Archive for Ianuarie, 2017


(insemnari din perioada Sf. Ion – Anul Nou Chinezesc)
        La ora la care scriu aceste insemnari am intrat deja in Anul Nou Chinezesc, Anul Cocosului de Foc. La Piata Universitatii au inceput protestele care se intind pe Magheru, pana la Piata Victoriei /un post de televiziune reda continutul unei pancarde “Sa va fie frica, Tara se ridica” /, se protesteaza si in alte orase si in diaspora…
      Pe domnul Horia Nicolae Sulescu l-am cunoscut la o policlinica. A participat, impreuna cu sotia sa, Magda, la o manifestare HESPERUS, unde a luat cuvantul si astfel am aflat ca este arhitect si a lucrat in Canada. Sotii Horia si Magda Sulescu au facut un gest extraordinar si de Sf. Ion, stiind ca eu nu imi pot permite sa fac invitatii din lipsa de spatiu (fiindca stau cu chirie intr-o camera), m-au invitat, pe mine, pe Greta, viitoarea mea sotie, pe prietenul Rusalin Isfanoni, cercetator in etnografie si folclor, Consilier si Secretar general al Fundatiei culturale HESPERUS, sa petrecem impreuna cateva ore acasa la ei.
Rusalin a povestit lucruri extraordinare legate de obiceiurile de iarna din Tinutul Padurenilor, zona sa din judetul Hunedoara. Ar merita sa insistam asupra lor, poate o vom face pe parcurs, dar ceea ce a povestit domnul arhitect Horia Nicolae Sulescu m-a determinat sa duc mana la reportofon (desi nu aveam de gand sa fac inregistrari chiar de Sf. Ion, ci doar sa fiu un sarbatorit care se bucura de onomastica sa).
     “Bunicul meu, Nasturas Vasile, a fost – inainte de al doilea razboi mondial- amiral, Profesor la Facultatea de constructii navale din Bucuresti, in cadrul Politehnicii, iar dupa ani si ani s-a mutat sectia de constructii navale la Galati. Nasturas Vasile era fiul unui preot din comuna Galbeni, comuna intre Bacau si Roman. Bunicul a facut prima data Scoala Navala de la Constanta, iar in 1915 a inceput Facultatea de constructii navale de la Genova, din Italia. Am diploma lui, a terminat in 1920, Scoala superioara navala din Genova, inginer mecanic naval. A construit primul submarin romanesc DELFINUL, in localitatea Fiume, din Italia, a proiectat si a urmarit executarea acestui submarin…”
      (aici realitatea se amesteca undeva cu legenda, informatiile de pe Internet spun doar ca “submarinul Delfinul este de producţie italiană şi a fost lansat la apă pe 5 mai 1936. Acesta a avut nouă misiuni de război. În timpul celei de-a cincea misiuni (2 – 7 noiembrie 1941), pe când patrula în largul portului Yalta, echipajul a distrus o navă sovietică de transport de 2000 de tone. Alertate, forţele sovietice din zona au încearcat să scufunde submarinul. Vânătoarea care a durat 10 ore și a eşuat, „Delfinul” reuşind să scape şi să ajungă în Constanţa.Cea mai tensionată misiune a fost ultima (25 iunie – 3 iulie 1942), când submarinul a fost reperat patrulând la est de Yalta de escorta unui convoi sovietic. Acesta a fost supus unui atac de peste 240 de încărcături de adâncime, dar echipajul român a reuşit să scape. În următoarea zi este reperat de un avion şi atacat, fiindu-i avariată cârma. Peste două zile este localizat din nou de sovietici şi vânat timp de 13 ore. Deşi reuşeşte să ajungă în portul Constanţa, sfârşitul războiului îl surprinde în reparaţii si este confiscat de sovietici. Aceştia îl “returnează” în 1957, mai mult ca o carcasă, decât un submarine funcţional. Este reabilitat şi întrebuinţat până în 1970 de Institutul Român de Cercetări Marine Constanţa. In prezent din el au mai supravieţuit 2 piese: manometrul este în Bucuresti la Muzeul Ferdinand I şi motorul în Constanţa la Muzeul Marinei…”
     Desi pe Internet se mentioneaza ca submarinul DELFINUL este de productie italiana, nu se spune nimic despre cel care l-a proiectat, un roman, Nasturas Vasile, bunicul domnului Horia Nicolae Sulescu…
Mai adaug cateva imagini de pe Internet…si revin la canalele TV, care transmit amplele proteste de la Bucuresti si din diaspora…
                                                                                              Ioan Iacob


  Delfinul a reușit să bage spaima în bolșevici
Acum 70 de ani aveam opt. Acum avem unul și este o epavă. Submariniștii noștri s-au acoperit de glorie în război. Lumea de la uscat i-a uitat. Delfinul, Marsuinul, Rechinul și alte cinci mini-submarine au scris istorie pe mișcătoarele cărări ale Mării Negre.




