Archive for Iulie, 2017


Interviu de Mihăiță Ruxăndoaia

Mihăiță Ruxăndoaia. Bun regăsit, stimată doamnă actriță Claudia Motea! Suntem în plină vară și activitatea dumneavoastră continuă , se pare, la foc continuu, rivalizând cu această căldură toridă a verii acestui an

Claudia Motea.  Da, e căldură mare, mon cher!… Asta ca să-l parafrazăm și pe Caragiale și să recunoaștem încă odată câtă dreptate avea!

M.R. Recent ați participat la un eveniment omagial la Templul Coral din București. Cu ce ocazie la acest eveniment?

C.M.  Am fost invitată de doamna Janina Ilie , proiect manager al Federației Comunităților Evreiești din România la un eveniment omagial Dr. Wilhelm Filderman, organizatorii fiind, de altfel, Federația Comunităților Evreiești- Cultul Mozaic  și Fundația Dr. Filderman. Recent s-au împlinit 135 de ani de la nașterea dr. Wilhelm Filderman, mare personalitate a iudaismului, promotor european al drepturilor minorităților naționale.

M.R. Ce s-a întâmplat la acest eveniment?

C.M.  Cred că numai lucruri bune… În primul rând, un simpozion aniversar cu participarea unor personalități din Parlamentul României, reprezentanți ai instituțiilor Uniunii Europene, diplomați, reprezentanți ai clerului, juristi lideri comunitari, universitari…

M.R. Puteți numi câteva personalități participante?

C.M.  Printre cei care au luat cuvântul… e reprezentativ să menționez, în primul rând, numele domnului Aurel Viner, președintele Federației Comunităților Evreiești care a ținut cu brio isonul întregului eveniment. Apoi, domnul Albert Kupferberg, președintele Fundației Filderman, dr.av. Cătălin Radu Dancu, Consulul General al României la New York, Victor Opaschi, secretar de stat, Secretariatul de Stat pentru Culte, Paul Schwartz, președintele Comunităților Evreiești din București,  Nicolae Drăgușin, cercetător științific  al Institutului Național pentru Studierea  Holocaustului din România Elie Wiesel,prof.univ.dr. Sorin Ivan, decan, Universitatea Titu Maiorescu, doctorii Lya Benjamin , Harry Culler, Irina Airinei-Vasile, pr.prof.dr. Emilian Cornițescu… Întreaga manifestare a primit binecuvântarea șefului rabin Rafael Shaffer…

M.R. A avut loc și o ceremonie de înmânare a Medaliei de onoare Dr. Wilhelm Filderman-Răspaltă pentru merit…

C.M.  Da, această Medalie de Onoare a fost acordată de conducerea Federației și a Fundației Dr. Filderman, iar ceremonia a fost emoționantă. În plus, profesionalismul și căldura sufletească a domnei Janina Ilie, pionul de bază al organizării  evenimentului au contribuit mult la realizarea unei atmosferi intime… Într-un cuvânt, m-am simțit bine , ca între prieteni.

M.R. Cine a primit această Medalie de Onoare?

C.M.  Printre cei premiați: Klaus Iohannis – Președintele României, Corina Crețu – Comisar European, Andreea Păstârnac – Ministrul Românilor de Pretutindeni, Cătălin Radu Dancu, Consul General al României la New York, Irina Radu – Președinte-Director General TVR, Acad. Ionel Valentin Vlad – Președintele Academiei Române, Tamar Samash – Ambasadorul Israelului în România, Ion Dragne – Decanul Baroului București…

M.R. Ați mai avut  colaborări cu Federația Comunităților Evreiești?

C.M.  În luna februarie, la ArCub, am participat în ipostază de actriță cu un recital din poezia-mi proprie pe tema Holocaustului la un eveniment cultural-artistic organizat de Federația Comunităților Evreiești și de Fundația Filderman.

M.R. Ce v-a plăcut cel mai mult la acest eveniment?

