Archive for Mai, 2016


“Am amintiri legate de București din 1940…
                                             
    Compozitorul, dirijorul și folcloristul român Constantin Arvinte s-a născut la 21 mai, 1926, în comuna Voinești, județul Iași, a urmat Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (unde este îndrumat, pe partea muzicală, de profesorii Constantin Baciu /teorie și solfegiu, muzică vocală și corala/ și Rudolf Podlowski /vioară, flaut, trompetă, orchestră și fanfară/, iar între 1945-1949 urmează  Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, unde îi are ca profesori pe Constantin Georgescu – armonie, contrapunct și fugă,  Constantin Constantinescu – teorie și solfegiu,  Antonie Ciolan și Emanuel Elenescu – dirijat: cor și orchestră, Achim Stoica – folclor, George Pascu – istoria muzicii, estetică și forme muzicale, Robert Steckelman – instrumentație și orchestrație, Jenny Itzicovici – pian și Elena Urma – canto.
    Recent, la TINERIMEA ROMÂNĂ din Bucure;ti, a avut loc un CONCERT ANIVERSAR  CONSTANTIN ARVINTE, la care și-au adus contribuția soprana Rodica Anghelescu, scriitorul și compozitorul Marin Voican Ghioroiu, interpretele de folclor Maria Stroia și Cristina Gheorghiu, Angelica Todea (pian), Nicolae Maxim (flaut), Anna Boiangiu (oboi), Ștefăniță Popescu (clarinet) Cezar Moscalu (fagot), soprana Gloria Tronel, actrița Doina Ghițescu (Ansamblul Artistic „Ciocârlia”).
   La finalul acestui concert am înregistrat pe reportofon câteva declarații .
Maestrul Constantin Arvinte : „Am amintiri legate de București din anul 1940, eram în clasa a IV-a de liceu la Iași și cântam în orchestra școlii. Am fost invitați la București, orchestra era foarte bună, era condusă de profesorul meu de atunci la vioară (dar cu care am învățat să cânt și la flaut și la trompetă) Rudolf  Podlowski. Tatăl actualului mare violonist Daniel Podlowski. Orchestra era așa de bine pusă la punct, cântam Mozart, cântam Schubert, cântam  Grieg.   Și cântam și folclor. Și am fost invitați la Radio București. În 1940. Am venit în studioul 8, „Alfred Alessandrescu”. S-a înregistrat acolo și s-a transmis în toată țara. Aceasta este prima mea amintire legată de București.
    Am venit în București în 1949, la Ansamblul Ministerului de Interne, în cor am cântat. Pe urmă am făcut Școala de ofițeri de muzică și am devenit dirijorul
Ansamblului cor bărbătesc (de  80 de persoane) și la 23 de ani dirijam acest cor.
Am ieșit sublocotenent șef de fanfară, apoi am lucrat la Inspectoratul muzicilor militare din București. În același an m-am și însurat.
    Folclorul m-a atras fiindcă toate acestea (cântecele, jocurile etc. )  erau – așa cum am învățat eu la Iași – fondul aperceptiv.  Mai târziu am dat de muzica clasică, la Școala Normală , de Mozart, de Beethoven, de Schubert . Am facut Conservatorul la Iași, am venit la București. Aici am fost dirijor de cor.  Pe urmă am făcut Școala de ofițeri de muzică. Am fost dirijor al unui grup artistic de grăiniceri.  În 1954 m-am mutat din nou la Ansamblu și am devenit dirijor de orchestră de jazz. Am făcut și aranjamente, cu tromboane, cu saxofoane!  Am avut în orchestră, la contrabas, pe Johnny Răducanu, cu care am fost coleg la Iași la contrabass (că eu am făcut la Iași, la Conservator, contrabasul).  Profesorul îmi spunea să rămân la Iași, dar eu am plecat la București (că iar revine Bucureștiul !). În 1950 s-a desființat Conservatorul de la Iași, iar în 1960 s-a reînființat. Profesorul meu de armonie și contrapunct de la Iași,  Constantin Georgescu,  mare profesor, mi-a propus: “Arvinte, vino la Iași, profesor de armonie la Conservatorul de la Iași.“  Eu am zis da, am să vin. I-am spus nevestei: “Mergem la Iași. Vor să fiu profesor la Conservatorul din Iași.“  Și ea zice “Eu nu plec din București. Aici e pâinea și cuțitul.”     
IOAN IACOB

