“Am amintiri legate de București din 1940…
                                             
    Compozitorul, dirijorul și folcloristul român Constantin Arvinte s-a născut la 21 mai, 1926, în comuna Voinești, județul Iași, a urmat Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași (unde este îndrumat, pe partea muzicală, de profesorii Constantin Baciu /teorie și solfegiu, muzică vocală și corala/ și Rudolf Podlowski /vioară, flaut, trompetă, orchestră și fanfară/, iar între 1945-1949 urmează  Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, unde îi are ca profesori pe Constantin Georgescu – armonie, contrapunct și fugă,  Constantin Constantinescu – teorie și solfegiu,  Antonie Ciolan și Emanuel Elenescu – dirijat: cor și orchestră, Achim Stoica – folclor, George Pascu – istoria muzicii, estetică și forme muzicale, Robert Steckelman – instrumentație și orchestrație, Jenny Itzicovici – pian și Elena Urma – canto.
    Recent, la TINERIMEA ROMÂNĂ din Bucure;ti, a avut loc un CONCERT ANIVERSAR  CONSTANTIN ARVINTE, la care și-au adus contribuția soprana Rodica Anghelescu, scriitorul și compozitorul Marin Voican Ghioroiu, interpretele de folclor Maria Stroia și Cristina Gheorghiu, Angelica Todea (pian), Nicolae Maxim (flaut), Anna Boiangiu (oboi), Ștefăniță Popescu (clarinet) Cezar Moscalu (fagot), soprana Gloria Tronel, actrița Doina Ghițescu (Ansamblul Artistic „Ciocârlia”).
   La finalul acestui concert am înregistrat pe reportofon câteva declarații .
Maestrul Constantin Arvinte : „Am amintiri legate de București din anul 1940, eram în clasa a IV-a de liceu la Iași și cântam în orchestra școlii. Am fost invitați la București, orchestra era foarte bună, era condusă de profesorul meu de atunci la vioară (dar cu care am învățat să cânt și la flaut și la trompetă) Rudolf  Podlowski. Tatăl actualului mare violonist Daniel Podlowski. Orchestra era așa de bine pusă la punct, cântam Mozart, cântam Schubert, cântam  Grieg.   Și cântam și folclor. Și am fost invitați la Radio București. În 1940. Am venit în studioul 8, „Alfred Alessandrescu”. S-a înregistrat acolo și s-a transmis în toată țara. Aceasta este prima mea amintire legată de București.
    Am venit în București în 1949, la Ansamblul Ministerului de Interne, în cor am cântat. Pe urmă am făcut Școala de ofițeri de muzică și am devenit dirijorul
Ansamblului cor bărbătesc (de  80 de persoane) și la 23 de ani dirijam acest cor.
Am ieșit sublocotenent șef de fanfară, apoi am lucrat la Inspectoratul muzicilor militare din București. În același an m-am și însurat.
    Folclorul m-a atras fiindcă toate acestea (cântecele, jocurile etc. )  erau – așa cum am învățat eu la Iași – fondul aperceptiv.  Mai târziu am dat de muzica clasică, la Școala Normală , de Mozart, de Beethoven, de Schubert . Am facut Conservatorul la Iași, am venit la București. Aici am fost dirijor de cor.  Pe urmă am făcut Școala de ofițeri de muzică. Am fost dirijor al unui grup artistic de grăiniceri.  În 1954 m-am mutat din nou la Ansamblu și am devenit dirijor de orchestră de jazz. Am făcut și aranjamente, cu tromboane, cu saxofoane!  Am avut în orchestră, la contrabas, pe Johnny Răducanu, cu care am fost coleg la Iași la contrabass (că eu am făcut la Iași, la Conservator, contrabasul).  Profesorul îmi spunea să rămân la Iași, dar eu am plecat la București (că iar revine Bucureștiul !). În 1950 s-a desființat Conservatorul de la Iași, iar în 1960 s-a reînființat. Profesorul meu de armonie și contrapunct de la Iași,  Constantin Georgescu,  mare profesor, mi-a propus: “Arvinte, vino la Iași, profesor de armonie la Conservatorul de la Iași.“  Eu am zis da, am să vin. I-am spus nevestei: “Mergem la Iași. Vor să fiu profesor la Conservatorul din Iași.“  Și ea zice “Eu nu plec din București. Aici e pâinea și cuțitul.”     
IOAN IACOB