    Dintre cele trei submarine mari, botezate Delfinul, Marsuinul și Rechinul, primul a devenit celebru prin crucierile, adică croazierele sale sub apă, cu care a băgat spaima în flota sovietică din cel de-al Doilea Război Mondial, care număra, pe atunci, 47 de submarine, numai în Marea Neagră. Ba, mai mult, a reuşit torpilarea şi scufundarea cargoului rusesc Ural. Iar în ultima sa misiune a fost vânat în zona Crimeii și bombardat cu sute de grenade anti-submarin în două rânduri. A suferit doar avarii minore, iar comandantul său Constantin „Bibi” Costăchescu a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a. Rușii au crezut că l-au scufundat, iar după război, aflând că a supraviețuit, l-au felicitat pe bravul marinar. Ai noștri l-au marginalizat, în schimb, pentru meritele sale în războiul împotriva URSS.
Nava Majestății Sale, Delfinul
IOAN ACOB
Anunțuri

Institutul Cultural Român Bruxelles sprijină participarea colectivului artistic  Apparatus 22 la programul multidisciplinar internaţional Stealth / Vizibil-invizibil al Academiei Regale de Arte Frumoase din Bruxelles.

Artiştii vor susţine o prelegere academică, „Apparatus 22 on Statistics, SUPRAINFINIT, no 3 and arches of roses”, în data de 31 ianuarie, vor organiza ateliere de lucru cu studenţii academiei şi vor prezenta expoziţia Several Laws. Multiplicity Review.

Expoziţia găzduită de ArBAquarium, va fi vernisată, în prezenţa artiştilor, la 1 februarie 2017, ora 19:00, şi rămâne deschisă publicului până pe 24 februarie 2017.

Textelor poetice inscripţionate cu laser în tablouri din piele și seria de lucrări abstracte produse de colectivul Apparatus 22 chestionează percepții contemporane – teorii de ultimă oră, legi scrise și nescrise, prejudecăți științifice și visul corporatist al sublimului consumerist –  asupra corpului uman privit ca teatru de război al normelor civilizatoare.  O parte din lucrări a fost prezentată de GALLLERIAPIU (Bologna) la târgul experimental de artă contemporană Poppositions din Bruxelles în aprilie 2016.

Ne bucurăm de instalarea lucrărilor din piele într-o nouă constelație în cadrul Academiei Regale de Artă din Bruxelles, anticipând plini de curiozitate modul în care contextul academic va acționa ca un teren fertil pentru o recitire a lor. Several Laws. Multiplicity Review așteaptă să capete noi sensuri din perspectiva principalului cuvânt-cheie de reflecție pentru majoritatea programelor din anul universitar 2016/2017: Stealth.”, descrie Apparatus 22 aşteptările legate de valorizarea expoziţiei într-un context academic.

Atelierele de lucru adresate studenţilor din cadrul facultăţii de arte plastice şi design se desfăşoară pe 31 ianuarie, 1 şi 2 februarie 2017.

Așteptăm cu entuziasm atelierele de lucru cu studenții de la Academie cu intenția de a găsi o licărire de speranță, în viitor, într-un Bruxelles profund marcat de evenimentele din martie 2016.”, declară artiştii pentru ICR Bruxelles.

Înfiinţat în 2011, colectivul de artă Apparatus 22 (Erika Olea, Maria Farcaș  și Dragos Olea) explorează relațiile complexe dintre modă, sistemul fashion și economie, politică, studii de gen, religie, mișcări sociale cu scopul de a dezvălui teme de reflecție asupra societății contemporane.

O serie de lucrări și proiecte foarte diverse –instalații, performanțe, texte ce includ referințe și experiențe din design, sociologie, economie și literatură, etc formează practica artistică a colectivului pentru care granițele dintre realitate și ficțiune, dintre narațiune și abordare critică se contopesc firesc.

Apparatus 22 a participat la nenumărate festivaluri şi expoziţii precum Bienala de Artă Contemporană (Veneţia), Muzeul de Artă Modernă MUMOK (Viena), Ujazdowski Castle CCA, Varșovia, Steirischer Herbst, Graz, Akademie Schloss Solitude, Stuttgart, Muzeul de Artă Contemporană, București, KunstMuseum Linz etc. În prezent, membrii colectivului lucrează în Bucureşti şi în Bruxelles.

Academia Regală de Arte Frumoase din Bruxelles organizează semestrial o săptămână de reflecţie, prelegeri şi ateliere de lucru, cu artişti, curatori şi filozofi de talie internaţională. Tema Stealth a anului academic 2016/2017 aduce în discuţie modalitatea prin care ideea de vizibil şi de invizibil este transpusă, politic şi estetic, în expresia artei.

