expozitie de fotografii. A fost pentru prima data cand am expus la Cinematograful „Patria” din Bucuresti si le multumesc pentru aceasta oportunitate care mi-a bucurat sufletul!”
Cu siguranta despre numele artistului fotograf OLIVIAN STOICA vom mai auzi.

Ioan Iacob

Marcarea evenimentelor comunităţilor româneşti în calendarul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

În vederea promovării evenimentelor importante organizate de către membrii comunităţilor româneşti din afara graniţelor, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni a publicat pe pagina oficială a instituţiei un calendar în care vor fi marcate acţiunile de amploare.

În acest sens, adresăm rugămintea tuturor reprezentanţilor mediului asociativ românesc de peste hotare să transmită la adresa comunicare@dprp.gov.ro acţiunile proprii ce se doresc prezentate în calendarul DRP, sărbătorile şi manifestările importante pentru comunităţile româneşti, precum şi evenimentele cu tradiţie.

Pentru a putea realiza o informare corespunzătoare asupra acestor programe, solicităm tuturor respondenţilor să transmită o scurtă descriere a evenimentelor şi să menţioneze data exactă şi locul desfăşurării acestora.

Comunicat de presa – Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni

De vorba cu Lenin. Alea Yalta est!

(Lenin pe catafalc, lângă el, soldatul de gardă)

 

Lenin: Tu care eşti, băi, ciolovec, că nu te-am mai văzut pe aici?
Soldatul: Piei, drace, a vorbit mortul!
L: Dă o mână de ajutor să mă ridic în capul oaselor, că am înţepenit…
S: Dvs. nu sunteţi răposat de tot?
L: Geniile marxiste sunt nemuritoare.
S: Depinde. De exemplu, geniul de la Scorniceşti n-a avut noroc.
L: Lasă-l, mă, pe ăla, că dacă mai trăia, acum îl punea electoratul la loc. Tu ce naţie eşti?
S: Permiteţi să raportez, eu sunt român-sovietic, tovarăşe Lenin.
L: Aşa ceva nu există!
S: Ba da, îi zice moldovean.
L: Şi ce limbă vorbesc ăştia?
S: Oficială, un fel de limbă de pantofi, pentru că, după cum ştiţi, Basarabia…
L: Ia stai. Basarabia nu era în România?
S: A fost, dar a luat-o Stalin de două ori. O dată cu ultimatumul şi a doua oară cu pixul, la Yalta.
L: Alea Yalta est!.. Soldat, vreau să te întreb ceva. De ce nu mai vine lume la mine? Înainte erau cozi mai ceva ca la carne proaspătă…
S: Ora închiderii, papaşa. Se privatizează, se face discotecă: „La zombi”.
L: Bine, dar Stalin?
S: L-au evacuat şi pe dumnealui. La un cimitir de nefamilişti.
L: E voie de făcut glume cu marii conducători comunişti?
S: Cu ăia morţi, da!
L: Vreau să te întreb ceva, dar să nu mă minţi, că eu sunt mumie bătrână. E adevărat că s-a prăbuşit comunismul?
S: S-a prăbuşit, dar pe comunişti i-a prins afară.
L: Îmi închipui cum i-au măcelărit ăia care au venit la putere.
S: Cum o să se măcelărească ei între ei… De ce plângeţi?
L: Mă gândesc la bieţii copii ai bolşevicilor, ce or face ei acum?
S: Averi mari. Sunt şi analişti politici sau în parlament, sau mari scule în partide de dreapta, că au trecut de la stânga la dreapta, mai repede ca ştergătoarele de parbriz.
L: Dragă, singura voastră şansă, adică a românilor, este să daţi mâna cu vecinii de la Răsărit.
S: Am mai dat-o o dată şi când am luat-o înapoi lipseau patru degete, başca tezaurul şi mai toată avuţia naţională.
L: Tu îmi pari un tip sceptic, pesimist.
S: Eu sunt ăla optimist, întreba-ţi-i pe ăilalţi!
L: Mă gîndesc că eu am mai salvat odată proletariatul, în 1917, la marea revoluţie din Rusia ţaristă. Ce-ar fi s-o fac din nou?
S: Nu-i nevoie, corifeule, că avem reformele noastre care nu iartă. Recesiune mortală, mai ceva ca gripa aviară… Hai, să te culc la loc, tătucă. E timpul să ies din post.
L: Mi-e urât aicea singur. N-ai vrea să mă iei cu tine?
S: Nu ştii ce-i afară, tataie.
L: Nu mă sperii eu aşa uşor. Am prins timpurile când s-a luat cu asalt Palatul de Iarnă.
S: Atunci a fost şi lume care a mai scăpat. Până la fuziunea cu o groapă, stai aici, că stai bine.
L: Atunci, „dasfidania” şi închide bine uşa, că mă caută Troţki, să ne jucăm de-a bărbierii.
S: Da, că lui i-aţi luat gâtul într-o frizerie din Mexic.
L: Păi, de aia mă caută.
S: Atunci, distracţie plăcută!
L: Auzi, mă, şoldoveanule, îţi mai spun ceva că îmi eşti simpatic. Un franţuz a zis că ăsta, 21, ori va fi religios, ori nu va fi deloc. După câte se întîmplă pe glob, religios nu va fi! Zdrazvuite!..
S: Să trăiţi bine, tovarăşe Ilici!…

Autor: DAN MIHĂESCU