Archive for august, 2012

This Labor Day, submit your best work for FotoWeekDC’s 5th Annual International Awards Competition.
Competition Deadline: September 17, 2012 @ 11:59 PST.

2012 FotoWeek DC International Awards Competition

Challenge the Way We Look at the World

FotoWeekDC’s 5th Annual International Awards Competition is looking for extraordinary images – we’re looking for yours! The 2012 competition will honor professional and emerging photographers from our region and from around the world.

  • Cash prizes totaling $20,000
  • Winning images will be exhibited and/or projected during FotoWeekDC, November 9-18 as well as online.
  • Winners will be selected by a distinguished panel of world-renowned judges
  • Winners will be notified on or about October 5, 2012.

Back by popular demand—People’s Choice Award!

Your entries will be judged by a distinguished panel of industry experts, who will select the top 3 winners in each category. Now, by voting in the People’s Choice category, your friends and fans will have a say too. The top 20 images with the most number of votes across all of the categories will win extra recognition, and will be seen by an even broader audience.

The People’s Choice Award Prizes:
One free FotoPage Annual Subscription for each winning photographer and online exposure through a top 20 feature on’s People’s Choice Gallery.

FotoDC/FotoWeekDC is a nonprofit organization dedicated to providing exposure for photographers and to make diverse, high-quality photography accessible to audiences through the exhibition of inspiring and provocative images, dynamic programming, and collaborations with the local and international community.

În data de 5 octombrie 2012, Sala Sporturilor Horia Demian din Cluj-Napoca va avea prilejul de a găzdui cel mai așteptat concert al toamnei: Parov Stelar Band. Turneul 2012 „The Princess” prezintă noul album dublu care poartă același nume.

Combinația dintre vibrația anilor 30 și modernitate adoptată de către aceștia a stârnit frenezie și un imens interes în rândul publicului de pretutindeni, astfel încât trupa a fost invitată în România de mai multe ori pentru a susține concerte live de calitate.

După ce a obținut un real succes ca și artist solo, Marcus Füreder cunoscut și sub pseudonimul de Parov Stelar, a trecut la concerte live alături de o trupă de muzicieni (inițial având 4 muzicieni alături, ulterior 6) în 2005. Astfel, a luat naștere Parov Stelar Band. Stilul abordat de către aceștia este unul original reprezentând o combinație între soul, pop, jazz, swing, groove-ul house-ului și cel al breakbeat-ului.

Melodiile Parov Stelar Band au fost folosite în mai mult de 700 de compilații și au devenit coloana sonoră a mai multor reclame, seriale TV și filme (cea mai recentă reclamă fiind cea de la Baccardi care are ca și coloană sonoră melodia „Chambermaid Swing”) astfel încât succesul a fost unul garantat.

Prin urmare, dacă toate acestea v-au convins, atunci nu ratați șansa de a gusta muzica de calitate și show-ul live oferit de cei de la Parov Stelar Band!


What’s one moment you’ll never forget? Journalists like Barbara Walters, Ann Curry, Ayman Mohyeldin and Charlie Rose share their memories. We (Facebook + Journalists) asked a group of notable public figures on Facebook to give us the one memory they’d never forget. They shared them with Facebook below.

Nick Kristof, New York Times columnist

I will never forget watching as the Chinese army opened fire on pro-democracy protesters by Tiananmen Square in the wee hours of June 4, 1989. I was in the crowd, interviewing demonstrators, as troops suddenly started firing automatic weapons directly at us. The din of gunfire mixed with screams of those hit, and we fled in terror. The bravest of us all were the rickshaw drivers. When there was a pause in the firing, they peddled toward the troops and picked up the bodies of those killed or injured, to take them to hospital. I remember one burly rickshaw man, tears streaming down his cheeks. It’s said that poor nations are unprepared for democracy, and there’s some truth to that. But that night, I saw impoverished and minimally educated rickshaw drivers who might have struggled to define democracy – and yet they were risking their lives for it.

Barbara Walters, ABC News

I will never forget….my older sister, who passed away some years ago. She was considered mentally challenged, but she challenged me to learn compassion and understanding. If I am at all sensitive in any of my interviews, it is because of what my sister taught me.



Paulo Coelho, novelist and lyricist

English: I will never forget that day, back in July 1986, when took the first step from SW France to Santiago de Compostela, Spain. I did not have faith in the road, and I was doing this to please my wife. But thanks to that pilgrimage (56 days walking) my life changed totally. I stopped dreaming about becoming a writer, and I decided to pay the price of my dreams, writing my first book.