Dată prelegere: 31 ianuarie 2017, ora 12:00

Dată vernisaj: 1 februarie 2017, ora 19:00

Perioadă expoziţie : 1-24 februarie 2017

Locaţie:  Rue du Midi 144, 1000 Bruxelles (loc prelegere: D.A.M. Gallery)

Luni, 30 ianuarie 2017, de la ora 18.00, la Teatrul National „I. L. Caragiale” din Bucuresti (sala Pictura, intrarea dinspre Hotel Intercontinental), va avea loc a doua editie a Galei Premiilor de Excelenta pentru Romanii din Comunitatile Istorice. Evenimentul este organizat de Institutul Cultural Roman, prin Directia Romani din Afara Granitelor, cu sprijinul Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Romanii de Pretutindeni (Ministerul Romanilor de Pretutindeni).

Demersul vizeaza recunoasterea personalitatilor si proiectelor marcante din comunitatile romanesti de dincolo de granitele tarii, din vecinatatea Romaniei si Balcani. In cadrul ceremoniei vor fi premiate personalitati culturale, intelectuali de marca, jurnalisti, tineri implicati in mod activ in mediul asociativ romanesc din vecinatate, varfuri ale comunitatilor romanesti din Ucraina, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Albania, lideri ai unor asociatii romanesti care militeaza pentru respectarea drepturilor comunitatilor romanesti din afara hotarelor tarii, contribuind astfel la strangerea legaturilor dintre romanii de pretutindeni.

Va fi premiata excelenta in comunitatile romanesti si contributia unor personalitati ale vietii socioculturale din cadrul acestor comunitati la pastrarea identitatii nationale, prin promovarea limbii si culturii romane in tarile de resedinta.

Distinctiile vor fi stabilite de o comisie prezidata de academicianul Alexandru Surdu, vicepresedinte al Academiei Romane, si alcatuita din reputati specialisti pe problematica romanilor de pretutindeni: academicianul Ioan Aurel-Pop, rector al Universitatii Babes-Bolyai; profesorul universitar Manuela Nevaci, cercetator stiintific la Institutul de Fonetica si Dialectologie „Alexandru Rosetti” al Academiei Romane, jurnalistul Sorin Ghica si Radu Baltasiu, directorul Directiei Romani din Afara Granitelor din cadrul ICR.

Gala va include momente artistice, sustinute pro bono de artisti din Romania si vecinatate, colaboratori in proiecte anterioare ale ICR: Maria Gheorghiu, Veta Biris. Vlad Mirita, Eliza Nirlu, Catalin Josan, Cristofor Aldea TeodoroviciIlie Caras.

De asemenea, in foaierul TNB vor fi expuse o parte din fotografiile care fac obiectul expozitiei„100 de Inovatori Romani”, personalitati care, de-a lungul timpului, s-au exprimat in afara granitelor tarii lor de origine, Romania, reprezentand domenii variate ale stiintei si artei.

Vor fi invitati la eveniment Ministrul pentru Romanii de Pretutindeni, consilieri de Stat ai Administratiei Prezidentiale, deputati si senatori din comisiile de specialitate din Senat si Camera Deputatilor, personalitati culturale si jurnalisti.

ICR Bruxelles anunță concertul „Grapelli Memories“ susținut de formația de jazz Florin Niculescu Trio  în cadrul River Jazz Festival din Bruxelles (13-28 ianuarie 2017).

Artistul Florin Niculescu sărbătorește 25 de ani de carieră muzicală printr-un concert special dedicat idolului său Stéphane Grappelli (1908-1997), care va avea loc la Théâtre Marni, vineri, 27 ianuarie a.c.

Vin cu mare plăcere la Bruxelles, ori de câte ori am ocazia, iar când urc pe scenă, încerc să transmit publicului întreaga mea vibrație muzicală. Invitația la River Jazz Festival mă onorează și consider că festivalul este o experiență importantă și promițătoare pentru muzica și muzicienii de gen. Aștept un public numeros, căruia să îi împărtășesc atmosfera de sărbătoare a celor 25 de ani de activitate concertistică.“, a declarat Florin Niculescu pentru ICR Bruxelles.

Florin Niculescu Trio (RO/FR) este alcătuit din Florin Niculescu (vioară), Darryl Hall (bass), Hugo Lippi (chitară).

Florin Niculescu (n. 1967, București) este un important violonist și un nume de referință al scenei internaționale de jazz. Recunoscut pentru virtuozitatea și sensibilitatea muzicală, artistul este considerat succesorul lui Stéphane Grappelli. Stabilit în anii ‘90 la Paris, Florin Niculescu a colaborat cu cei mai mari muzicieni francezi, Charles Aznavour, Patrick Bruel, Roberto Alagna, Henri Salvador, Françoise Hardy, Dany Brillant.