ANTHEME

Vânătorii de imnuri naționale sunt o specie relativ redusă, așa că e posibil ca la comemorarea începerii Primului Război Mondial, care a avut loc la Sarajevo, locul atentatului asupra arhiducelui Franz Ferdinand, multă lume să nu-și fi dat seama că Filarmonica din Viena interpreta imnul Germaniei, care a fost în 1914 cel al Austro-Ungariei. Emoționant moment, când în capitala Bosniei a fost cântat imnul lui Franz Joseph, în bârlogul naționalismului sârb. De fapt, piesa lui Josef Haydn, cvartetul de coarde în C-dur op.76 nr.3 -„Kaiserquartet. Fostul imn imperial austriac a devenit actualul imn al Germaniei Federale. Interesant este și faptul că muzica actualului imn austriac compusă de Mozart este și imnul masonilor.
În 1792 Austria era în război cu Franţa. Contele Franz Josef Saurau, comandantul garnizoanei oraşului Viena, a comandat poetului Lorenz Leopold Haschka (1749-1827), un text mobilizator, partea melodică fiind încredinţată lui Josef Haydn, care compune aşa numitul „Kaiserlied” (inspirat din melodia populară croată „ „Vjutro rano se ja vstanem malo pred zorom”” pe care o cunoştea din Burgerland – locul său natal). ” Gott erhalte Franz, den Kaiser,/Unser guten Kaiser Franz/Lange lebe Franz, der Kaiser,/In des Glückes hellstem Glanz!/Ihm eblühen Lorbeerreiser,/Wo er geht, zum Ehrenkranz!”…etc. Bunicii mei cântau mai târziu pe varianta noului text, dedicat altul împărat, tot Franz, “Unser Kaiser Franz Joseph…” În forma lui inițială,„”Gott erhalte Franz den Kaiser”, textul era dedicat lui Franz II ( 1763-1827).
Când din marele imperiu a mai rămas mica republică austriacă, cancelarul Karl Renner(1870-1950) a scris versurile unui nou imn pe muzica compozitorului Wilhelm Kienzl (1857-1941). Însă versurile lui “Deutschösterreich, du herrliches Land” cât şi muzica n-au fost atât de populare precum imnul compus de Haydn, care a fost preluat cu textul schimbat de către germani, încă din 1797. În Hamburg s-a ivit „”Gesellschafts-Lied” cu textul “Auch ihr Schwestern, auch ihr Brüder,/ Die der Freundschaft Band umschliest”… In 1800 este preluată în „”Volkslied für Hamburgs glückliche Bürger”: „”Singt in jubelvollen Chören,/ Vivat! Hamburg lebe hoch”. Haydn devine aproape foklor și în Germania!
În 1922 preşedintele Germaniei Friedrich Ebert, declară ca imn naţional acest “Deutschland, Deutschland über alles”, muzica lui Josef Haydn fiind folosită cu versurile scrise în 1841 de Hoffmann von Fallersleben( 1798-1874). Textul nu exprimă dorința de expansionism, Drang nach Osten, rămasă în memoria celor ce-și amintesc doar faptul că el a fost preluat de cel de al treilea Reich. Textul oglindea momentul fast al unificării regiunilor germane într-una, cu întârziere față de Franța, de exemplu: “Deutschland, Deutschland über alles,/Über alles in der Welt,/Wenn es stets zu Schutz und Trutze/Brüderlich zusammenhält,/Von der Maas bis an die Memel/Von der Etsch bis an den Belt -…” Este un text scris cu mult înaintea dogmatizării spațiului vital. La urma urmei, exista un imperiu britanic incomparabil mai mare decât cele din Europa Centrală, iar la expansiuni teritoriale le sta capul și sârbilor, bulgarilor, românilor, rușilor etc. Cât despre Germania, da, e peste tot, prin tehnologiile furate de sovietici și americani, care au dezvoltat ramuri revoluționare de civilizație în toată lumea. Germania și Austria sunt, da, peste tot prin muzica simfonică, suficientă pentru toată omenirea. Nici nu știu de ce se mai chinuiau și alte popoare să-și aibă propriii compozitori. Mulți dintre ei creând mormane de artă proastă și inutilă. Despre dirijorii Kleiber – tatăl și fiul – se spunea: chiar și cu un singur Kleiber este prea mult…În varii domenii se poate spune, după cele două conflagrații mondiale (dacă ar fi să politizăm excesiv chestiunea imnurilor), la fel ca după cucerirea Greciei de către romani, că de fapt învingătorii sunt cei învinși…
Naziștii și-au compus propriul imn, care nu are nimic comun cu varianta Haydn, care, sigur, a fost păstrată  și ea. Începând cu 1952, Germania și-a pus cenușă pe creștet, îl păstrează pe Haydn iar din text se cântă doar strofa a treia: “Einigkeit und Recht und Freiheit/Für das deutsche Vaterland!/Danach laßt uns alle streben/Brüderlich mit Herz und Hand!…”etc. celelalte strofe nemaicorespunzând realității teritoriale.
Austria nu rămâne fără imn. În 1929 republica Austria hotăreşte revenirea la melodia iniţială scrisă de Haydn, care, cu noul text a lui Ottokar Kernstock (1848-1928): ””Sei gesegnet ohne Ende, Heimaterde” a fost imnul naţional al Austriei până în 1946, ambele ţări având același imn în perioada interbelică, dar și după Anschluss.
În 1946 Guvernul austriac a organizat un concurs pentru compunerea unui nou imn de stat, care să corespundă cu noua situație a țării, aflată sub controlul celor patru mari puteri. A fost aleasă tema principală din cantata K 623 , scrisă în 1791 special pentru masonerie de W.A. Mozart (1756-1791), el însuşi mason. Cantata a rămas din 15 noiembrie 1791 (cu textul schimbat în 1806), imnul masonilor din lumea întreagă.
Ca text pentru noul imn austriac au fost alese versurile scriitoarei Paula von Preradovic (1887-1951), nepoata poetului naţional croat Petar von Preradovic( 1818-1872).
Cele două țări germanice sunt, în privința imnurilor, pe mâini bune. Haydn și Mozart garantează asta.