Portuguese: Eu nunca vou me esquecer daquele dia, em Julho 1986, quando coloquei meu pé pela primeira vez no Caminho de Santiago. Não acreditava que ia resolver nada, e estava fazendo a peregrinaçao apenas para agradar minha mulher. Mas foram estes 56 dias de caminhada que mudaram por completo minha vida. Deixei de ser aquele que sonhava em transformar-se em um escritor, e escrevi meu primeiro livro.

for all the stories:

Ambasadorul Marii Britanii la Bucuresti, Martin Harris, afirma ca in Romania mai sunt multe de facut pentru asigurarea de facilitati pentru sportivii cu dizabilitati si isi exprima speranta ca Jocurile Paralimpice de la Londra care incep in aceasta seara sa duca la progrese in acest sens pe viitor.

„Sunt mandru ca britanicii, cum ar fi Sally Wood Lamont, presedintele Comitetului Paralimpic din Romania, au facut atat de multe pentru a sprijini drepturile persoanelor cu dizabilitati din Romania. Mai sunt multe de facut, cum ar fi de exemplu sa fie facute facilitatile sportive mai accesibile pentru atletii cu dizabilitati.

Sper ca Jocurile Paralimpice de la Londra, precum si obtinerea de medalii de catre sportivii romani, sa inspire mai multe progrese in acest sens pe viitor”, scrie Harris intr-o postare pe blogul sau.

De asemenea, el aminteste ca Romania va participa la Jocurile Paralimpice care debuteaza in aceasta seara la Londra cu cel mai mare lot de sportivi de pana acum, aproape dublu fata de delegatia cu care s-a prezentat la Beijing in urma cu patru ani.

„Am fost impresionat de dedicatia sportivilor paralimpici din Romania, de vointa lor de a impartasi si de a trece mai departe din experienta lor generatiilor urmatoare, precum si de determinarea lor de a depasi dizabilitatile lor si sa aiba o integrare deplina in societate”, mai afirma ambasadorul Harris, care sambata seara a participat in Centrul Vechi la un eveniment de promovare a sportului practicat de persoanele cu dizabilitati.

Jocurile Paralimpice de la Londra sunt programate pentru perioada 29 august – 9 septembrie, competitiile urmand sa se desfasoare in aceleasi baze sportive in care a avut loc Olimpiada incheiata in urma cu doua saptamani. La aceste jocuri participa peste 4.200 de sportivi, din 166 de tari.

Some things about the Iashington International Conference in 35 seconds. Imagine what you can find out in a whole week!
By the way, 2 more days to the deadline!
Iashington International Conference 3rd-9th of September in Iasi, Romania!
Can`t miss. Apply now!

Who we are?

AIESEC is the international platform for young people to discover and develop their leadership potential . Our goal is to direct young people focuses on taking a proactive role, developing self-awareness and a personal vision, building networks and developing capacity to drive change

About Iashington 2012

Iashington is an international conference that combines our passion for excellence and traditions so you can enjoy an experience you won`t forget for a long time!

Iashington is about bringing together cultures and youngsters all around the world in one place. It`s about celebrating diversity and tradition, it`s about you, the young and restless that wants to achieve greatness and puts passion in every step. If you`re looking for performance and self-development or you want to discover, learn or simply be inspired, Iashington is the conference for you!


Through Iashington, AIESEC Iasi will transform the city, for one week, into an international capital and will connect youth all around the world. The goal is to make them aware of diversity and develop a global vision concerning cultural sensitivity. From local perspective, this event is an opportunity to take off boundaries and get to know other cultures.

What are we going to talk about?

1st track: Achieving Performance(Leadership&Management)

Where is the crossing line between these two? Figured it out?
Most important: where do you fit best and what you should improve? Manager mindset or leader attitude?

2nd track: Starting Line (Entrepreneurship&Initative)

This will help you draw your own map regarding your career!
You will find out if you are tailored to be an entrepreneur or you just have some very good ideas! Can you spot an opportunity, but don`t have the discipline of achieving success? Or you have it, but you just don`t have the courage for a change?

3rd track: Creative Sparks (Workshops)

The workshops we`re preparing are going to put your imagination to work!
You will have a lot of fun and you will learn things you`ve never thought you`ll do! Team work limits the greatness of your ideas, or contrary, it makes them better? Find out!

4th track: Childhood Dream(Motivation&Personal Leadership)

This part it is about insights and self-discovery…
What drives you? What makes you productive? What do you do best without trying? If you`ll ever want to be an exceptional leader, you first have to learn how you lead yourself!

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” găzduieşte în perioada 1 – 3 Septembrie 2012 o serie de ateliere consacrate tehnicii origami şi împletiturilor tradiţionale japoneze.

