Archive for Octombrie, 2013


DSC_3374Îmbrăcat în costum de cowboy, în prezenţa tatălui său ASR Prinţul Paul al României, Prinţul Carol a dus azi la grădiniţă un dovleac sculptat de Halloween. Halloween este o sărbătoare de origine celtică, preluată astăzi de multe popoare din lumea occidentală, ea răspândindu-se în secolul al XIX-lea prin intermediul imigranților irlandezi din Statele Unite ale Americii. Ea este sărbătorită în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări data sărbătorii variază — de exemplu, în Suedia este sărbătorită în prima sâmbătă din noiembrie. Numele provine din limba engleză, de la expresia All Hallows’ Even, numele sărbătorii creștine a tuturor sfinților, sărbătoare cu care Halloweenul a devenit asociat în țările unde predomină creștinismul occidental — catolic și protestant, deoarece în aceste culte creștine, ziua tuturor sfinților este sărbătorită pe 1 noiembrie. Specific pentru Halloween este dovleacul sculptat, care reprezintă Lanterna lui Jack. Cu ocazia acestei sărbători, copiii se maschează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și colindă pe la case întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), ca o amenințare că dacă nu li se dau dulciuri, persoanei colindate i se va juca o farsă. În alte țări, Halloween este serbat prin parade și carnavaluri.

1385504_246005148885376_886308002_nWe are ready to welcome everybody at the Romanian Food Festival Nov. 1-3, 2013.
Delicious Romanian food, life music( George Rotaru and Radu Cernat, „The Violin Guy”), dancing groups, kids corner, church tour, vendors, etc.
Invite your friends!

Saint Mary Romanian Orthodox Church, Colleyville, Texas 76034

Friday, Nov. 1: 5pm – 10pm
Saturday, Nov. 2: 10am – 10pm
Sunday, Nov. 3: 12am – 6pm.

Elena-Zaharia-Filipas-la-Cafeneaua-criticaUna dintre cele mai respectate personalităţi ale generaţiei marilor profesori-seniori de la Literele bucureştene, Elena Zaharia-Filipaş are în urmă o bogată carieră exegetică şi editorială. Monografistă a lui Ion Vinea şi a lui Vasile Voiculescu (cărţi apărute în 1972 şi 1982), ea s-a dedicat după 1980 editării integrale a operei celui dintîi, într-o serie inaugurată în 1984 şi ajunsă astăzi la volumul IX. A semnat și alte ediții, între care o prețioasă restituire a teatrului lui Isaiia Răcăciuni (în 1990). De asemenea, Elena Zaharia-Filipaş şi-a asumat în anii ’90 promovarea studiilor aplicate în mod special literaturii scriitoarelor: a ţinut cursuri, a îndrumat teze de licenţă, dizertaţii masterale şi teze de doctorat în materie şi a publicat la un moment dat o culegere proprie de Studii de literatură feminină (2004). Ajunsă anul acesta la o frumoasă vîrstă „rotundă”, Elena Zaharia-Filipaş va vorbi la Cafeneaua critică despre viaţa şi opera sa.

 

Amfitrion: Ion Bogdan Lefter.

 

 

Cafeneaua critică este un proiect de dezbateri culturale pe teme de actualitate. Prima serie s-a desfăşurat în anii 1990, la Cafeneaua Facultăţii de Litere a Universităţii Bucureşti. De la reluarea sa în noiembrie 2008, Cafeneaua critică a fost găzduită de cluburile bucureştene The Silver Church, Club A şi Club Control. De la debutul „stagiunii” 2011-2012, Cafeneaua critică a revenit la Club A*.

 

 

Cafeneaua critică

 

Joi 31 octombrie 2013, orele 19.00-21.30

 

Club A
2Televiziunea Română şi Ambasada Regală a Norvegiei la Bucureşti au invitat publicul la teatrul Metropolis din Bucuresti,  miercuri, 30 octombrie, de la ora 18.00, la vizionarea, în avanpremieră, a spectacolului de teatru HEDDA GABLER, în regia lui Dominic Dembinski, înregistrat în studiourile TVR.