În 2015, violonistul român a primit titlul de Cavaler în Arte şi Litere, una dintre cele mai importante distincţii culturale ale Franţei.

Darryl Hall, basist newyorkez de jazz stabilit în Franța, a colaborat la New York cu renumiți artiști de jazz americani: Mulgrew Miller, Hank Jones, Geri Allen, Regina Carter, Ravi Coltrane. Din 2004, Darryl Hall a concertat în Europa cu: Martial Solal, Cedar Walton, Kirk Lightsey, Dianne Reeves, Didier Lockwood, Christian Escoude.

Chitaristul britanic Hugo Lippi, instalat la Paris din 1997, a avut colaborări cu Filarmonica din București și a participat la festivaluri internaționale alături de muzicieni prestigioși precum: Eric Legnini, Christian Escoudé, André Ceccarelli, Stéphane Belmondo și a contribuit la realizarea coloanei sonore a filmului lui David Lynch, Inland Empire.

Aflat la cea de-a treia ediție, River Jazz Festival reunește peste 50 de artiști internaționali de jazz și se desfășoară pe trei scene bruxeleze de referință: Centrul cultural Espace Senghor, Théâtre Marni și Jazz Station.

Concertul de la Bruxelles face parte din turneul european al violonistului român, intitulat Djangofollies, care mai cuprinde concerte la Namur și la Anvers.

 

In 1964 vizitam – ca elev trimis intr-o tabara internationala de elevi din Polonia – un loc de trista amintire (Auschwitz-Birkenau) si imaginile de atunci s-au intiparit in memorie, dar semnificatia lor s-a augmentat in timp. Marcarea Zilei internaționale de comemorare a victimelor Holocaustului, la 27 ianuarie, a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, iar astazi, 27 ianuarie, 2017, am reusit sa schimb la telefon cateva cuvinte cu domnul Aurel Vainer, președinte al Federației Comunităților Evreiești din România si sa convenim o perioada cand imi va putea acorda un interviu.
La Barlad am avut un coleg de banca ce se numea Laurentiu Iacobovici si imi amintesc ca eram primit in casa lui, de catre parintii lui, ca un frate al fiului lor. La randul meu am vorbit cu parintii mei si l-am invitat pe Laurentiu in casa noastra ca pe un frate al meu. Am invitat, la niste manifestari ale Fundatiei culturale HESPERUS legate de EMINESCU si POE pe Marea Doamna a Teatrului Romanesc Maia Morgenstern, care este de acord sa se implice si intr-un proiect transatlantic legat de cei doi mari poeti, proiect ce va fi lansat in anul acesta, la editia a X-a a Zilelor HESPERUS.
S-ar cuveni spuse mai multe lucruri in aceasta zi, dar nu as vrea sa repet clisee. De aceea as vrea sa scriu despre aceasta zi in contextul unor amintiri personale despre niste oameni deosebiti. Stiu ca undeva exista o poveste de iubire incredibil de frumoasa, pe fundalul razboiului si, daca timpul ma va ajuta, voi finaliza candva o piesa de teatru despre aceasta incredibila poveste de iubire. Apoi as vrea sa spun ca am ramas impresionat, de-a lungul timpului, de mai multe persoane care au supravietuit Holocaustului si care erau marcate pe viata de un numar inscriptionat pe brat.
Ioan Iacob

Intrarea în Anul Nou Chinezesc a fost întâmpinată la București printr-un eveniment de excepție: spectacolul de gală susținut de Academia de Dans din Beijing, care a prezentat un regal de dansuri tradiționale.

În splendida incintă a Ateneului Român, simbol al spiritualității românești, un public numeros a venit în întâmpinarea unui eveniment așteptat – spectacolul Academiei de Dans din Beijing, cu ocazia intrării în Anul Nou Chinezesc. Organizat de Casa Româno-Chineză și Ambasada Republicii Populare Chineze la București, cu sprijinul „NIRO Investment Group”, evenimentul s-a bucurat de prezența ministrului Afacerilor Externe Teodor Meleșcanu și a ministrului delegat pentru Afaceri Europene Ana Birchall, alături de înalți demnitari și diplomați, conducerea și președinții filialelor Casei Româno-Chineze, personalități din mediul academic și cultural, oameni de  afaceri, membri ai comunității chineze din România, șefi de organizații și asociații non-profit.