Atelierele, care îşi propun sa prezinte publicului român aceste două vechi tehnici japoneze, vor fi realizate de maestrul Yusai Shokoin împreună cu alţi trei specialişti japonezi în domeniu: Yoko Sato, Shizuko Hattori, Mutumi Wataru.
Programul de desfăşurare a atelierelor este următorul:
– 1 septembrie 2011, între 10.00 – 11.30 împletituri tradiţionale japoneze, iar între 13.00 – 14.00 origami
– 2 septembrie 2011 – între 10.00 – 11.30 origami, iar între 13.00 – 14.00 împletituri tradiţionale japoneze
– 3 septembrie 2011 – între 10.00 – 11.30 împletituri tradiţionale japoneze.
Evenimentul este organizat de Ambasada Japoniei, Asociaţia de colaborare pentru Arte şi Meşteşuguri Japonia-România şi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti.

Distinsi prieteni

Ma adresez colaboratorilor care mi-au trimis pe parcursul anilor
materiale literare spre publicare.

Incerc sa initiez un proiect  – un grupaj de eseuri cu titlul


adica primi pasi pe care i-ati facut in domeniul scrisului
si continuarea acestora pana in zilele noastre.
O descriere a evolutiei dumneavoastra de scriitor.
Realizari, prietenii literare, consacrare…

Poate intr-o zi vom publica si o carte.

V-as ruga sa folositi un titlu simplu de cel mult 5 cuvinte.

Pe cei care doresc sa participe, ii rog sa imi trimita
materialul sub forma de eseu (proza), de cel mult
1000 de cuvinte (adica aprox 2 pag A4 font Arial 12)
si o fotografie portret sau bust.

Cu pretuire,
George ROCA
Rexlibirs Media Group

Pana acum am  redactat si trimis spre publicare:

sursa: RadioProdiaspora, revista ProLitera

Ciprul, după cum aţi putut constata din însemnările mele de călătorie completate cu informaţii din diverse surse documentare şi umane ce mi-au folosit în elaborarea acestui grupaj de impresii, reprezintă una dintre cele mai interesante destinaţii exotice, pentru că aici, istoria, mitul, cultura greacă veche – ţesută pe alocuri cu frânturi din istoria atâtor alte naţii care au stăpânit insula de-a lungul secolelor – se regăsesc în tot ceea ce ţi se oferă. Aici găseşti un mix de culturi şi civilizaţii străvechi care te ţine cu adrenalina sus, indiferent în ce parte din insulă ai ajunge.

Însă nu se poate neglija nici un alt aspect, foarte agreat de vizitatori – oferta gastronomică a Ciprului turistic – care este fabuloasă. Am amintit pe parcursul incursiunii mele în tainele insulei de bucătăria cipriotă, pentru că aici poţi deveni un răsfăţat fără pereche al celor mai diversificate şi atractive preparate culinare; ce să mai vorbim despre gustul, prezentarea şi modul în care eşti poftit la masă fară a-i putea refuza pe cei care-ţi sunt gazde. Spiritul negustoresc, la fel de dezvoltat ca şi în cazul grecilor (să nu uităm că aproape 80% din populaţie este de sorginte greacă!) se simte peste tot în Cipru; fiecare tavernă, fiecare restaurant cipriot te întâmpină cu specificul lui şi-ţi este peste putinţă să rezişti tentaţiei, pentru că prin natura lor, localnicii adoră să mănânce bine!

Dar petrecerile? Acestea devin adevărate festinuri, nu trebuie să te miri dacă vezi în curţi, în grădini sau chiar pe trotuar – dacă altă posibilitate nu există – acele grătare tradiţionale numite „foukou”, pe care se prepară vestita „souvla”, stropită din plin cu vinuri din cele mai bune şi mai renumite pe insulă. Şi în fiecare weekend poţi vedea localnicii cum se distrează şi mai ales, ai ocazia să simţi îmbietoare arome care-ţi stimulează imediat pofta de a gusta o „souvla” preparată… „ca la mama ei”!  Grătar, grătar şi iar grătar, asta auzi peste tot dacă e vorba de petrecere iar petreceri sunt la tot pasul. Dar există, în acelaşi timp o paletă considerabilă de preparate culinare şi băuturi care se pot experimenta şi, credeţi-mă, nu aveţi timp să vă plictisiţi de-aceleaşi feluri de mâncare şi nici să regretaţi!