Piesa lui Henrik IBSEN are în centru un personaj simbolic, care aduce în prim-plan un model de tragică emancipare feminină.

Evenimentul a avut loc la Teatrul Metropolis şi a marchat împlinirea unui veac de când femeile norvegiene au primit dreptul de a vota.

Au fost prezenţi protagonişti ai spectacolului – Ilinca Goia, Adrian Titieni, Rodica Popescu Bitănescu, Ruxandra Sireteanu, Ana Ioana Macaria, Demeter Andras Istvan, Valentin Popescu -, regizorul Dominic Dembinski şi echipa de creaţie, membri ai corpului diplomatic şi ai managementului TVR.

Televiziunea Română, prin Casa de Producţie TVR, a reluat recent producţia de premiere teatrale, care vor fi difuzate pe TVR 2.

1652012

foto: Madalina Corina Diaconu

1395182_224340724399529_1956357592_nUn spectacol cu Doina Lavric şi actorii Ana Pepine şi Paul Cimpoieru.
„Unde se spun poveşti în casă, acolo-i Dumnezeu!”
Teatru-Concert cu cântece / des-cântece, în timp / răs-timp şi muzică românească tradiţională cântată de Doina Lavric.
Actorii Ana Pepine şi Paul Cimpoieru o însoţesc pe Doina Lavric şi „povestesc” împreună cu ea despre război, despre dragoste, despre necaz, despre viaţă.

8 noiembrie 2013, ora 19:30
Pret bilet: 40 lei
Rezervari la contact@teatrulmignon.ro
Bilete online pe www.iabilet.ro

News agency journalists under age 35 from Albania, Austria, Belarus, Bosnia and Herzegovina, Bulgaria, Croatia, Czech Republic, Hungary, Italy, Macedonia, Moldova, Montenegro, Poland, Romania, Serbia, Slovakia, Slovenia and Ukraine are eligible.

The Central European Initiative (CEI) Secretariat is launching an “Advanced Training Program for a Young Journalist.” The selected candidate will work with the CEI and the Italian National News Agency (ANSA) staffs in Trieste, Italy, for the initial phase of operation of the ANSA New Europe Portal and its development. The journalist will also carry out tasks linked to communication and information as well as other CEI media activities.

The program will last for seven months (renewable for another seven months). The candidate will receive a (non taxable) fellowship of EUR1,500 per month. Journalist must have an excellent knowledge of English and a good knowledge of Italian.

The deadline is Nov. 15.

more information

logo_ijnet_en

 

Elements event_PrintCel mai asteptat eveniment de Green Lifestyle al toamnei! Apa, Aerul, Focul, Pamantul si Metalul, cinci elemente vitale ale vietii se reunesc intr-o expozitie unica de lifestyle inspirat de Natura – Style & Nature, Elements. Evenimentul se va desfasura intr-o locatie de vis, la Palatul Ghika, miercuri, 6 noiembrie.

Asa cum a obisnuit publicul an de an,Style & Naturereuneste artisti renumiti, designeri, fotografi si nu numai – intr-un cuvant profesionisti desavarsiti, oameni frumosi la suflet – ce se prezinta cu voie buna, multa dragoste si respect fata de natura, in fata unei audiente in cautare de original si valori reale intr-o lume sufocata de produse facute pe banda rulanta.