Erwin Lucian Bureriu

Bucureștiul interbelic sau contemporan devine subiectul poveștilor în bandă desenată. Autori consacrați și debutanți vor prezenta personaje clasice sau fantastice, întâmplări cu haz, dramatice sau filozofice, precum şi întâmplări istorice care au marcat capitala României.

VERNISAJ: 1 IUNIE 2016, ORA 18:30, Sala Lapidarium, Casa Filipescu Cesianu, Calea Victoriei, nr.151.

Salonul va fi deschis în perioada 1 iunie – 30 august 2016.

La ediția din acest an, în premieră pentru un salon de bandă desenată desfășurat în România, invitat de onoare este Universitatea Națională de Arte București. Concursul lansat studenților de la UNARTE, se va finaliza cu premierea celor mai bune lucrări. Premiile vor fi anunțate la deschiderea Salonului:

Premiul pentru „Cea mai bună grafică– oferit de Muzeul Municipiului București.

Premiul pentru „Cea mai bună poveste” – oferit de Uniunea Ziariștilor Profesionisti din România.

MARELE PREMIU oferit de Rembrandt Art Centre.

Pe întreaga perioadă a salonului, autorii BD vor fi invitați să-și lanseze și să-și prezinte publicațiile de bandă desenată, cu sau fără povești din București!

Calendarul de evenimente al salonului include ateliere de bandă desenată, lansări și prezentări de albume bd și mese rotunde, care se vor desfășura la Casa Filipescu Cesianu. Programul va fi postat pe pagina de facebook a evenimentului.

Organizator: Muzeul Municipiului București, Casa Filipescu Cesianu.

Parteneri ai salonului: Universitatea Națională de Arte București, Rembrandt Art Centre, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Radio România Cultural.

Conceptul acestui salon aparţine istoricului dr. Adrian Majuru şi autorului de benzi desenate Mihai I. Grăjdeanu.

facebook: https://www.facebook.com/events/1035648836517578/

 

De curand editura Seneca a publicat Manualul lui Epictet, scriere veche de 2000 de ani cu traducere noua acum de Ioana Costa Prof. dr Ioana Costa – Universitatea Bucuresti. Pentru cartea aceasta Andrei Plesu a insistat sa scrie prefata sa ne recomande manualul lui Epictet ca antidepresiv modern in loc de Prozac, toata lumea o lauda.
 
Editura Seneca Lucius Annaeus vă invită joi, 26 mai, de la ora 19.00, la Ce fel de lucru este?, discuție in jurul unei cărți lucrate MANUAL, alături de Prof. dr Ioana Costa traducător, Răzvan Supuran hârtier, Alex Găvan – stoic modern, Anastasia Staicu – director editura Seneca Lucius Annaeus și, prin vocea audiobookului cu același titlu, în librărie va fi auzit dnl Victor Rebengiuc.
Evenimentul va avea loc la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

Există, într-adevăr, medicamente mai eficiente şi mai puţin riscante decît cele prescrise de medicii psihiatri. La rîndul nostru, cu această carte în mînă, putem proclama şi noi, în beneficiul nevroticilor din preajma noastră (şi al propriilor noastre nevroze): „Epictet, nu antidepresive!” Veţi vedea că funcţionează…

Andrei Pleşu

Hârtia făcută astfel, cu mâinile, se numeşte hârtie reciclată manual. O tonă de deşeuri reciclate în acest fel înlocuieşte trunchiurile a 2-3 copaci maturi. Fără ca acţiunea să aibă efecte adverse în mediul mediat sau imediat. Pentru că aşa reciclăm şi conceptele, transpuse în obişnuinţele vieţii, reconsiderându-ne viaţa ca fiind a noastră, la propriu, nu a ideilor şi aşteptărilor altora.