Dacă n-aţi văzut filmul My Big Fat Greek Wedding merită s-o faceţi, şi asta pentru simplul motiv că aveţi ocazia să vă răsfăţaţi privirile cu cele mai apreciate preparate din Cipru; reţin o replică bună de tot care vine în susţinerea afirmaţiei anterioare şi care suna cam aşa: „când cobori din avion în Cipru, primul lucru care te întâmpină şi-ţi aminteşte locul unde eşti, este aroma inconfundabilă de souvlaki!” Şi aşa este, te înnebuneşte aroma aceea! Carnea de porc şi miel au întâietate în topul preferinţelor localnicilor, dar nici puiul nu este neglijat. Carnea de vită, însă este mai puţin agreată. Şi ciprioţii mănâncă bine nu numai la petreceri, ci în general, pentru că bucătăria lor este o adevărată artă.

Nici vegetarienii nu sunt păgubiţi de plăcerea degustării celor mai variate şi sofisticate meniuri fără carne. Perioadele de post religios, cunoscute sub numele de „Nistia”, în preajma Paştelui sau Crăciunului precum şi în perioada festivalurilor religioase oferă ocazia degustării celor mai sublime mâncăruri vegetariene gătite cu măiestrie din legume, care aici se găsesc proaspete pe tot parcursul anului. Dar produsele din peşte şi fructe de mare? Şi în această latură a bucătăriei tradiţionale greco-cipriote oferta de preparate este excepţională şi foarte variată.

Am avut ocazia, nu o dată, să particip la diverse evenimente unde se prepară sub ochii noştri „souvla”: bucăţile de carne de porc, miel sau pui, tăiate cuburi, asezonate cu sare, oregano, busuioc şi suc de lămâie se trec în frigărui mari şi se rumenesc lent peste cărbunii aprinşi din „foukou”, apoi se servesc cu pâine – tradiţionala „pitta” – şi salată grecească. În Cipru se mai întâlneşte şi o altă varietate de „souvla”, numită „souvlakia”, bucăţile de carne preparate în acelaşi fel, dar mai mici, trase pe frigărui şi ele mai mici. Dar să vedeţi cum se rumeneşte mielul întreg, că te ameţesc aromele pe care le degajă când se perpeleşte „dumnealui” deasupra jarului şi-ţi stimulează glandele salivare de-ţi vine să rupi din el câte-o ciosvârtă, chiar dacă-i pe jumătate copt! Şi aşa să vă închipuiţi că tot ritualul se desfăşoară în jurul acestor grătare tradiţionale pe ritmuri inconfundabile de muzică grecească. Trai pe vătrai, măi frate, să tot trăieşti aşa!

Gyros-ul este o altă specialitate, grecească, dar care se prepară şi în Cipru, similar cu „souvlaki”, însă nu este de notorietate; constă dintr-o bucată mare de carne de porc, miel, carne de vită sau de pui, coapte încet pe o frigare, asezonate cu foarte multe ierburi şi condimente mediteraneene ce-i conferă un gust unic. Gyros-ul este, practic, o mâncare fast-food foarte, foarte populară în Grecia, dar răspândită acum şi în alte ţări europene, unde intreprinzători din Grecia, Cipru, Turcia şi Orientul Mijlociu au deschis business-uri profitabile şi renumite în care acest preparat este baza.

„Keftedes” sunt chiftele tradiţionale cipriote, o altă specialitate din carne tocată în amestec cu tot felul de arome, cu cartof ras, care se prăjesc în baie de ulei sau pe grătar. De „Koupepkia”, – sărmăluţele în frunză de viţă de vie sau în cupe de floare de dovleac, umplute cu orez, roşii şi carne tocată am mai pomenit în unul din capitolele anterioare şi de „kleftiko” la fel – o bunătate de carne de miel, lăsată pe os, care se coace în lut câteva ore bune; am ţinut să le reamintesc şi aici pentru că aceste sortimente gastronomice ocupă un loc important în oferta bucătăriei cipriote. Ştiţi că la „koupepkia” bucătarii ciprioţi adaugă şi scorţişoară? Da, au un gust un piculeţ diferit dar sunt bune, însă nu reuşesc să egaleze sarmalele noastre româneşti în foi de varză murată şi cu ciolan afumat printre „păpuşile” ce înoată în sucul acela delicios, deşi puţin prea gras, dar cu inconfundabila aromă de afumătură!

Mezelurile sunt de asemenea la mare căutare în Cipru, datorită ingredientelor şi condimentelor specific mediteraneene folosite ele având un gust deosebit de cele româneşti. În foarte multe restaurante şi taverne cipriote veţi găsi,cu siguranţă, printre multiplele feluri de preparate ce intră în meniu, „pastourma” – cârnaţi picanţi, din porc, mai ales, pregătiţi pe grătar sau la tigaie, cu „pitta” alături, la micul dejun. Mai mult în Grecia, dar şi în Cipru, în unele restaurante se serveşte „loukanika”, un mezel din carne de porc, de obicei, marinată în vin şi asezonată cu tot felul de ierburi şi condimente, inclusiv coriandru şi ardei, ţinut la uscat şi servit fie ca aperitiv uscat, în sandwich-uri sau fiert şi făcând parte din atât de cunoscutul „mezze” cipriot, nelipsit din niciunul din localurile de alimentaţie publică.