Semnificația profundă a manifestării a fost subliniată de E.S. Xu Feihong, Ambasador al R.P. Chineze la București, care, în deschiderea galei, a mulțumit Casei Româno-Chineze și Grupului de firme „NIRO” pentru efortul deosebit depus pentru reușita serii: „Astăzi veți vedea un spectacol care reprezintă un cumul de comori tradiționale chinezești. Este o colecție de dansuri care reprezintă toate regiunile din China și sperăm că ceea ce veți vedea vă va aduce mai aproape de cultura autentică chineză. De altfel, spectacolul din această seară face parte din manifestările prin care de cinci ani celebrăm Anul Nou Chinezesc și în România. De fiecare dată încercăm să aducem în fața publicului românesc parfum de tradiție chineză, precum și manifestări ale spiritualității noastre. Ne dorim ca și de această dată, cei prezenți să simtă atmosfera de armonie și sărbătoare. Pentru reușita acestei seri trebuie să menționez faptul că Grupul de firme NIRO, Casa Româno-Chineză și Filarmonica George Enescu au depus eforturi considerabile. Tuturor celor care au contribuit la acest eveniment vreau să le mulțumesc”.

În numele Casei Româno-Chineze, organizatorul evenimentului, s-a adresat celor prezenți E.S. Ambasador Ioan Donca: „Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere la adresa Casei Româno-Chineze și vreau să vă asigur că vom depune în continuare toate eforturile pentru a ne aduce contribuția la buna dezvoltare a relațiilor dintre România și China. Anul Cocoșului este un an pozitiv, norocos, care îndeamnă la curaj și viziune. Le dorim prietenilor noștri chinezi, așa cum ne dorim și nouă, un an bun și fericit. La mulți ani!”.

Spectacolul propriu-zis s-a constituit într-un regal de tradiții simbolizate prin dansuri specifice unui mare număr de etnii care conviețuiesc alături în marea Chină. 12 dansuri tradiționale, din nouă regiuni diferite ale țării au încântat spectatorii printr-o bogăție de stiluri unice. Artiștii de recunoscută valoare internațională ai Academiei de Dans din Beijing au făcut să vibreze sala, printre altele, de ritmurile dansului uigur Maxrap, dansul Tobei de lemn din Fanpai, dansul kazah Kara jorga, dansuri de luptă și de simbolistică profundă a traiului și preocupărilor de fiecare zi ale fiecărei etnii prezente prin artă, spațiu și timp, în fața publicului românesc.

Evenimentul prin care s-a intrat festiv în Anul Nou Chinezesc și la București a fost un prilej pentru spectatorii români de a lua contact cu ceva ce se vede mai rar pe scenele românești: dansul tradițional chinez, în zecile lui de fațete etnice de o frumusețe aparte.

 

 

 