C.M.  De câte ori merg la Templul Coral sunt stăpânită de un sentiment aparte de bucurie. Iubesc acest loc și îmi dă o stare de bine. Deci, locul unde s-a întîmplat evenimentul a fost cel mai bun loc… Apoi, atmosfera caldă ce sălășuia pretutindeni… Am întâlnit prieteni dragi, pe dr.av. George Vlaicu, Alin Bo, regizoarea Alexandru Drăguț… Am fost încă odată impresionată de intransigența și transparența totală a comportamentului domnului Aurel Vainer, președintele Federației… La ceremonie, a știut să pună punctul pe i și să-i facă pe cei decorați să-și ia un angajament public de a contribui și a se implica la soluționarea drepturilor minorităților evreiești naționale… Discursul Consulului General al României la New York, Cătălin Dancu a fost impresionant… Mi-ar fi plăcut să fie și domnul Ghiltman Abraham, președintele Comunității Evreiești de la Iași!

M.R. Intenționați o nouă colaborare cu Federația Comunităților Evreiești?

C.M.  Da, cu mult drag. Recent am terminat de scris o piesă de teatru pe care o voi transforma într-un spectacol multi-media cu adresă directă la comunitățile evreiești din România și din străinătate. Piesa am scris-o cu multă iubire și respect… și , în povestea de iubire ce domină piesa, este surprins și  un moment al Pogromului de la Iași din 1941… Sursa de inspirație a fost chiar comemorarea a 76 de ani de la acest eveniment înspăimântător în istoria lumii, la care am participat și eu anul acesta… În apanajul meu artistic și strict uman, colaborarea mea cu Federația mă face să mă simt că sunt pe  drumul cinstei și onoarei!… Și doresc, din toată inima, să fie bine pentru toată lumea! Shalom!

Anunțuri

Expoziția este compusă din lucrarea omonimă, de dimensiuni impunătoare (160 cm x190 cm), a artistului Dani Brici și dintr-o serie de studii pregătitoare.

Expoziție este realizată de Nasui Collection & Gallery (Manager Cosmin Nasui) și este găzduită de Schubz – Centrul de Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă (Strada Ion Luca Caragiale 7, Râșnov).

În timpul Primului Război Mondial, acum 100 de ani, doi oameni se întâlneau în Zurich să joace șah și să aprindă focul unor viitoare revoluții. Într-o complexă relație, Primul Război Mondial stă la baza celor două revoluții: Revoluția Dada – pentru că Zurich devenise orașul de refugiu al artiștilor din calea războiului și Revoluția Bolșevică – care avea loc în timp ce armata țarului Nicolae al II-lea era plecată pe front.

Artistul contemporan Dani Brici alcătuiește o compoziție alegorică istorică pornind de la celebra partidă de șah dintre Tristan Tzara și V. I. Lenin. Cele două lumi reprezentate prin cei doi fermenți revoluționari se ciocnesc în planul superior al imaginii într-o stilistică asemănătoare cu cea a tehnicii colajului. Partea inferioară a imaginii este realizată în expresia artistică a realismului socialist. Pictura lui Daniel Brici oferă, ca orice perspectivă istorică, mai multe fire narative, care, după caz, pot fi continuate imaginativ prin completarea spațiilor albe ale lucrării.

Paralela neașteptată a celor două revoluții aniversate centenar este amplificată și de dimensiunea de globalizare a populismului prin Dadaglobe (antologia ambițioasă a dadaiștilor, făcută în 1921) și prin dezideratul-lozincă „Proletari din toate țările uniți-vă!”.

10 zile în Cetatea Râşnovului la început de august.
Fără covor roşu, fără fiţe, fără isterie, fără breaking news.
Ca să înţelegi ce ţi se întâmplă!

44 filme. 15 concerte. 22 prelegeri, dezbateri şi ateliere. 70 de invitaţi speciali. 5 expoziţii. Intrarea liberă, spiritul asemenea!

