Archive for iulie, 2013
Muzeul Naţional de Istorie a României anunţă organizarea conferinţei de presă “Noi piese adăugate Tezaurului Istoric al României – Readucerea în ţară a unui lot de monede dacice din aur şi a unor podoabe dacice din argint, recuperate recent în Germania”, care va avea loc marţi, 30 iulie, începând cu ora 13:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr.12. În cadrul acestei conferinţe, care va avea loc în prezenţa domnului Augustin Lazăr, Procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi domnului dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, Director general al Muzeului Naţional de Istorie a României, vor fi prezentate piesele de patrimoniu readuse în ţară sâmbătă, 27 iulie 2013, părţi ale unor tezaure mai mari, recuperate recent în Germania.
Readucerea în ţară a celor cinci stateri de aur dacici de tip Koson şi a celor 14 podoabe de argint dacice, reprezintă încununarea cu succes a peste doi ani de muncă, la care au participat magistraţi de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ofiţeri de poliţie, funcţionari din Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe, Consulatul General al României la München şi experţi de la Muzeul Naţional de Istorie a României, precum şi omologi de ai lor din Germania.
Aceasta este cea de a doua operaţiune de readucere în ţară a unor piese aparţinând patrimoniului cultural al României, efectuată, până în prezent, în cursul anului 2013, după recenta returnare a unui lot de 49 de drahme de argint dacice de tip Koson, din SUA.
Până în prezent s-au desfăşurat unsprezece operaţiuni de recuperare şi repatriere a unor brăţări dacice din aur, precum şi a unor monede din aur şi argint dacice şi greceşti (respectiv patru în 2007, una în 2008, una în 2009, una în 2011, două în 2012 şi două în 2013), având ca obiect piese de patrimoniu recuperate prin aplicarea convenţiei UNIDROIT, din Franţa, Elveţia, Spania, Irlanda, Statele Unite ale Americii şi din Germania.
Ca urmare a acestor acţiuni au fost recuperate şi repatriate 13 brăţări dacice regale de aur, cântărind 12,633 kg, două umbo de scuturi de paradă regale dacice din fier, decorate cu reprezentări de animale reale şi fantastice, precum şi un număr de 292 monede din aur şi argint dacice de tip Koson şi monede greceşti din aur, emise la Tomis şi Kallatis.
Lor li se adaugă alte 142 monede dacice de tip Koson din aur, trei stateri de tip Lysimachos din aur, emişi în secolele II-I a.C., la Tomis şi Kallatis, 76 monede din argint şi bronz dacice, romane şi medievale, precum şi două depozite de unelte şi arme de fier dacice, recuperate de autorităţile judiciare româneşti pe teritoriul României, în cursul anilor 2009, 2011 şi 2013.
Cele cinci monede dacice din aur recuperate recent din Germania sunt stateri emişi de regele Koson (cca 44 – 29 a. C.). Dintre acestea, două aparţin variantei cu monogramă pe revers, iar celelalte trei fac parte din varianta fără monogramă.
Fragmentul de tezaur de 14 podoabe dacice din argint, databile în secolul I a. C. – I p. C., conţine o brăţară simplă, decorată cu capete stilizate de şerpi, brățări cu capetele răsucite, pandantive, cercei şi verigi cu capetele răsucite.
Toate aceste monede şi podoabe dacice, foarte rare, au fost obţinute, în mod ilicit, de către persoane implicate în activităţi ilegale de detecţii şi săpături în zona Sarmizegetusei Regia, fiind ulterior scoase în mod clandestin din România şi puse în vânzare pe piaţa internaţională numismatică din Europa şi SUA.
Cele cinci monede dacice din aur de tip Koson, precum şi cele paisprezece podoabe din argint, recuperate recent din Germania de către autorităţile române, vor fi expuse la Muzeul Naţional de Istorie a României în cursul conferinței de presă și, apoi, vor fi expuse pentru public, în cursul lunii august a.c.
În perioada 1-7 august are loc evenimentul național „Cercetaşii României” și împlinirea celor 100 de ani de la înființare.
Evenimentul National – Mogosoaia 1-7 August 2013
Evenimentul national al centenarului va reprezenta oportunitatea tuturor cercetasilor implicati de a-si impartasi experientele, de a arata ceea ce au realizat in comunitatile din care provin dar si cum au trait ca o familie in campurile regionale. Evenimentul va urmari de asemena pozitionarea cercetasiei din Romania in contextul non-guvernamental si non-formal din societatea noastra, printr-o serie intreaga de initiative si parteneriate ce se vor materializa, in marea lor majoritate, in campul national.
Activitatile organizate vor arata forta pe care o reprezinta tineretul din Romania si atuurile pe care cercetasia le are in cadrul educatiei non-formale.
Joi 1 August – Deschiderea Evenimentului National
Sosirea si intampinarea fiecarui contingent din campurile regionale.
Ceremonia de deschidere – Moment unic la care vor fi alaturi toate cele 3 grupe de varsta. Vor avea ocazia sa se intalneasca cu ceilalti cercetasi sa inceapa sa depene amintiri. Ceremonia de deschidere va avea un parte de program in care fiecare camp regional va avea un mic moment dedicat si un concert. De asemenea va exista un moment special dedicat partenerilor ONCR si liderilor.
Va fi momentul de trecere de la familia creata pe perioada campului regional la dimensiunea nationala a cercetasiei, la atmosfera de celebrare si bucurie alaturi de multi alti cercetasi.