In 1986, cand participam la o excursie de documentare in judetul Valcea, l-am cunoscut (si am si scris despre aceasta intalnire de la Muzeul Balcescu) pe istoricul Horia Nestorescu-Bălceşti. Eram un grup de tineri scriitori si jurnalisti si am ascultat fascinati povestirea domniei sale despre Nicolae Balcescu.
     Dupa 1989 am aflat de preocuparile sale legate de Francmasoneria romaneasca si, dupa multi ani de zile, l-am invitat la manigestarile unui CLUB DE JURNALISM (initiat de mine la o universitate privata). A povestit atunci din culisele Unirii (in care personalitati romanesti de prim rang – care erau si masoni – si-au adus contributia).
Ultima data l-am intalnit pe istoricul Horia Nestorescu-Bălceşti la Targul de carte GAUDEAMUS, unde mi-a vorbit despre cartile publicate de editura domniei sale, dar internarea mea in spital (la finalul anului trecut) m-a impiedicat sa valorific acest interviu pana acum. Recent am primit pe e mail un mesaj din partea domniei sale, mesaj intitulat concis 24 ianuarie, pe care il reproducem:
      “Sărbătorim ziua Unirii Principatelor Române, ziua în care Fratele nostru, colonelul Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatului Moldovei este ales şi domn al Principatului Ţara Românească. Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a însemnat, de fapt, Unirea Principatelor.
Se spune că niciodată oamenii n-au lipsit evenimentelor. Ne aflam în faţa unui moment de răscruce în istoria românilor. Visul lui Nicolae Bălcescu – autorul poemului în proză dedicate Marelui Voevod Mihai care pentru prima dată după secole reunea Ţările Române aproape în configuraţia Regatului lui Burebista şi Decebal – visul generaţiei paşoptiste începea să prindă contur.
        Principele Alexandru Ioan Cuza a reuşit să adune în jurul său colaboratori şi miniştri în cea mai mare parte din rândul “Fiilor Luminii”: Mihail Kogăniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Dimitrie Bolintineanu, episcopul Melchisedec şi atâţia alţii. Menirea lor a fost aceea de a răspândi în noul context istoric ideile iluministe promovate de secole de Francmasonerie. Renaşterea naţională – prin educaţie, cultură, înnoirea moravurilor – avea să pună temelia statului modern român.
      A urmat, sub principele Carol – în vremea căruia Francmasoneria a cunoscut o dezvoltare fără precedent, Independenţa câştiga cu preţul sângelui soldaţilor şi ofiţerilor români – mulţi dintre ei francmasoni – care a dus inevitabil la Unirea Masonica: acum se naşte Marea Loja Naţională Română.
Dar, noi Francmasonii avem un motiv în plus să sărbătorim ziua de 24 ianuarie. După decenii de întuneric, prigoană, crime în care victime au fost şi sute, poate mii, de francmasoni români, Lumina s-a întrezărit şi pentru noi în decembrie 1989.
        Supravieţuitorii gulagului totalitar comunist – puţini, bătrâni, bolnavi, încă speriaţi din anii terorii: am numărat 21, din care doar unul singur fusese iniţiat îainte de 1944 – au reaprins Lumina Francmasoneriei. De fapt, Lumina nu fusese stinsă niciodată. Flacăra ardea în sufletele oamenilor, în inima lor, dar mai ales în conştiinţa că aparţineau unei Frăţii.
       Încet, încet au făut primii paşi. Încrezători în idealurile pentru care juraseră pe Biblie şi pe Tricolor în tinereţea lor s-au cautat, s-au regasit, s-au reîntâlnit într-o Ţinută Masonica. La început au fost câţiva. Apoi a venit şi noua generaţie. Cei care auziseră de la părinţi sau bunici ori citiseră prin vreo carte ascunsă în pod sau în pivniţă sub stiva de lemne despre o “Frăţie”.
      Şi a venit 24 ianuarie 1993. Conventul. După aproape jumătate de secol un Frate – veteran al Francmasoneriei postbelice – este ales Mare Maestru: Nicolae Filip, “tata” Nicu. Cine poate uita acel moment. Şi mai este unul: la scurt timp acelaşi Nicu Filip, reprezentând Francmasoneria din Romania, este primit triumfal în Statele Unite ale Americii. O recunoaştere care situa România în rândul Puterilor Masonice – veriga a Lanţului Universal Masonic.
24 ianuarie ne obligă să ne întoarcem în trecut doar pentru a ne hrăni din Istorie. Trebuie însă să privim spre viitor. Trecutul ne e doar reazim. Ne e, uneori, exemplu. Pentru a clădi viitor avem nevoie de temelia de granit a Trecutului.
      Francmasoneria azi, Universala sau Naţională, trebuie să fie unită – iată o altă valenţă a zilei 24 ianuarie: unitatea. Mai devreme sau mai târziu trebuie să înţelegem că toţi suntem Fraţi Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului.
      Ziua de 24 ianuarie, ziua Unităţii Naţionale şi a Reaprinderii Luminii Masonice pe teritoriul României trebuie să ne fie raza directoare de Lumina care să ne conducă spre o nouă Renaştere. Francmasoneria pentru România trebuie să fie, să devina, un crez.
     Aşa să ne ajute Marele Arhitect al Universului. Dumnezeu să binecuvânteze România şi Francmasoneria.
24 ianuarie 2017, Horia Nestorescu-Bălceşti
un material de Ioan Iacob
Ceea ce este primordial la Poe si Eminescu (și le conferă o apropiere majoră în ideatică și ideal) este această tendință spre puritatea unui lirism extrem de rafinat (manifestată prin obsesia perfecțiunii lirice, sens în care ambii poeți depun eforturi titanice in elaborarea a  numeroase variante pana la publicarea unei versiuni finale). Din modul cum este perceput fenomenul poetic pe cele două maluri ale Atlanticului, am risca următoarea aserțiune: moștenirea culturală a Europei i-a permis întotdeauna lui Poe să aibă ca ascendant o grilă de evaluare a fenomenului liric universal extrem de relevantă în comparație cu cea americană. Accentul pus de societatea americană asupra valențelor “mercantile” ale operei poești (într-o viziune în care Poe a devenit “generator de profit” pentru Hollywood) nu ne împiedică să analizăm și să reevaluăm contribuția sa ca poet exponențial pentru literatura americană. Aceasta nu înseamnă că dorim o subordonare a întregii opere poeziei, deși “o grilă de lectură poetică” a întregii sale opere ar putea fi extrem de ofertantă.
     Poe este departe de a fi un reprezentant al concepției romantice despre lume sau al esteticii romantice, el fiind numit, pe bună dreptate, “un înger într-o mașină“: îmbină încrederea în tehnică și chiar în tehnologie, neîncrederea în inspirație și o minte raționalistă de tip secolul al XVIII-lea, cu o credință vagă, ocultă, în frumusețea “divină”.1
     Am putea afirma, în concluzie, că universurile lirice ale celor două mari personalități – Poe și Eminescu – oferă premisele unei comparații relevante pentru un arc poetic transoceanic între exponenții a două literaturi și culturi aflate pe două continente diferite, care au în comun același ideal al unui demers ce nu face compromisuri din punct de vedere estetic și care reușesc, în ciuda relativ scurtei lor vieți, să realizeze o operă ce devansează cu mult epoca în care ei au existat.
Ioan Iacob

Vă așteptăm începând cu 4 februarie 2017, alături de autorul de benzi desenate Mihai Ionuț Grăjdeanu, să descoperim universul benzilor desenate. Copiii își vor face prieteni noi în timp ce, prin joacă, își vor dezvolta imaginația și vor deveni creatorii propriilor povești în benzi desenate.