Subiecte relevante, filme deştepte, lectori carismatici, public inteligent, dezbateri memorabile, concerte sofisticate, clãdiri venerabile, cântãri exuberante în aerul nopţilor carpatine, expoziţii, standuri de cãrţi.

Festivalul de Film şi Istorii de la Râşnov (FFIR) a apãrut în anul 2009 din dorinţa valorificãrii unui capitol important al cinematografiei locale şi mondiale, dar şi din nevoia de a produce în spaţiul public românesc discuţii despre teme al cãror impact temporal depãşeste efemeritatea clipei. S-a nãscut astfel un eveniment unic pe piaţa culturalã româneascã în care Istoria şi Filmul Istoric stârnesc gânduri şi pasiuni, informeazã şi emoţioneazã, ridicã întrebãri şi dezbate rãspunsuri. O întâmplare proaspãtã şi relaxatã, care înţelege sã mixeze în chip firesc rigoarea şi umorul.

Cu opt ediţii la activ, FFIR face deja parte din identitatea culturalã a Râşnovului, marcând spectaculoasa ascensiune a oraşului transilvan în topul naţional al destinaţiilor cultural-turistice (peste 400.000 vizitatori pe an).

Programul complet: www.ffir.ro

Într-un moment în care Uniunea Ziariștilor Profesioniști atinsese un nivel de notorietate fără precedent, precum și stabilitate financiară asigurată de plata cotizațiilor, un grup de membri ai Consiliului Director s-au gândit că nu mai au nevoie de președintele Uniunii, Doru Dinu Glăvan, și că e momentul să-l dea jos. Momentul a fost bine ales din punct de vedere strategic, căci e vară, concediu, căldură mare, lumea e plecată din București etc. Așa că au convocat o ședință a Consiliului Director (pe 18 iulie), încercând să-l facă pe președinte să „abdice”. Și – având în vedere spiritul conciliant al lui Doru Dinu Găvan și grija lui ca imaginea publică a Uniunii să nu aibă de suferit – poate că ar fi și reușit, dacă intenția „puciștilor” nu s-ar fi devoalat prin agresivitatea și aroganța abordării. Ei l-au somat pe Doru Dinu Glăvan să predea ștampile, sigilii, ștanțe, documente organizatorice, adică să se delegitimeze cu propria mână, în fața unor persoane care nu aveau calitatea să-i ceară acest lucru. În aceste condiții, Doru Dinu Glăvan a luat decizia să convoace Adunarea Generală și să prezinte situația în fața forului care l-a ales președinte. Adunarea Generală Extraordinară a UZPR va avea loc pe data de 8 septembrie în București.

Prezentăm, în continuare, luarea de poziție a lui Miron Manega (membru fondator al CNSC), atât în cadrul ședinței (ca membru al Juriului de Onoare și Arbitraj al UZPR) cât și public, prin articol publicat:

„Prohod înainte de deces…”

de Miron Manega

Marți, 18 iulie, la sediul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din B-dul Gheorghe Magheru, a avut loc ședința Consiliului Director al Uniunii, la care au fost prezenți 7 din cei 11 membri: Doru Dinu Glăvan, colonel Ion Petrescu, Adi Cristi, colonel Adrian Fulea, Gheorghe Frangulea, Gutiera Prodan, Mihai Junea.

A fost o ședință aprinsă unde s-a prezentat Raportul Comisiei de Atestare a UZPR. În urma acestei ședințe, președintele Uniunii, Doru Dinu Glăvan, și-a delegat competențele, până la 1 noiembrie, unuia dintre vicepreședinții UZPR,  colonelul Ion Petrescu.