Dar unul dintre cele mai gustoase mezeluri cipriote este „lountza”, jambon de porc ţinut la saramură şi afumat, marinat în vin, servit – fie inclus în „mezze”, fie fiert, pe „souvla”. Altă delicatesă cipriotă după care-ţi lasă gura apă este „zalatina”, un fel de carne fiartă şi cap de porc gelifiate, un gen de piftie dar cu un gust diferit datorat condimentelor folosite. Stufatul de la noi, acea grozavă tocăniţă de miel cu ceapă verde multă, pe care o gătim în special primăvara, se regăseşte în bucătăria cipriotă sub denumirea de „stifado” şi este preparată din carne de vită sau iepure cu ceapă multă, multă, o delicatesă foarte, foarte gustoasă!

Dacă eşti amator de peşte şi fructe de mare, în Cipru te poţi răsfăţa zilnic cu astfel de preparate! Peşte de toate felurile, somon, tsipoura, sabie şi alte specii preparate la tigaie sau grătar, servit ca fel de sine stătător sau făcând parte din celebrul „mezze” pe baza de peşte şi fructe de mare, de data asta. Fructele de mare sunt foarte căutate pe insulă şi se regăsesc în meniul fiecărui restaurant, dar sunt şi multe localuri cu specific de peşte şi fructe de mare unde puteţi servi adevărate bunătăţi minunat preparate de ciprioţi. Kalamari, la grătar sau rumeniţi în ulei, crocanţi, aurii şi serviţi cu salată grecească  şi lămâie, caracatiţă, sepie, scoici, gătite toate excepţional, toate într-o prezentare de excepţie şi emanând nişte arome de-ţi lasă gura apă.

Vegetarienii se pot simţi în fieful lor în Cipru pentru că fructele şi legumele mereu proaspete sunt în atenţia bucătăriei cipriote şi sunt gătite în nenumărate feluri; aici am învăţat multe metode de preparare sănătoasă a legumelor şi mai ales în timpul verii caniculare, zilnic, cel puţin un fel vegetarian avem în meniu. Măslinele, verzi şi negre, conservate în diverse feluri, combinaţii care nici nu-ţi trec prin cap, dar gustoase de mama focului, sunt folosite la aperitive, salate sau diverse mâncăruri gătite. Cipru exportă cantităţi considerabile de măsline şi ulei de măsline. La foarte mare căutare sunt măslinele Kalamata, excepţionale la gust!

Unul dintre preparatele cele mai cunoscute este renumita „mousaka”, din tot felul de legume, ca de exemplu „mousaka fasolia”, din boabe de fasole verde, înnabuşite cu morcovi, ţelină, roşii şi pătrunjel şi la care se adaugă şi bucăţi de „koloji”– dovlecei ”zucchini”, ţinute apoi la cuptor.  „Bamya” – gulia se găteşte de obicei înăbuşită cu roşii şi carne de pui. Fasolea cu boabe negre, denumită „louvi” este materia prima pentru o salată grozavă cu ulei de măsline şi lămâie, dar o mai găseşti servită şi cu câteva bucăţele de sardine sau alt fel de peşte sărat alături. O altă legumă tradiţională al cărei gust seamănă cu a cartofului dulce este „kolokasi”, adesea gătit ca tocăniţă cu roşii şi carne de pui.

Fructele sunt nelipsite din meniurile de pe insulă: struguri cu un gust sublim, dulci, aromaţi, pepene verde, pepene galben, „sika” – smochinele verzi care sunt de mărimea merelor uneori, foarte gustoase şi păcătoase că dacă le simţi odată gustul ai tot mânca, însă valoarea lor calorică poate să-ţi facă probleme dacă eşti la dietă! Pieţele şi magazinele sunt pline de tot felul de fructe, portocale, mandarine, banane şi toate fructele, exotice sau nu, stau la dispoziţia consumatorilor într-o largă sortimentaţie.