Răzvan Supuran, hârtier

99% din informațiile necesare se regăsesc pe site-ul nostru”, afirmă doamna Mariana ȘERBĂNESCU, Director executiv adjunct Casa de Pensii a Municipiului București
De-4-ori-mai-multi-functionari-la-Casa-de-Pensii-pentru-primirea-declaratiilor-drepturilor-de-autorI.I. : – De cât timp lucrați la Casa de Pensii a Municipiului București?
Mariana Șerbănescu : – Chiar de la înființare, de la data de 1 aprilie, 2001. Înainte am lucrat în cadrul Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială , care avea în subordine și agențiile de șomaj, oficiile de pensii ( de prevederi sociale, cum se numeau atunci).
I.I.: – Ce ațí recomanda bucureștenilor sau celor care sunt în perspectivă de a se pensiona?
Mariana Șerbănescu: – Cred că majoritatea cetățenilor au acces la un calculator (dacă nu, copiii lor), avem un site care – din punctual meu de vedere – conține, dacă nu toate datele cu privire la pensionare, dar cel puțin 99 %  din acestea. Pot găsi acolo toate formularele, toată legislația  din domeniul pensiilor. De asemenea,  Casa Națională de Pensii, forul nostru superior,  are un site foarte bine pus la punct. Pe lângă comunicarea verbală la ghișeu, avem și partea de e mail, unde , la fel, răspundem în fiecare zi.
I.I. : – Un gând pentru cititorii acestui interviu?        
Mariana Șerbănescu : – Avem acorduri care respectă principiile regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială cu Canada, Republica Coreea, Republica Macedonia, Republica Turcia, Republica Moldova, Israel, Quebec. Personal le urez multă sănătate tuturor bucureștenilor, dar și celor aflați departe de capitala României, le mulțumesc pentru înțelegere acolo unde nu am fost chiar atât de prompți în soluționarea cererilor și asta din cauze obiective, cum ar fi modificările legislative (dar nu trebuie să ne plângem fiindcă suntem într-o continuă dezvoltare / reformă ). Tuturor o primăvară frumoasă și multă sănătate!
                                                           Interviu realizat de Ioan Iacob

C e n t r u l  N a ț i o n a l de Artă 

T I N E R I M E A  R O M Â N Ă (Bucuresti)

Asociația „CENTRUL DE ETICĂ ȘI STRATEGII”

 

Vă invită la „CONCERTUL ANIVERSAR – CONSTANTIN ARVINTE”

25 Mai 2016, orele 19,00

 

Își dau concursul invitații maestrului Constantin Arvinte:

Rodica Anghelescu – soprană,  Gloria Tronel – soprană, Angelica Todea – pian, Marin Voican-Ghioroiu – scriitor-compozitor, Cristina Gheorghiu – interpretă de folclor, Maria Stroia – interpretă de folclor, Nicolae Maxim (flaut) și Qvartetul său.