Cu câteva zile înainte, pe 12 iulie, acesta publicase, în adevărul.ro, un articol „premonitoriu” intitulat „O epocă se încheie la Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România“, gest care mi s-a părut total lipsit de demnitate și etică. Era, practic, o sentință dată înainte de proces. Întrucât colonelul Petrescu a continuat să publice în adevărul.ro opiniile personale despre ce s-a întâmplat la ședința din 18 iulie, ceea ce mi se pare de-a dreptul grobian, mă văd obligat, în spiritul onoarei și dreptății, să intervin. Mărturisesc că, pentru mine, ședința a avut aspectul unei acțiuni de juntă militară. La propriu și la figurat. Precizez că am fost invitat la acea ședință în calitate de membru al Juriului de onoare și de arbitraj al Uniunii. Nu am avut, evident, dreptul la vot, dar am cerut dreptul la cuvânt. Iată care a fost cuvântul meu, după aproximativ șase ore de observație:

„În primul rând vreau să-l felicit pe domnul Adi Cristi (unul dintre cei doi vicepreședinți ai UZPR), pentru modul corect și echilibrat în care a condus ședința…

Domnilor, sunt profund dezamăgit și indignat de cele ce am văzut. Dumneavoastră nu ați venit aici cu intenția de a rezolva problemele interne ale Uniunii – care, de fapt, s-au și rezolvat, prin măsurile propuse și votate. Dumneavoastră ați venit cu intenția unei execuții, anume a președintelui Uniunii. Dumneavoastră, domnule Adrian Fulea, chiar v-ați referit explicit la o execuție, amintind-o, în repetate rânduri,  pe cea din decembrie 1989…

Domnule colonel Ion Petrescu, sunt în mod special dezamăgit și indignat de publicarea articolului dumneavoastră din Adevărul („O epocă se încheie la Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România“). Așa ceva nu se face. Ați cântat prohodul înainte de deces, ceea ce mi se pare de-a dreptul incalificabil.

În concluzie, în această situație dihotomică, în care trebuie să alegem între Consiliul Director și președintele Uniunii, eu, unul, mă raportez exclusiv la interesele UZPR. Iar în acest moment și în această situație, consider că interesele Uniunii sunt reprezentate de personalitatea lui Doru Dinu Glăvan. Atât am avut de spus. Vă mulțumesc”.

Reamintesc că Doru Dinu Glăvan este în continuare președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. El doar și-a delegat competențele, până la 1 noiembrie, colonelului Ion Petrescu. Reamintesc, de asemenea, că Doru Dinu Glăvan este cel care a reușit să obțină, pentru UZPR, statutul de „uniune de creație și de utilitate publică”. Este, de asemenea, cel care a luptat, pe toate căile și prin toate mijloacele, pentru declararea datei de 28 iunie (ziua îndepărtării lui Eminescu din presă și din viața publică) drept Ziua Ziaristului Român. Mă îndoiesc că, în contextul prezentat, demersurile în această direcție vor continua.