„Halloumi”, unul dintre cele mai grozave şi gustoase sorturi de brânză cipriotă este preparată dintr-un amestec de lapte de oaie şi capră (dar se poate găsi şi în varianta fabricată din lapte de vacă); este o brânză de consistenţa şi aspectul brânzei telemea, cu textură diferită, foarte compactă, puţin cauciucată – aş putea spune, ţinută în saramură şi având aspectul unei pernuţe pliate în două, unele sortimente conţinând în pliul „pernuţei” fire de plante merditeraneene aromatice. Este servită ca atare, în feliuţe subţiri, la aperitiv, dar se poate perpeli şi pe grătar, sau în tigaie, când are un aspect şi un gust nemaipomenit. Pentru prima dată am mâncat aici pepene verde sau galben cu feliuţe de „halloumi”, un fel de mâncare foarte agreat în perioada de vară, foarte potrivit pentru zilele caniculare, răcoros şi foarte, foarte gustos. Alături de „halloumi” brânzeturile cipriote se regăsesc şi în alte sortimente deosebite, cum ar fi „feta” (asemănătoare vestitei noastre telemea!) – din amestec de lapte de oaie şi capră şi folosită adesea în asezonarea salatelor greceşti, sau „anari” – o brânză uşoară, preparată din zer, similarul urdei noastre româneşti, cu o consistenţă cremoasă, nesărată de obicei şi folosită mult în renumita patiserie cipriotă.

Supele care se prepară în Cipru sunt mai mult supe-creme, îngroşate. „Avgolemoni” este un fel de supă de pui dreasă cu un amestec de ou şi orez. O supă asemănătoare este „psaro-soupa”, preparată din peşte, orez şi legume – morcovi, ţelină şi praz. Dar cine a ajuns în Cipru şi nu a gustat „trachanas” va pierde mult: o supă tradiţională din pui, cu bulgări de iaurt uscat prin ea şi, deşi de o consistenţă considerabilă este o specialitate culinară inedită pe care merită s-o încercaţi!

Bucătăria de pe insulă are încă nenumărate secrete şi bunătăţi, preparate din linte, de exemplu – pe care ei o adoră şi o gătesc în multe variante -, paste de icre -„tarama salata”„tahini” – pastă din seminţe de susan, „tzatziki” – preferatul meu, conţinând castraveţi proaspeţi, ceapă, usturoi, verdeaţă, ulei de măsline şi suc de lămâie – toate într-o baie de iaurt grecesc din lapte de capră, un preparat răcoros şi delicios, de care nu te saturi.

Din patiseria cipriotă, foarte bogată şi variată, de altfel, amintesc aici tradiţionalele „spanakopita” – plăcinta cu spanac şi „tiropita” – mini plăcinte cu brânză.

Deserturile sunt în general foarte dulci dar deosebite: „loukoumades”, sunt un fel de biluţe din cocă special pregătită, prăjite şi trase prin miere, scorţişoară sau zahăr. Am văzut la Lefkara modul în care se prepară deliciosul „loukoumi” – un desert preluat de la ocupanţii turci, aromat cu apă de trandafiri sau lămâie, regăsit în unele sortimente în combinaţie cu nuci, fistic, migdale. Un alt deliciu al segmentului „dulciuri”, specific Orientului Mijlociu este reprezentat fabulos de „baklava”, o combinaţie reuşită din foietaj şi nuci, de obicei, dar şi fistic sau migdale, în sirop sau miere. Pentru sărbători există dulciuri tradiţionale, cum ar fi „melomakarona” – un  fel de biscuiţi din griş, sorţişoară, sirop şi nuci – specialităţi servite de Crăciun, dar şi „kourabiedes”, asemănătoare dar mai uşoare şi învelite în zahăr, pregătite de Paşti.

Băuturile cipriote sunt variate, începând cu „zivania” – o băutură similară pălincii de la noi, distilată din strugurii rezultaţi după stoarcerea mustului -, coniacuri din cele mai fine, cum ar fi Metaxa, distilat dintr-un amestec de rachiu şi vin; uzo, băutura tradiţională grecească cu acea inconfundabilă aromă de ananson, precum şi nenumărate vinuri într-o bogată sortimentaţie: mi-a plăcut în special „Commandaria” – un excelent vin desert, un brand cu tradiţie, foarte agreat de toate pieţele din lume, dar sunt încă atâtea alte sorturi de vin, alb, roze sau roşu, pe care este imposibil să nu-l savurezi cu plăcere. În fiecare lună septembrie, Festivalul vinului le evidenţiază şi promovează pe timpul sărbătorii ce marchează sfârşitul verii, în stilul cipriot original.

Despre gastronomia cipriotă s-au scris şi se vor mai scrie, probabil, multe cărţi, este una de excepţie, prin varietate, gust, mod de preparare specific, prezentare şi te determină, chiar dacă nu eşti gurmand, să încerci, să guşti şi să savurezi cu plăcere cele mai rafinate preparate. Sper că prezentarea mea modestă şi succintă vă va fi de folos dacă Ciprul este în planurile voastre de vacanţă! Merită s-o faceţi!