Tot in cadrul evenimentului, elementele naturii vor fi reprezentate cu gratie de personalitati de marca – Andreea Raducan, Camelia Potec, Dumitru Prunariu, Ioan Bolborea, Ioan Nemtoi, Nicolae Moldovan –, ce vor demonstra legatura speciala dintre natura si arta, lucrari importante urmand a fi donate apoi in sprijinul « HOSPICE Casa Sperantei ».

elements_ma-e1375043096136-18614_140x140Fotografii spectaculoase, rochii diafane, portelanuri delicate, accesorii pretioase si alte obiecte artistice extrem de valoroase, ne vor arata ca putem sa respectam natura nu numai prin colectarea selectiva a gunoaielor si protejarea mediului, dar si prin crearea de obiecte artistice care sa ne infrumuseteze gandurile, garderoba, casa, viata, Natura fiind mereu la moda! Nu rata o adevarata desfasurare de forte in slujba frumosului, Style and Nature reunind arta si frumusetea naturala intr-o maniera unica.

O perspectiva distincta asupra fumusetii o are si partenerul nostru, Dove.Dove este diferit! Dove crede ca fiecare femeie are dreptul la frumusete si fericire. Misiunea brandului este de a redefini feminitatea si de a da valoare frumusetii naturale, in pofida stereotipurilor de perfectiune, Dove este primul brand care sustine femeile sa isi accepte si valorifice frumusetea naturala.

Urmareste firul green al conceptului pe www.styleandnature.ro sau pe pagina de facebook a evenimentului: StyleandNature. Traieste cu stil si respecta natura!

The John F. Kennedy Center for the Performing Arts will be hosting the  
"Gepetto" Puppet Theater from Arad, Romania who will perform "The  
Fellow Traveler" on Wednesday, November 6 from 6:00 pm at the  
Millennium Stage (2700 F Street, NW, Washington, DC).

1379455_10102154185930974_1754231890_nBased on a tale by Hans Christian Andersen, "The Fellow Traveler"  
(Tovarasul de drum) is a fusion of the art of puppetry and 3D  
technology, using 3D glasses! A young orphan boy, Johan, embarks on a  
journey to find his princess. Armed only with courage and a kind  
heart, Johan -- accompanied by a fellow traveler -- faces many tests  
before finally reaching his goal.

The "Gepetto" Puppet Theatre from Arad, Romania is a private theater  
company and the first in the world using multimedia and showing  
stereoscopic 3D images scrolling across a transparent screen. Behind  
the screen the "story" unfolds with puppets wielded by the performing  
artists.

The "The Fellow Traveler" show is part of the "The Kids Euro Festival  
2013" which will take place in Washington, DC between October 16 and  
November 13, 2013. The Festival includes almost 250 free performances,  
movies, music and workshops!

Additional public performances will be hosted at the Montgomery  
College Cultural Arts Center, 7995 Georgia Avenue, Silver Spring MD  
20910 on November 9 at 11 am and 2 pm. Info here:  
http://kidseurofestival.org/romania-perf/

All Millennium Stage concerts are FREE concerts and no tickets are  
required. Seating is on a first come, first served basis. As the  
theater reaches capacity, seats cannot be saved for patrons who have  
not arrived or are not next in line. Thank you for understanding.

Due to safety and security considerations, please refrain from  
standing in the aisles during the performance. If you have any  
questions, the uniformed ushers are available to assist you.