http://cnsc-forta3.blogspot.ro/2017

Stimată Presă eu vă pot spune un lucru mi-am dorit cu ardoare să-i strâng mâna lui Sir Edmund Percival Hillary, dacă Sir Edmund a decedat să știți că voi rămâne cu o mare durere în suflet.
                Vă înștiințez că din 2007 mă lupt cu o depresie  numai eu știu cât de greu îmi este să duc această luptă, numai Dumnezeu îmi oferă puterea psihică de a merge mai departe în viață, dimineața când mă trezesc am cel mai amar gust al vieții, viața mea nu este una ușoară, am un loc de muncă care nu este tocmai ușor.
                 Să nu uitați Stimată Presă că în anul 2007  fiind pe patul de spital în India – New Delhi, fără pașaport și bilet de avion – care mi-au fost furate odată cu un bagaj, Ministerul de Externe răspunde mamei la întrebarea – dacă pot fi întors în țară plătind ulterior costurile – Ce doamnă cum ați avut bani să-l trimiteți așa să și-l întoarceți. – asta fiind prima greșeală
        Am făcut cerere la Ministerul de Externe pentru a se face niște demersuri în ceea ce privește întoarcerea în țară a  bagajului  meu care a rămas la o secție de poliție din orașul Patna, după o săptămână primesc un răspuns formal în care mi se spune că bagajul meu nu poate fi găsit. Trimițând cerere pe mail la ambasada României de la New Delhi domnul Adrian Sârbu îmi răspunde – cazul dumneavoastră va fi preluat – cu alte cuvinte cei de la Ministerul de Externe nu au făcut nici un demers real la ambasada României din New Delhi – a doua greșeală 
        Din momentul când am scris într-un articol că voi da de veste presei internaționale că mi s-a refuzat dreptul de repatriere am început să fiu filat de mașinile securității, lucru care mi s-a confirmat când am găsit cipuri de localizare în buzunarul unei geci din șifonier. – a treia greșeală extrem extrem de gravă !  
         Într-o dimineață am plecat de acasă, un taxiu țintă mă aștepta, am urcat în mașină și ce să vezi, o bandă dublu adezivă pusă pe tetiera locului din față – cu ajutorul benzii duble adezive prelevau niște fire de păr care puteau fi duse la locul unei crime, urmând să fiu împușcat pe motivul că-s un criminal periculos. – a patra greșeală extrem extrem de gravă !
        Având niște prieteni care aveau un cabinet de tratamente alternative, cei din anumite structuri m-au acostat prin intermediul cabinetului, invitându-mă la un alt cabinet de tratament bioenergetic, sosind la cabinet m-au rugat să mă întind pe un pat urmând să-mi pună niște dispozitive metalice pe ochi – dacă aceptam îmi făceau o injecție pentru a-mi provoca stop cardio respirator, înștiințându-mi familia că m-au găsit fără suflare pe stradă. – a 5 a greșeală extrem, extrem de gravă  
        Când mi-am zugrăvit camera tata m-a înștiințat că s-au găsit dispozitive de ascultare și filmare în cameră – camere de filmat minuscule – a 6 a greșeală extrem extrem de gravă !
        Să nu uitați Stimată Presă că am absolvit Școala Postliceală Sanitară Fundeni, mi-am efectuat stagiul de practică în cadrul Spitalului Universitar Municipal, în doi ani de practică numai eu știu câți pacienți am ajutat, câte analize de sânge am luat, câte drumuri la laboratoare am făcut . Eu muncesc din luna Ianuarie 2009 în cadrul Academiei de Studii Economice ajutând copii acestei țari + Mesajul de Pace adus din Himalaya –  VĂ MULȚUMESC ROMÂNIA !!!
        Să nu uitați Stimată Presă și Stimată Românie că din anul 2002 pană în prezent merg în fiecare vară la mănăstirile din Moldova și asta îmi este răsplata. Stăteam și mă gândeam dacă stimabilii domni  din aceste structuri ale statului român au si ei copii ?