Clubul își propune să fie un loc de întâlnire al pasionaților benzilor desenate de toate vârstele. Pe lângă atelierele destinate copiilor, Clubul BD Marveii va organiza întâlniri cu autori de benzi desenate, expoziții, lansări de carte și mese rotunde.

Programul clubului va debuta cu o serie de ateliere destinate copiilor și adolescenților.

Participanții vor primi Diplomă de absolvire a fiecărui modul în parte. Vor păstra lucrările realizate la fiecare modul și vor primi, din partea organizatorilor, mascota clubului și alte surprize.

Cele mai bune lucrări vor fi premiate și vor fi expuse într-o expoziție online. Participanții vor fi invitați la mici interviuri ce vor fi difuzate la Radio România Cultural, precum și la realizarea unui scurt video clip, ca parte a atelierelor din modulul III.

Toate materialele sunt puse la dispoziție de către organizatori.

Un modul este format din 4 ateliere. Un atelier durează 2 ore. O grupă este formată din minim 5 copii, maxim 10 (începând cu vârsta de 7 ani pentru modulul I și minim 9 ani pentru modulele II și III).

Atelierele au loc la sediul 888 MARVEII PRINT, str. Domnița Ruxandra nr. 12, sector 2 (metrou Ștefan cel Mare, strada Tunari, sau metrou Piața Romană, str. Eminescu).

header-club-bd
MODUL I (începător) – „Descoperim lumea benzilor desenate” –  sâmbăta ora 10:00 – 12:00
Pe parcursul celor 4 ateliere de bandă desenată, autorul Mihai Grăjdeanu îi va invita pe participanți în lumea benzilor desenate unde vor descoperi ce este o bandă desenată, cine a inventat această artă și care este prima bandă desenată din lume, urmată de o prezentarea a evoluției acesteia. Participanții vor învăța primi pași necesari în realizarea unei pagini de bandă desenată. La finalul fiecărui atelier, participanții vor realiza câte o scurtă poveste în bandă desenată.

MODUL II (mediu) – „Autor de bandă desenată” – sâmbăta ora 14:00 – 16:00
Prin joacă învățăm în timpul celor 4 ateliere, să creăm o bandă desenată. De la schița în creion, la linia finală și culoare, veți putea realiza mai multe genuri de benzi desenate prin îmbinarea cât mai corectă a desenului cu povestea (textul). La finalul modulului, fiecare participant va realiza propria revistă de benzi desenate.
MODUL III (avansat) – „De la bandă desenată la film” – duminica 10:00 – 12:00
Participanții vor exersa tehnicile clasice de creare a personajelor și diferitelor tipuri de cadre cât și noțiuni de perspectivă împreună cu câteva sfaturi despre cum se scrie un scenariu de benzi
desenate. Pe lângă desenul în sine, vom învăța în cele 4 ateliere să creem povești și personaje care prind viață in filmele de lung metraj. La finalul modulului, fiecare participant va realiza, pe baza cadrelor de bandă desenată și a scenariului (storyboard) un mini film în care vocea personajului va fi a celui care l-a creat!

Taxa de participare: 200 lei/modul (4 ateliere, materiale incluse).

Înscrieri: clubbdmarveii@888marveii.ro, Tel. 0724.238.237

Detalii despre ateliere: grajdeanumihaibd@gmail.com

Parteneri: 888 Marveii Print, Get Together, Legendele Dacilor, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), Clubul Presei Transatlantice (CPT).

Partener media: Radio România Cultural.