Please refrain from using audio or video recording equipment during  
the performance and please silence all cell phones and electronic  
devices during the performance.
1381591_608148565912243_736838427_nÎn foaierul Cinematografului Patria, din Bucureşti, pe 23 octombrie 2013, la ora 18.00, are loc vernisajul expoziţiei de fotografie intitulată „Frânturi de texturi”. Sunt expuse 25 de lucrări ale artistului Eduard Mattes, un român care s-a stabilit în Israel în anul 1985. Imaginile suprinse de către Edi Mattes sunt părţi ale elementelor din natură, trecute prin filtrul simţurilor artistului. El a fost influenţat foarte mult de profesia sa – arhitect – şi de atracţia pentru detalii. „Sunt fotografii făcute de-a lungul timpului. Când un detaliu m-a fascinat, am încercat să-i suprind frumuseţea”, mărturiseşte Edi Mattes.
Născut la Iaşi în anul 1956, Eduard Mattes şi-a făcut studiile în România, iar după ce a absolvit cursurile Institului de Arhitectură din Bucureşti s-a căsătorit cu Rodica, o tânără ieşeancă. Aveau împreună un băieţel de cinci ani, pe nume Roni, când toţi trei au emigrat în Israel. S-au stabilit la Haifa, iar în anul 1996 s-a născut al doilea băiat al familiei Mattes: Eden. De când s-a stabilit în Israel, Edi Mattes a lucrat ca arhitect, în prezent fiind angajat al unei companii de electricitate din Haifa, tot ca arhitect. Din timpul facultăţii, acesta a început să cocheteze cu fotografia. Primele sale fotografii au fost alb-negru, realizate cu un aparat Zenit. Acum, Edi Mattes are pentru a doua oară o expoziţie personală de fotografie în România, însă până acum a participat la mai multe concursuri de profil atât din ţară, cât şi din străinătate.
Românul stabilit în Israel este pasionat şi de caricatură. El a publicat multe caricaturi în revistele şi ziarele din nordul Israelului şi a câştigat mai multe premii de caricatură. Amintim numai că pentru toată activitatea sa dedicată artei a fost premiat de către Fundaţia Ianculovici, din Haifa, odată cu el primid premii similare şi Irina Cajal – una din cele mai complexe personalităţi ale comunităţii evreieşti din România, regizorul Radu Gavrea, precum şi regretata actriţă Rozina Cambos. Edi Mattes a făcut parte şi din juriile Concursului Internaţional de Caricatură „Green Planet” , precum şi a Festivalului Internaţional de Caricatură din Haifa.

N-a fost, probabil, doar eseul despre suferințele și măreția lui
Wagner singura cauză pentru care Thomas Mann și-a făcut bagajele
pentru America. Hitler era abonat la spectacolele de la Bayreuth,
tocmai pentru a savura naționalismul exacerbat și primitivismul
ridicat la rang de mitologie prefabricată, acel amatorism genial
wagnerian, acel „camion pornit spre împărăția cerurilor”, aspecte
potrivite național-socialismului Reichului, străine fraților Mann.
Cert este că marea familie de emigranți germani a lăsat în urma ei un
gol, regretat, până la urmă chiar și de fruntașii naziști.

t_mannAm umblat pe urmele prozatorului meu preferat, fără să mă implic prea
tare în găsirea unor descendenți. În eseul „Cum am scris DOCTOR
FAUSTUS”  am găsit doar vagi referiri la locația de lângă Los Angeles.
A fost mai simplu să ajung în Mill Valley, unde-și vizita nepoțelul
preferat, Frido/Fridolin, cel cu ochi de un albastru celest, care a
devenit și personaj în romanul faustic, elaborat în întregime în
Statele Unite. (Întâmplarea face ca nepoțelul meu David-Robert să se
nască în aceeași San Francisco Bay Area, așa că sentimentele noastre
se întâlnesc, în timpuri diferite și în același areal…). Localitatea
e la nord de San Francisco,  între Ocean și Golf. Se poate ajunge
acolo trecând Golden Gate, traversând Sausalito și Marin City, sau,
venind din partea opusă, peste podul San Rafael, dinspre Berkeley și
Richmond. Flancat de păduri, orășelul nu are case înalte, ci doar
locuințe cochete, după standardul american – fiind unul din multele
dormitoare ale metropolei…Ca să-și viziteze rudele și prietenii de
pe East Coast folosea trenul, iar pentru ultimul drum, spre Europa,
pachebotul QUEEN ELISABETH.