        Stimată Presă tot ceea ce știu este că numai  Dumnezeu îmi este alături, dacă Statul Român nu-și va face datoria       să-mi plătească  toate problemele care mi le-au  creat, filmul documentar despre Regiunea Everest-ului îl voi posta pe YouTube, realizând un mesaj pentru toți studenții și elevii acestei țări să știe și ei în ce țară trăim. Documentarul va fi și în limba engleză explicând problemele prin care am trecut, nu va rămâne decât să văd ce va spune presa internațională.
         Stimată Presă ! ?  Mi s-au făcut 6 greșeli ?  Dintre care 4 greșeli extrem de grave ?   Am să cer și eu atât cât îmi voi dori  urmând să le fac si anumitor copii niște cadouri  ?  Copii noștrii nu merită și ei niște cadouri ? Le fac copiilor de pe Valea Bistriței cadouri numai aparate foto de ultim rang și anume : Sony Alfa 9 cu o trusă obiective  Sony G Master 24-70 mm, 70-200 mm și 100 – 400 mm ;  Leica SL 601 cu obiectiv 24-90 mm ;  Canon Eos 1Dx Mark III cu set de  obiective  24-70 mm, 70-200 mm, 100-400 mm ;  Nikon D5X cu set de  obiective 11-24 mm,  24-70 mm, 70-200mm  – Păi ce ? Copii noștrii nu merită ?
          Le voi face copiilor și un film documentar despre Munții Bistriței să vadă și ei frumusețea acestor munți, acest film îl voi prezenta întregii lumi pentru promovarea Văii Bistriței.  După cum bine știți din 2002 eu merg în Munții Bistriței, prin eforturi mari am scanat toate diapozitivele, fotografiile le voi prelucra urmând să fac matrița unei cărți tipărind o carte de mari dimensiuni, o carte plină de fotografii.  
         Voi merge în Nepal pentru a face fotografii în Regiunea Everest-ului pentru o eventuală carte despre Regiunea Everest-ului, fiind o carte de MARI dimeniuni, o carte foto album care o voi oferi gratis copiilor – să vadă și ei frumusețea Văii Khumbu.   Le voi face copiilor un film documentar despre Valea Khumbu – Regiunea Everest-ului la nivel professional, prezentându-l în cinematografe oferindu-le si Blue – Ray – urile.
         Stimată Presă să nu uitați că o iubesc mult pe mama mea, mama mea a suferit mult în viață – ea este foarte bolnavă nici nu vreau să mă gândesc vreodată că am s-o pierd, vă scriu plin de emoție ca de  se va prăpădii mama mea am să rămân cu cea mai mare tristețe în viață https://www.youtube.com/watch?v=bJzW_4UdqFw 
        Eu am copilărit în comuna Călinești – Județul Teleorman, într-una din zile m-am dus la cimitir iar în fața unei cruci de lemn cu Iisus Hristos m-am închinat si am zis: Doamne în această țărișoară holdele să NU piară. Când mergeam la biserică la slujbă la Sfânta Denie treceam pe la o troiță unde se afla o icoană cu Maica Domnului, sărutând-o am zis :   Tu ești mama mea cea iubitoare” .  În odaia bunicii aveam un tablou mare cu Maica Domnului, privind-O cât de frumoasă este am zis :  “ Sfântă Fecioară să mă iubești mult, să fiu copilul Tău pe acest pământ ! – să nu uitați ce au făcut anumite structuri.
        Stimată Presă mă gândeam că pentru a conștientiza tot ceea ce am trăit eu, așa cum scrie în acest articol, mă gândeam ca la prezentarea documentarului, să mă aduceți într-un sicriu urmând să puneți această melodie https://www.youtube.com/watch?v=u5N2ByWpjT8
        Stimată Presă în viață am rămas cu durere în suflet, mă gândeam ca  la prezentarea documentarului când îmi voi face apariția pe șcenă să ascultăm această melodie https://www.youtube.com/watch?v=8Tilxmrlo38 de aici veți înțelege anumite lucruri, niciodată să nu uitați ce spune melodia aceasta https://www.youtube.com/watch?v=lctyTcK1vbU
         Pentru a mă face înțeles,  am adus un Mesaj de Pace României pentru că îmi cunosc valorile culturale Românești, România este o țară cunoscută de marile puteri, trebuie să fim mândrii că suntem Români,  dacă privim în istorie avem cu ce să ne mândrim, pentru a simții spiritul Românesc vă invit să ascultați această melodie,  veți auzi un fluier cu tonuri înalte care trezește în mine  spiritul  Românesc  https://www.youtube.com/watch?v=hT-DaEZdvdg 