 

 

 

 

Lumina de lună ne-ar putea oferi opțíunea pentru o metaforă care să pună în valoare arcul poetic transatlantic dintre Eminescu și Poe, cea mai complexă metaforă (pentru a reliefa majoritatea similitudinilor și diferențierilor dintre acești doi mari poeți) fiind arcul Dianei.1 Înainte de a încerca o sinteză a valențelor care îl propulsează pe Poe în postura de poet exponențial al Americii (și de a aprofunda complexitatea metaforică a arcului Dianei) , suntem tentați să descifrăm posibilele implicații ale unui experiment: intersectarea unui arc poetic transoceanic (ce ne-a permis relaționarea a două mari nume ale liricii universale, Poe și Eminescu) cu o axă gotică imaginară, față de care ambii poeți se raportează prin universurile lor lirice.
    Este posibil ca viziunile americane asupra unui alt poet al Statelor Unite (viziuni ce-l propulsează pe Whitman ca poet exponențial al Americii) să fie fundamentate pe alte criterii decât cele estetice, prevalente în Europa, de aici o anume “imperfecțiune genetică“ în conturarea unei viziuni americane unitare asupra lui Poe. În contextul în care am instituit un arc poetic transoceanic între Eminescu și Poe, Erich Auerbach ne-ar putea induce premisele pentru o interpretare figurală asupra celor două extremități ale acestui arc fiindcă această interpretare “stabilește o legatură între două fapte sau personaje, în care una dintre ele nu are numai o semnificație proprie, ci o semnifică și pe cealaltă, iar aceasta din urmă o include pe prima sau o împlinește…” Am putea afirma că această interpretare figurală se suprapune sau preia sensul arcului poetic transoceanic dintre Eminescu și Poe. Auerbach fusese preocupat de multă vreme de interpretarea realității cu ajutorul reprezentării literare, punctul său de plecare fiind de la o problemă platonică din cartea a 10-a a Republicii, mimesis-ul ca o copie de al treilea ordin după adevăr.2
     Revenind la axa gotică imaginară , menționată anterior, am simțit necesar să o luăm în considerare și pentru faptul că ambele capodopere (Corbul și Luceafărul ) de la extremitățile arcului poetic transatlantic se raportează la aceasta printr-o mișcare antagonică a principalelor personaje lirice: Corbul descinde din înaltele tenebre ale nopții și pătrunde în spațiul privat (și privilegiat, sub raport creator) al autorului, pe când Luceafărul încearcă – după “nereușitele” coborâri ce vizau transfigurarea sa care să îl umanizeze (și “compatibilizeze”) în raport cu Cătălina – o ridicare și o deplasare cosmică spre Demiurg. Coborârea Corbului și înălțarea Luceafărului desemnează mișcări antagonice pe o axă gotică imaginară față de care se relaționează cele două capodopere. Am risca să afirmăm chiar ca pe o necesitate primordială a celor doi mari poeți raportarea la această axă gotică de-a lungul întregii lor opere.Ceea ce este primordial la Poe si Eminescu (și le conferă o apropiere majoră în ideatică și ideal) este această tendință spre puritatea unui lirism extrem de rafinat (manifestată prin obsesia perfecțiunii lirice, sens în care ambii poeți depun eforturi titanice in elaborarea a  numeroase variante pana la publicarea unei versiuni finale). Arcul Dianei ar putea însă semnala o paritate transatlantică exemplară în ceea ce am numi (sau institui drept concept novator ) existențialism liric. Instituirea acestui concept novator, în contextul mitologiei noastre subiective ce valorizează Arcul Dianei, își are geneza în viziunea lui Kierkegaard3 (care găsește credința în creștinism drept soluție a disperării4, termen utilizat în accepție kierkegaardiană), dar și în opțiunea existențială a lui Eminescu și Poe pentru poezie.
Cum una din extremitățile arcului poetic transoceanic5 este destul de bine cunoscută în România, valoarea exponențială a celeilate extremități6, ne-ar obliga la un demers transatlantic similar – prin relaționarea Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe (chiar și în lipsa unui Baudelaire american) – pentru propulsarea valorii naționale, europene și universale a lui Eminescu și dincolo de Atlantic.
                                                                                           Ioan Iacob
 
1Diana (fiica lui Jupiter, născută de către Latona), zeița romană asociată cu animalele sălbatice și pădurile (fiind zeița vânătorii), avea corespondent în mitologia greacă pe zeița Artemis. Diana era, totodată, o zeiță a lunii. Născută în insula Delos, era soră geamănă cu Apollo. Diana va fi asemănată cu Selene (Luna) și va deveni o zeitate binefăcătoare, considerată protectoare a câmpurilor, a animalelor și a vindecărilor miraculoase. Insensibilă la dragoste, Diana îi pedepsea pe cei care doreau să se apropie de ea, iar dacă, la rândul său, încerca să se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece și stranie.
2(Auerbach, E, op. cit.:503 )
3(Kierkegaard, S, 2006: 2005)
4(Figal, G, 2005: 26)
5Edgar Allan Poe este personalitatea cea mai complexă din întreaga galerie de autori americani” (Buranelli, V, 1966: 15 )
6Eminescu exprimând sensibilitatea românească cea mai profundă, fiind asimilat poeziei europene – prin valoarea liricii sale – cu statutul de ultimul mare romantic european.