A copilărit la Eforie Sud (unde mama sa era medic), are o specializare în istorie-filologie și în consolidarea bazelor biblioteconomiei . Lucrează la Biblioteca Municipală MIHAIL SADOVEANU din București și mi-a arătat un poem legat de cineva drag din familie.
   Fie ca acest debut târziu să aducă alte poeme și, de ce nu, un volum de versuri
fiindcă în literatură, uneori, mai târziu poate să însemne o acumulare de experiență din lirica românească și universală (fiindcă sensibilitatea și chemarea spre poezie sunt lucruri cu care te naști).
   Citiți mai jos pozia scrisă de Cristina Fira și imaginea celei care a inspirat aceasta poezie.
                                                                Ioan Iacob
bunica
Muzeul Judeţean Buzău are deosebita plăcere de a vă invita să participaţi la vernisajul expoziţiei permanente Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci, în data de 18 mai 2016, începând cu ora 11:00, la sediul din Bd. N. Bălcescu, nr. 50, Buzău.
Evenimentul va debuta cu prezentarea progresului implementării proiectului Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi de opinci şi a personalităţii globe-trotterului Dumitru Dan, a performanţei sale sportive, a rolului de „ambasador al României” şi de purtător de valori tradiţionale româneşti pe diverse meridiane ale globului. Proiectul beneficiază de o finanţare nerambursabilă în valoare de 77.224 euro în cadrul Programului Conservarea şi revitalizarea patrimoniului cultural şi natural, printr-un grant oferit de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia.
Avem speranţa că ne veţi răspunde pozitiv iniţiativei noastre şi că ne veţi onora cu prezenţa la acest eveniment.
Muzeul Judetean Buzau
Întâlnirea cu presa,  organizată de Ambasada S.U.A. la Hotel Marriott, cu o zi înaintea inaugurării scutului de la Deveselu, s-a desfășurat în “parametri” obișnuiți:  aglomerație de jurnaliști români și străini la Sala Timișoara”, cabluri de alimentare întinse peste tot (pe mochetă și sub), organizatorii care se străduiau să asigure tot ceea ce este necesar (inclusiv protocolul cu ceai, cafea sau apă minerală), microfonul oferit cu dinamism la finalul alocuțiunilor oficiale (am remarcat întrebările puse de Carmen Gavrilă de la Radio România Actualități, dar și comentariul pertinent /fără microfon/ al lui Radu Tudor, de la Antena 3, când acesta a considerat că este mai importantă precizarea în engleză pentru oficialii americani decât “vorbirea la microfon”), întrebările adresate de jurnaliștii de la B.B.C., Bruxelles ș.a.m.d.
    La finalul acestei conferințe de presă am reușit să mă aflu cu reportofonul în preajma  Excelenței Sale Dl. Ambasador Douglas E. Lute, reprezentantul permanent al S.U.A. la N.A.T.O.  Fiindcă nu aveam foarte mult timp la dispoziție, i-am adresat două întrebări: când a venit prima dată în România și cum comentează faptul că românii i-au așteptat atât de mult pe americani, iar aceștia sunt, în sfârșit, aici.
     “Am venit prima dată în București cam cu vreo zece ani în urmă, ca ofițer. Am venit într-o scurtă vizită. Dar a fost prea scurtă.”
(   I. I. : – Excellency, when have you come here for the first time?
Douglas E. Lute: – I have come for the first time in Bucharest about ten years ago as a military officer. I came here on a short visit. It was too short. )
   Faptul că a apreciat frumusețea Bucureștiului, dar că nu a avut timp  să viziteze orașul l-a determinat să își exprime speranța că va reveni aici cândva, cu familia, pentru a vedea mai mult din acest oraș.
(Douglas E. Lute: – I came here on a short visit. It was too short ; I hope to come back sometime with my family and see more the city.)
   La a doua întrebare, oficialul american a dat un răspuns în care elogiază căldura primirii și ospitalitatea românească și crede că și militarii americani de la Deveselu vor fi primiți, cu același fel de ospitalitate, când vor reveni la casele lor.
(Douglas E. Lute: – Well, first of all we very much appreciate the hospitality and the worm Romanian welcome. Romanians have a reputation for being welcoming and worm and we certainly experienced that. I think when the U.S. soldiers and sailors in Deveselu are sent away to their homes they will see that same Romanian hospitality. )
    Poate vom avea posibilitatea, în timp, să realizăm un interviu mai amplu cu E.S. Dl. Ambasador Douglas E. Lute, până atunci am mulțumit pentru acest scurt interviu și i-am urat succes Excelenței Sale în activitatea sa și îndeplinirea speranței că va reveni cândva, împreună cu familia, pentru a descoperi mai mult din frumusețea Bucureștiului.
Ioan Iacob
Douglas E Lute
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg: Alianța Nord-Atlantică s-a angajat solemn față de securitatea țării noastre, „acum și în viitor”
   În declarația comună cu președintele Klaus Iohannis, susținută la Palatul Cotroceni, Jens Stoltenberg a declarat că România este un aliat foarte angajat și de încredere, care a contribuit în timp la apărarea colectivă și la securitatea noastră comună, confirmând că NATO s-a angajat solemn față de securitatea României, acum și în viitor.
   El a afirmat că țara noastră are o contribuție importanță la sistemul de apărare antirachetă al NATO, găzduind o facilitate Aegis Ashore la baza de la Deveselu,  care ajută aliații europeni să se protejeze împotriva amenințărilor cu rachete din afara zonei euroatlantice.
   La această oră , după discursurile oficialităților invitate la Deveselu, a fost tăiată panglica inaugurală și baza de la Deveselu a devenit oficial operațională.
 Vom reveni cu declarații înregistrate în exclusivitate la conferința de presă organizată de Ambasada S.U.A. la Hotel Marriott din București înaintea evenimentului de azi.
Ioan Iacob
Deveselu