În „…Kansas City, unde, în casa președintelui Dekker l-am întâlnit pe
fiul nostru mai mare, Klaus, în ținută de ostaș american, pe cale de a
pleca overseas, ceea ce însemna unul din fronturile europene, luând-o
înaintea fratelui său, Golo, care se afla în faza de basic training.
Erika era cu noi, hotărâtă să se întoarcă în Europa, să-și reia
activitatea de corespondent de război…”  Septuagenarul lucra la
DOCTOR FAUSTUS pe fundalul bombardării Germaniei și a intrării în
luptă a fiilor lui în uniformă americană, suportând o operație la
plămâni, documentându-se despre legenda populară a lui Faust care i-a
fost trimisă de UCLA (University of California, Los Angeles),
contemplând zilnic Pacificul, dându-și cu emoție examenul de cetățean
al Statelor Unite… Ce era în sufletul lui putem doar să bănuim. Din
paginile reci și lucide nu străbate nici o lamentație, ca aceea a
personajului Adrian-compozitorul…

Corespondează sau conferențiază  cu
un ales club de septuagenari, Heinrich Mann, Bruno Walter, Klemperer,
Stravinsky, Adorno, Bartok, Hesse, Feuchtwanger, Schoenberg, Alban
Berg, Anton von Webern (ultimii trei – importanți reprezentanți ai
expresionismului austriac postwagnerian). Grupul german californian îl
propune chiar ca Președinte al celei de a doua Republici Germane.
Articolele citite în public sau tipărite în State vizau destinul
tragic al Germaniei  erau foarte apreciate în clubul german și
îngițite lacom, pe nemestecate, de publicul american.

“ I envy your swift, sure maturity your heritage of culture, your
relentless self-discipline. Such things are hard-won in European
civilization. Here in America thay are almost non existent”, îi scria
un soldat american din Filipine. Un omagiu neașteptat, tulburător.

DOCTOR FAUSTUS. Deobicei muzicienii nu au nivelul intelectual al
scriitorilor. Se pare că Arnold Schoenebrg n-a înțeles exact rolul
ficțiunii în romanul lui Thomas Mann, așa că autorul a găsit de
cuviință să-l liniștească prin mențiunea ce va însoți toate edițiile:
„genul de compoziție expus în capitolul XXII, numit dodecafonic sau
serial, este în totalitate proprietatea spirituală a unui compozitor
și teoretician contemporan, Arnold Schoenberg și a fost atribuit de
mine unui personaj fictiv, eroul tragic al romanului meu…/Thomas
Mann”. Iată și un fragment din incriminata descripție a sistemului
care a formulat reguli stricte atonalismului: „…din cele 12 trepte ale
alfabetului temperat, format din semitonuri, să se alcătuiască cuvinte
mai mari, cuvinte din 12  litere, anumite combinații și raporturi
reciproce ale celor 12 semitonuri, formulări de serii (…) Nici unui
sunet nu i-ar fi îngăduit să reapară până nu vor fi apărut și toate
celelalte”. Este o expunere seacă, lucidă și în spirit matematic.
Adrian Leverkuehn este însă un compositor-ficțiune, reprezentând
do-decadența, descompunerea morală, primitivă a acelei părți din
spiritual germanic care trăiește consecința implicării în două
conflagrații devastatoare. Thomas Mann îl mântuiește pe Schoenberg și
sistemul său componistic, (chiar și despre Beethoven se spunea că ar
fi introdus diabolus in musica, dacă ar fi numai acele neclarități
tonale din sonata opus 111, comentată sclipitor în roman), care n-ar
fi diabolic în sine, dar să nu uităm că expresionismul austriac de
după prima conflagrație reflectă o stare de spirit ce ne duce la
psihoza tragic, morbid a înfrântului.  Relatând felul în care s-a
născut această ultimă capodoperă, de senectute, autorul explică, mereu
explică: ” La dorința lui Schoenberg cartea va purta  un post scriptum
care să clarifice  dreptul de proprietate intelectuală. E PUȚIN
ÎMPOTRIVA CONVINGERII MELE (s.n.). Tehnica dodecafonică îmbracă ÎN
SFERA CĂRȚII  lumea pactului cu diavolul și magia neagră, un caracter
pe care în realitate nu le are și care face ca ea să fie PROPRIETATEA
MEA PERSONALĂ, a cărții. Gândirea lui Schoenberg și versiunea pe care
o dau eu sunt îndepărtate între ele (…) ar fi însemnat aproape o
jignire să fie pomenit în carte numele său.”