         Stimată presă să nu uitați că în 2004 a decedat bunicul din partea mamei, în 2005 a decedat bunica din partea tatei, în 2008 a decedat bunica din partea mamei, in 2012 a decedat unchisoru din partea mamei iar  în 2015 a decedat bunicul din partea tatei – dânsul s-a prăpădit chiar de ziua mea în 2015 pe 20 Decembrie.  Să nu uitați Stimată Presă ce  plan au avut anumite structuri ale statului român cu mine – eu astfel de lucruri nu am cum sa le iert ! SĂ FIE CLAR !  Vă rog să-mi permiteți să dedic următoarea melodie unchișorului meu care s-a prăpădit, eu am o vorbă – unchiulețu care mi-a lăsat dorulețu http://www.bestmusic.ro/romica-puceanu/foaie-verde-gladior-701076.html
        Am urmărit filmul documentar intitulat:  Hillary on Everest – m-am bucurat că l-am văzut pe Sir Edmund Percival Hillary în diferite momente din viața Sa, în același timp am simțit o tristețe adâncă când am privit la câte evenimente a fost prezent în lume , eu  neavând ocazia să-i strâng mâna, mi-au dat lacrimile amintindu-mi de primăverile pe care le-am trăit, timp în care l-am purtat în suflet pe Sir Edmund Percival Hillary – Ce aveți să-mi spuneți Stimată Românie ?    În 2018 Sir Edmund Hillary ar fi împlinit 98 de ani,  numai o minune ar face ca Sir Edmund Perival Hillary să trăiască,  privind la cadrele in care poarta o discuție cu fiul lui,  care se afla în 2002  pe vârful Muntelui Everest, mă gândesc că  la constituția dânsului putea trăi și 105 ani – mi-e greu să cred la câtă tehnologie avem,  nu putem ține în viață oameni așa importanți. https://www.youtube.com/watch?v=rRjE0DGdSpc
            Mulțumesc lui Dumnezeu pentru harul care mi l-a oferit, de a-i iubi pe oameni, de a iubi acest Everest,  să nu uitați niciodată că vă port în suflet mereu, să nu uitați cât de mult vă iubesc, să nu uitați că întotdeauna mi-e dor de voi dragii mei prieteni care mă iubiți cu adevărat. Să nu uitați Stimată Presă că în fiecare dimineață merg la capelă să-i cânt lui Dumnezeu și tuturor sfinților, cu durere în suflet vă pot spune că pentru ce au făcut anumite structuri s-ar putea să vă blesteme un Sfânt Ilie și un Sfânt Ion . 
             Eu am un cântecel care spune cam așa :
Eram lume doar un copil / De-am intrat pe o ușă de cimitir / Și învățai lume să mă închin
De închinat m-am închinat / Și la Dumnezeu m-am rugat
Doamne Doamne în această țărișoară / Holdele să nu piară
Că avem lume o țărișoară / Dulce dulce și amară ;  Crescurăm copii cu dor / La poala Carpaților
Mai plecai pe Valea Bistriței / Unde mai trecură ani de-ai mei
Eram lume pe o vale / Era lume  zi cu soare și o apă curgătoare
Eu apă de am luat / Off măi lume m-am închinat / Și la Dumnezeu m-am rugat
Să nu piară brazii mei / Când mi-o fi mai dor de ei
Să vă trăiască căprițilii, văcuțilii și oițilii / Să vi se înmulțească turmilii
Să nu ducem dorul lui / Off lume dorul laptelui
Că avem o țărișoară / Dulce dulce și amară
Crescurăm copii cu dor / La poala Carpaților
 
           Cu stimă  Bălăceanu Cristian Marius 

Alăturați-vă nouă pentru cel de-al 41-lea Congres ARA (American Romanian Academy of Arts and Sciencescare) se desfășoară la Palatul Sinaia, România, în perioada 2-5 august 2017.

Acest simpozion internațional va reuni oameni de știință, ingineri, cercetători, poeți, scriitori, artiști din mediul academic, industrie, laboratoare guvernamentale și institute sau antreprenori pentru a împărtăși rezultatele muncii lor și pentru a discuta aspecte legate de domeniile lor de activitate.

Folosiți această ocazie pentru a afla și a schimba informații cu privire la cele mai recente evoluții științifice și tehnice și progresele legate de subiectele luate în considerare pentru Congresul ARA 2017.