Ideea „Cartei jurnalismului transatlantic” mi-a aparut oarecum firesc, dupa ce aparuse deja, recent, „Carta jurnalismului european”… Probabil ca in mintea mea s-au imbinat foarte multe lucruri esentiale, nu neaparat numai cele din domeniul presei; in septembrie, 2004, cand fusesem invitat oficial in S.U.A. ca jurnalist de catre Parintele Remus Grama, parohul Catedralei „Sf. Maria” din Cleveland, Ohio (cea mai veche biserica ortodoxa romaneasca din Statele Unite) , lansasem o carte scrisa impreuna cu poetul Mircea Stefan din Cleveland, Ohio: „Carate de septembrie” include, la inceput, 11 poeme in memoria evenimentelor de la 9 / 11…si a fost prima lansare de carte la Festivalul „TASTE OF ROMANIA” de la Chicago. Am acordat atunci un interviu unei echipe de la TVR International in care explicam „ceea ce ne unise” in scrierea acestei carti…Amandoi, desi pe doua continente „despartite de Atlantic”, percepusem acest ocean nu doar ca pe ceva ce desparte, ci – sub semnul acelei solidaritati extraordinare impotriva terorismului, generata de „evenimentele de la 9/11” – si ca un spatiu CARE UNESTE !  Daca Atlanticul putea sa ne uneasca INTRU POEZIE, de ce nu ar fi fost posibil acest lucru si in domeniul PRESEI?


Am avut sansa, ca jurnalist, sa fiu acreditat in 2004, in timpul campaniei pentru „prezidentialele din S.U.A.”, la o intalnire dintre cei mai importanti jurnalisti americani ai momentului si publicul din Cleveland, Ohio (stat foarte „curtat de politicieni” fiindca poate „balansa” rezultatul alegerilor !). Atunci am vazut-o pentru prima data pe Ceci Connolly de la „the Washington Post” si am ramas profund impresionat de amestecul sclipitor de inteligenta si ironie din interventiile ei. La sfarsit am si luat doua scurte interviuri pentru saptamanalul de afaceri din Romania pe care-l reprezentam (unul a fost, evident, cu Ceci Connolly).  Si in postura de „jurnalist roman amestecat printre jurnalistii americani” am fost „reperat” de reportera Debora Lee de la „NewsChannel 5″ din Cleveland…”Sunteti jurnalist ?”, a fost intrebarea ei. „Da!”, am raspuns. „De unde?”…Iar cand am spus „Romania” mi-a propus pe loc sa facem un interviu (care s-a si difuzat seara, la stirile de la ora 6 si m-a facut „celebru pentru o zi” in comunitatea romaneasca din Cleveland, Ohio…).


Toata aceasta „interpatrundere jurnalistica” din 2004 ( cand am cunoscut multi jurnalisti importanti ai Statelor Unite, dar nu am apucat – din pacate pentru mine, cel de atunci – sa-i contactez ) nu a ramas fara „urmari” in demersul meu de-a lungul timpului, in incercarea de a lega „punti peste Atlantic”… Chiar daca suntem diferiti, chiar daca reprezentam continente si tari diferite, chiar daca abordam subiecte diferite si reprezentam canale MEDIA diferite,  implicarea in jurnalism poate fi aceeasi!  Pe…ambele maluri ale Atlanticului!


Trebuie sa multumesc aici unui om extraordinar : Domnului Lucian Oprea , Editorul „Gandacului de Colorado” (care a reusit sa asigure la Conferinta  – prin varianta de reprezentare propusa – prezenta presei nord-americane de limba romana la Bucuresti) . El este acela care a inteles probabil cel mai bine „zbaterea mea”, cu ocazia Conferintei Internationale din 26 – 27 noiembrie, 2010 , de la Universitatea Romano Americana din Bucuresti (unde am dat ideea includerii si a unei sectiuni dedicate PRESEI…), de a incerca sa realizam – pe baza unui schimb de experienta dintre jurnalistii din Romania si cei din S.U.A. – un demers care sa duca in timp la un schimb de experienta intre jurnalistii de pe cele doua maluri ale Atlanticului.  La fel trebuie sa multumesc Doamnei Claudia Vaida, Editorul „Las Vegas Romanian Journal”, care a conceput si gazduit un site dedicat dezvoltarii relatiilor transatlantice, proiect ce poate fi impins mai departe chiar prin infiintarea „Clubului online al Presei Transatlantice”.