Thomas Mann în romanul său american este, mai mult decât în alte
scrieri, ceea ce el însuși a afirmat despre sine.  Un
scriitor-compozitor, un muzician între poeți. Compozițiile lui Adrian
sunt INVENTATE de el, descrierea lor este un demers destul de
inaccesibil celor ce caută construcții epice.  Își arată deferența
față de muzicologul Adorno, îl consultă în privința tehnicii
descriptivismului muzicii, a transpunerii ei în cuvinte. După câte-l
știm, nu a avut neapărată nevoie de aceste consultări. Fără pian, fără
mâzgălituri pe portativ, scriitorul compune ceea ce consideră necesar,
transcripția realizându-se direct  în cuvinte. Senzația de
profesionism e reală. „Piesa aceasta e scrisă în trei părți, fără
semen de alterație la cheie (…) sunt împletite în ea trei
tonalități, si bemol major, do major și re major (…) care formează
un fel de dominantă de gradul doi, si bemol major o subdominantă, și
do major păstrează exact mijlocul”. (Traducere în românește de Andrei
Ion Deleanu și Eugen Barbu ). Urmează descrierea unor compoziții
imaginare, puse pe seama lui Adrian. Din punct de vedere instrumental
aproape imposibil de interpretat. Schoenberg i-a spus prietenului său
cam evaziv, că poate s-ar putea interpreta, dar că el personal nu ar
scrie o asemenea partitură. „Cât de înspăimântător este efectul
acestor glissandi de tromboane, enunțând tema acolo unde cele patru
voci (…) Urletul, luat ca temă – ce oroare! Și ce panică acustică
naște din repetat prescrisele glissandi de timpani, un efect muzical
sau sonor facilitat de morbiditatea pe diferitele trepte a timpanului
mecanic – manipulate aici în tremolo. Efectul este pur și simplu
sinistru”.  Romancierul, inventând această muzică de nimeni ascultată,
face un joc plin de umor pretinzând că orchestra a fost dirijată chiar
de o persoană reală, Klemperer…Chiar dacă nu are asemenea efecte, cel
puțin straniu sună și un „Pierrot lunaire” de Schoenberg sau „Wozjek”
de Berg, în sistem dodecafonic aceste opus-uri aducând mai multe forme
diabolice decât „Mephistowalz” de Liszt  sau “Damnațiunea lui Faust”,
în romantismul lor depășit.

Romanul faustic se termina, odată cu războiul, nu înainte ca, spre
stupoarea autorului, tipărirea sa fiind deja anunțată în Elveția. În
acest timp fusese lansată și bomba asupra orașului Nagasaki, Thomas
Mann observând că ea “nu mai era necesară pentru obținerea victoriei,
ci doar pentru a preveni participarea Rusiei la acea victorie”.
Ilustrul commentator Ion Ianoși ne induce opinia că treptat prozatorul
german începea să vadă cu alți ochi politica americană. El observă că
moartea lui Roosevelt a fost salutată cu veselie în anumite cercuri.
Că ar fi afirmat: “Consacrați-vă finanțării păcii, iar nu reînarmării
globului, puneți capăt războiului rece”. Și în acest moment, omul care
avea deja cetățenie americană, se ambarcă pentru Europa. Va revedea
Elveția și, într-un ultim efort, Germania lui Goethe, despre care
spusese odinioară că un tânăr scriitor poate fi genial, dar mare cu
adevărat  ajunge doar la senectute. Nu va merge în Nord, pe plaiuri
natale, ci la Weimar și Stuttgart.

ERWIN LUCIAN BURERIU