Georgeta RESTEMAN, Limassol, Cipru; sursa: Radioprodiaspora, revista ProLitera

3 prieteni în aventura vieţii / O poveste salvată din ghearele Rematului / 18.000 de km fără aer condiţionat / Primul proiect oficial Free Mioriţa.

Iulian, fost publicitar, Alexandru, fotograf la Jurnalul Naţional, şi Nicu, biciclist şi actual corporatist, au plecat cu o Dacie până-n Mongolia, în cadrul raliului umanitar Mongol Rally 2012. Este pentru prima dată când o Dacie a ajuns în Mongolia şi este prima Dacie care participă la acest raliu.

Exegezele ce tratează marile operele ale literaturii universale sunt destul de rare în literatura noastră actuală. De aceea am considerat că merită semnalată o reuşită în această zonă şi care mi s-a părut a nu fi fost  suficient accentuată  la vremea apariţiei sale. Titlul său este „Don Quijote – punte între mituri”*, fiind semnată de Andreea Olaru Cervatiuc, unul dintre tinerii români care fac cinste ţării în străinătate. Aceasta carte este materializarea tezei sale de doctorat susţinut la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi unde a şi fost studentă şi absolventă cu diplomă de merit (media generală 10). în prezent ea este cadru didactic şi cercetător senior la Universitatea din Calgary, Canada, unde a şi susţinut un al doilea doctorat şi a obţinut mai multe premii internaţionale pentru cercetare (International Award for Outstanding TESOL Article).

Cartea dedicată romanului cervantin este prefaţată de către cunoscutul hispanist Andrei Ionescu care susţine următoarele: „Iată o carte care cucereşte prin francheţe şi inteligenţă, cartea despre romanul Don Quijote a unui tânăr doctor în ştiinţe filologice, doamna Andreea Olaru Cervatiuc. Cititorul îşi dă seama că autoarea, ţinându-şi cu asupra de măsură promisiunea din titlu, limpezeşte orizontul de aşteptare al celebrului roman sub aspectul încărcăturii mitice. Faptul că această încărcătură este esenţială şi că repunerea ei în discuţie de către Cervantes reprezintă acea schimbare radicală de atitudine (viziunea ironică) ce-l aşează la temelia literaturii moderne este o intuiţie pe care au avut-o, mai mult sau mai puţin, toţi cititorii romanului, dar abordarea frontală şi examinarea ei sistematică (oricât ar  părea de surprinzător acest fapt, ştiindu-se cât de cuprinzătoare este exegeza cervantină nu a fost făcută până acum atât de clar, direct şi cuprinzător cum izbuteşte s-o facă Andreea Olaru Cervatiuc.”

Şi într-adevăr, cartea beneficiază de o bibliografie impresionantă ce dovedeşte parcurgerea quasi totalităţii problematicii cervantine înainte de abordarea tematicii pe care şi-a propus s-o lumineze, aceasta fiind raportul dintre marele roman al lui Cervantes şi miturile antice şi medievale fundamentale ale culturii europene. Astfel, capitolele cărţii tratează pe rând, aducând argumente şi producând demonstraţii de o logică sclipitoare, conexiunile dintre istoria lui Don Quijote şi mitul lui Ulise, arhetipul luptătorului, al eroului antic şi al cavalerului medieval, mitul Arcadiei pastorale şi al Vârstei de aur, mitul lui Orfeu, mitul căutării şi al Sfântului Graal, mitul labirintului ş.a., demonstrând, de fapt, caracterul de operă sintetizatoare din acest punct de vedere  a marelui roman.

Firul naraţiunii (căci deşi este o operă ştiinţifică, această lucrare este şi o captivantă carte de aventuri pe care nu o poţi lăsa din mână), conduce în chip logic la o concluzie  limpede şi coerentă şi anume că, expresie a atâtor simboluri mitice universale, romanul lui Cervantes a devenit el însuşi un mit, unul dintre cele mai importante ale culturii europene la care se raportează de patru secole  scriitori din numeroase arii culturale atunci când au a se referi la realităţi conexe marelui roman. Lista celor seduşi, influenţaţi sau captivaţi de umbra hidalgo-ului este cuprinzătoare şi numără nume precum Dostoiewski, Schelling, Schiller, Schlegel, Flaubert, Turgheniev, Balzac, Alphonse Daudet, Anatol France, Henry Fielding, Charles Dickens, Mark Twain, Gogol, şi desigur, Miguel de Unamuno, Ortega Y Gasset dar şi Jorge Luis Borges şi mulţi alţii.