Fiindca eu vad – si aici a servit enorm acestei idei si acestui obiectiv specificul Universitatii Romano Americane, unic in Romania – o dezvoltare a schimbului de experienta dintre jurnalistii romani si cei americani si, pe baza lui, constituirea unui  cadru care sa ofere, in timp, posibilitatea schimbului de experienta intre jurnalistii „de pe ambele maluri ale Atlanticului”.
In acest context (si in aceasta perspectiva) mi s-a parut firesc sa existe (si sa fie lansata la Conferinta Internationala de la Bucuresti) „Carta jurnalismului transatlantic”.  Eu as vedea (dar aici lucrurile abia incep sa se miste fiindca nu multa lume stie „ce se urmareste cu aceasta Carta”…) o dezbatere cat mai larga, in presa din Romania si in cea din S.U.A., asupra „Cartei jurnalismului transatlantic”;
dezbaterea ar servi un dublu scop: relevarea unor probleme esentiale breslei jurnalistilor „de pe ambele maluri ale Atlanicului” si mediatizarea ultimului punct din „Carta…”, care prevede infiintarea unui „Club online al Presei Transatlantice”.


Sunt convins ca „viitorul este de partea noastra” si ca atunci cand vom aborda punctul 5 al „Cartei…” (care prevede sensibilizarea presei transatlantice pentru realizarea, la 1 Iunie, 2011, a unui DUPLEX Romania – S.U.A. ) vom avea de partea noastra multi aderenti.  Fiindca in cadrul acestui DUPLEX  TRANSATLANTIC , pe langa interviuri, lansari de carte, lucrari stiintifice etc.  vom dori sa lansam si
Programul caritabil „In memoriam LIVIA IACOB” (pentru sprijinirea copiilor, profesorilor, artistilor si sportivilor afectati de CANCER).    Nu pot fi acuzat de subiectivism in acest demers: chiar daca programul poarta numele sotiei mele, profesoara de matematica LIVIA IACOB, care a murit in aprilie, 2006 , la cativa ani dupa o operatie de cancer la san.  Problematica vizata este reala si as dori sa existe o solidaritate de breasla jurnalistica si umana exponentiala pentru „Atlanticul care uneste”. As dori sa implicam aici si alte foruri si institutii „de pe ambele maluri ale Atlanticului”; o maladie nu actioneaza , selectiv, doar pe un singur continent…sau numai „pe un anumit continent”!
In fine, visul meu de a gasi o modalitate de a pune impreuna minti deosebite din presa transatlantica se pare ca se apropie cu pasi repezi de vreme ce exista semnale, in presa nord-americana, ca ideea „Cartei” si a „Clubului online al Presei Transatlantice” are ecou si aderenti. Se vorbeste chiar de aparitia spectaculoasa e unei editii la Bucuresti, care ar gazdui…Dar nu vreau sa dezvalui mai mult decat este necesar acum, pentru a nu periclita un proiect important !
De ce un Club al Presei Transatlantice online? Imi imaginez ca intr-o zi un jurnalist important , din Asia sau din Australia, ar dori sa se integreze in acest Club (aderarea fiind o recunoastere si o garantie a unui demers jurnalistic profesional ); daca el nu va putea  – fizic vorbind – sa fie prezent la toate intrunirile importante, specificul „online” al „Clubului” ii va permite sa fie in contact cu problematica abordata si cu toti membrii sai, deci va putea sa se implice „transcontinental” in activitatea si deciziile acestui forum jurnalistic.


Ioan Iacob