Prima etapa: sarbatorirea cu viitorii cuscrii
Ora 1,50 p.m. Cei doi viitori cuscri (Mihai si Adriana se vor casatori peste cateva luni) ne asteapta in fata Ministerului Agriculturii…de acolo mai avem putin pe jos…ajungem la un restaurant cu nume de TEI…masa este rezervata si ne asteapta…
Sarbatoritul sunt eu…ZIUA MEA DE NASTERE o voi sarbatori in doua etape…Vin meniurile…Propun bere…Domnul O. Popescu propune bere neagra, nu am baut de mult bere neagra, subscriu cu placere…Doamna Popescu vrea doar apa plata cu lamaie…Discutia mea cu domnul Popescu se dezvolta pe subiectul berii…Imi spune ca a baut bere la Praga
(…aici textul ar merita o “insertie de Praga”, de pe vremea cand prietenul meu ceh Karel Zdenovec vorbea despre Praga la o intalnire la sediul IBD / GTZ /o manifestare HESPERUS la care participau oameni de cultura, consilieri economici ai unor ambasade, jurnalisti… aveam un invitat de la Ministerul Culturii…
…si nu stiam cand voi vedea Praga…Tatal meu luptase pe front si fusese ranit in Cehoslovacia…invatase cateva cuvinte in ceha si imi sadise in suflet dragostea de limba ceha…si dorinta de a vedea Praga. Aveam sa o vizitez cu ocazia Revelionului 2012…cand vazusem, la Revelion, lebede pe Vltava…
.
..Apoi o descoperisem pe Lidia, care era casatorita cu cel mai bun traducator de literatura romana in ceha…Lidia imi facuse cunostinta, la Bookfest 2015, cu un mare prozator ceh, Roman Ráž , care multumise militarilor romani pentru eliberarea tarii sale (imi imaginez ca multumise si tatalui meu, care luptase pentru eliberarea Cehoslovaciei…)
…bausem si eu bere la Praga, dar domnul O. Popescu bause acolo bere cu zeci de ani inaintea mea…Si-i povestisem despre experienta mea cand lucrasem in Centrala Berii…fiindca , dupa casatoria mea din 1980, nu putusem sa intru – ca profesor de engleza – in Bucuresti si venisem la lucrator comercial, incadrare pe studii medii…si fusesera niste ani in care locuiam la Barlad, la parinti (Emilia si Ioan, Dumnezeu sa-i odihneasca!),
lucram la Vaslui, La Casa Corpului Didactic (faceam zilnic o naveta de 60 de kilometri cu trenul , iar sfarsitul de saptamana veneam la Bucuresti, unde era Livia (Dumnezeu sa o odihneasca !…murise in 2006, la cativa ani dupa o operatie de cancer la san…Pe 1 Iunie era ziua ei, ar fi implinit 51 de ani…
…Acum am vorbit cu G. sa mergem de 1 Iunie la Bellu, sa-i ducem niste flori la mormant… )
Etapa a doua: sarbatorirea cu G. …la un restaurant cu nume italian, din apropiere de Piata Amzei…cand m-am dus sa fac rezervarea cineva din conducere mi-a spus NU DORIM PRESA ! …apoi mi-a spus ca a glumit…
Cand am fost cu G. sa verificam locatia si rezervarea am spus ca”din pacate VA TREBUI SA RENUNTAM LA REZERVARE fiindca G. nu a fost de acord cu locatia”, acelasi domn mi-a spus ca nu e nimic, dar era randul meu sa-i spun ca AM GLUMIT…
Si a venit partea a doua a sarbatoririi… ora (o ora intr-o dupa-amiaza…)
Si in mintea mea se amestecau atatea imagini si sunete si amintiri…
G. era in fata mea si am vorbit cu mama ei, care avea ziua de nastere in aceeasi zi …Si i-am transmis un buchet de flori si…prin intermediar…un pup si LA MULTI ANI ! Iar mama lui G. mi-a spus, la telefon, zambind, ca nu cumva pupul “sa se altereze prin intermediar” !
Si chelnerul a fost simpatic…fiindca a tinut minte CARTOFUL URIAS CU SMANTANA, care noi il preferam mereu dupa primul fel… Si l-am intrebat cum se numeste. Ne-a spus doua nume, dar il prefera pe acela de GEORGIAN (si i-am promis ca asa va aparea in acest text)…
Afara ar fi trebuirt sa ploua…dar cand am iesit noi era soare…
Si mi-am amintit un citat din Kierkegaard:”Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte.” …si era soare pe strada pe care te-am condus la metrou…si ai disparut uitandu-te mereu peste umar…si totul parea ca un vis…trait candva, intr-un alt vis…Si am iesit din metrou, era soare si o zi exceptionala…Daca nu ar fi fost ziua mea, m-as fi dus sa sarbatoresc undeva DE LA CAPAT cu tine…Dar fusese frumos ca
intr-un vis …din care mi-era teama sa ma trezesc…si as fi dorit ca ziua aceasta sa nu se sfarseasca niciodata…Si atunci mi-am amintit ceea ce traisem intr-un vis, in urma cu multi ani…Cineva imi spunea acolo “Sa traiesti cea mai lunga zi din viata ta!”…si poate ca asa si fusese ziua de azi…sarbatorita in prima parte cu viitorii socri…si apoi cu tine.
Ioan Iacob, 29 mai, 2000 si mai multi ani…
Clubul Presei Transatlantice 