Un fapt meritoriu, (încă unul!) este acela că „scanarea” acestor referinţe cuprinde şi cultura română, în carte fiind citate titluri sau extrase din lucrări ale unor autori precum N.Steinhardt, cel care susţine că pentru el cea mai apropiată carte de Evanghelie este Don Quijote, Marin Sorescu, autor al unui volum de poezie intitulat „Tinereţea lui Don Quijote”, Constantin Ciopraga în „Între Ulisse şi Don Quijote”, Octavian Paler în „Don Quijote în est” sau Lucian Valea în „Întoarcerea lui Don Quijote”!

Dar cercetarea nu cuprinde doar aria literară ci şi pe cea cinematografică unde autoarea valorifică din plin roadele unei burse de documentare la Filmoteca Naţională din Madrid, urmată de susţinerea lucrării de masterat intitulată „Adaptări  cinematografice ale romanului Don Quijote”, cercetare datorită căreia a putut configura diferitele abordări contemporane ale acestei figuri mitice în cea de-a şaptea artă. Atingând şi domeniul teatrului, Andreea Olaru Cervatiuc citează un exemplu de notorietate la noi şi de mare semnificaţie, şi anume spectacolul Don Quijote montat la Teatrul Naţional din Bucureşti de către Dan Puric care reprezintă „un punct de vârf în această panoramă internaţională” (apud Lucia Olaru Nenati).

Analizând în profunzime structura celebrului roman, autoarea decodează mai multe straturi ale raporturilor sale cu mitul, nu în ultimul rând o atitudine de „răsturnare”, parodiere şi ironizare a structurilor revolute, prin asta manifestând o conduită ce preconizează modernitatea: „Aşadar fiind pe de o parte o sinteză a marilor mituri şi teme antice şi medievale, Don Quijote este, pe de altă parte şi o reconstruire a lor modernă, o retransmitere fortificată a valorilor universale pe care eroul le reconfirmă şi le dăruieşte umanităţii, potenţate pentru viitor”. Şi încă ceva, deosebit de interesant şi subtil observat: „Iar atitudinea sa de reanalizare, chiar demitizare şi desacralizare ironică, parodică, umoristică a atâtor teme celebre mai produce încă o consecinţă, aceea de a construi o modalitate precursoare a unei întregi epoci care va cultiva sau va studia cu precădere ironia, desacralizarea, demitizarea ca modus vivendi”. La acest punct autoarea invocă o serie de nume de notorietate precum: Søren Kierkegaard, Vladimir Jankelevith, Henri Bergson, Wayne Booth, Rene Bourgeois, Emil Cioran, Robert Escarpit, Linda Hutcheon, I.A.K. Thompson, Gilles Deleuze etc., care au acordat o atenţie majoră abordărilor ironice, parodice s.a. „drept care, spune autoarea, poate nu e nepotrivit a-l considera pe Cervantes drept precursor şi al acestor tendinţe moderne şi postmoderne.”

Autoarea acestei cărţi a abordat o multitudine de exemple şi argumente pentru a demonstra faptul că Don Quijote a devenit de multă vreme el însuşi unul dintre miturile esenţiale ale omenirii. Dar iată formularea acestei aserţiuni în paginile acestei cărţi de referinţă în domeniul cervantologiei: „Adunând  în substanţa sa simbolurile marilor mituri şi sinteza axiologică a valorilor primordiale – epurate dar şi consolidate prin creuzetul râsului – ale lumii de până la el şi devenind el însuşi mit, Don Quijote devine o punte ce se arcuieşte între epocile umanităţii legând trecutul de o actualitate fără istov”. 

Aceasta carte se înscrie deci într-o serie importantă a culturii universale, aceea dedicată marelui univers cervantin, constituindu-se într-o meritorie contribuţie românească la îmbogăţirea acestuia cu o lucrare de profunzime şi substanţă şi, nu în ultimul rând, de o mare limpezime a ideilor, aşa precum relevă  profesorul Andrei Ionescu în susţinerea sa: „Cartea doamnei Andreea Olaru Cervatiuc ne îndeamnă irezistibil, cu forţa inteligenţei ce merge  drept la ţintă, să ne îmbogăţim  necontenit prin implicarea în dezbaterea miturilor lumii, care ne înlesneşte totodată descoperirea propriei noastre dimensiuni mitice”.


* Andreea Olaru Cervatiuc, Don Quijote punte între mituri, Mituri antice şi medievale în Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha, Prefaţă de Andrei Ionescu, Editura Floare albastră, 2006, Bucureşti.

Leon ISTRATE, sursa: radio prodiaspora, revista prolitera