Împlinirea a 50 de ani de muzeu în aer liber aduce la Casa Artelor din Piaţa Mică, nr. 21, expoziţia aniversara „A ctitori… A zidi… A deveni”.
Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA, cel mai mare muzeu în aer liber din ţară şi unul dintre cele mai importante din Europa, materializează visul românilor transilvăneni exprimat în urmă cu mai bine de un secol de a organiza la Sibiu o colecţie etnografică, sub egida Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român.
Fondat sub numele de Muzeul Tehnicii Populare, în anul 1963, binecunoscut astăzi drept Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Dumbrava Sibiului, acesta nu se limitează la ilustrarea patrimoniului material, ci tinde să cuprindă întreaga fenomenologie a civilizaţiei tradiţionale, devenind un muzeu viu prin activităţile şi programele de păstrare şi valorificare a obiceiurilor, tradiţiilor, manifestărilor artistice şi ocupaţiilor specifice locuitorilor din diverse regiuni ale ţării.
Expoziţia aniversară „A ctitori… A zidi… A deveni” sintetizează şi documentează civilizaţia românească ilustrată în Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului, aducând în faţa publicului, prin expunerea unui instrumentar tradiţional, însoţit de fotografii de epocă din colecţia Fischer, principalele ocupaţii şi meşteşuguri practicate încă din vremuri străvechi în satele româneşti: pescuitul, agricultura, morăritul, ţesutul, olăritul, pictarea icoanelor, etc.
Selecţia exponatelor propune un itinerar diacronic, dinspre trecut înspre prezent, punând faţă în faţă istoria muzeului, primele monumente transferate şi reconstruite aici, cu ultimele proiecte ce valorifică patrimoniul material şi imaterial al acestuia.
Hai să vedem prin ce ţări umblă deputaţii şi senatorii noştri, care sînt foloasele deplasărilor în străinătăţuri şi ce notă de plată plăteşte poporul pentru ei. Tot timpul se plîng că nu le ajung banii alocaţi şi cer alte şi alte fonduri de la Guvern, dar nu renunţă la ţările exotice, unde îşi prelungesc durata şederii. În ciuda bugetului „de avarie” pe care l-au invocat în mod repetat, în primele cinci luni ale anului s-au preumblat în afara ţării pe o notă de plată de 540.000 lei (circa 122.000 euro). Dacă o deplasare în Franţa sau Belgia cuprindea două-trei zile, în Maroc, Senegal, Ecuador, se întindea pe zece zile. Cu ce realizări vin ei de acolo? Cu maculatură pentru sertare şi cu suveniruri personale. La urma, urmei, cine să-i verifice la „măsele şi la portofele”? Bine că pentru aceste deplasări scumpe sînt bani, dar ca să facă şi ei ceva bun pentru Ţară, nu sînt! Îl văd, aşa, pe premier tot timpul cu foarfecele în mînă şi mă gîndesc că poate i-o da prin minte să mai reteze nişte bani din diurna de deplasare a demnitarilor, să mai taie din prea desele deplasări, pentru că toacă banii contribuabilului de pomană, pe excursii fără folos pentru naţiune.
În timp ce românul trăieşte de pe o zi pe alta, ei huzuresc cu burţile la soare sau la umbra palmierilor. Nu e criză pentru ei deloc! Nici la Benere nu-i vorbă de criză: profituri de peste două ori mai mari, de la an la an. Numai la ei împuiază banii. Politicile monetare şi fiscale antinaţionale ale benere au sărăcit poporul. Cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apă fără să se crape, iată că setea de bani nemunciţi şi lăcomia fără margini ale bancherilor au adus cele peste 40 de bănci de pe teritoriul Ţării la un pas de faliment. Şi îl merită din plin. Bieţii români, traşi pe sfoară prin contracte frauduloase, abia aşteaptă dispariţia băncilor. Lacheii lui Rothchild şi Rockefeller trebuie trimişi în şomaj şi lăsaţi să rabde de foame, pentru cît i-au jumulit pe români. Sau poate, de mila lor, Guvernul va mai îndatora România, împrumutînd alţi bani de la F.M.I., ca să infuzeze băncile. N-au fost de ajuns banii împrumutaţi pînă acum de la F.M.I.? Tot în bănci s-au dus indirect, prin reducerea provizioanelor de la B.N.R., odată cu intrarea împrumutului în conturile băncii centrale. Nu juraseră bancherii la Viena că nu vor transfera banii astfel cîştigaţi la băncile mamă? Totuşi, bancherii din întreaga lume au perseverat în „inginerii financiare” şi în fărădelegi. Spuneam şi în editorialul de la Agero că, toate guvernele româneşti au primit pe asasinii F.M.I. cu pîine şi cu sare, în timp ce Ungaria închide definitiv porţile acestui organism parazitar. Banca Naţională a Ungariei a cerut lui Lagarde să închidă biroul de la Budapesta, pentru că va returna împrumutul pînă la sfîrşitul anului, înainte de scadenţă. Taman ca Nicolae Ceauşescu… Să vedem ce-o să iasă!
Pentru că tot suntem la capitolul bănci şi hoţii, directorul Băncii Vaticanului, Paolo Cipriani şi adjunctul său, Massimo Tulli, şi-au prezentat demisiile în urma unei anchete a justiţiei italiene. Uite pînă unde a ajuns corupţia! Demisiile au venit în contextul în care monseniorul Nunzio Scarano a fost arestat, alături de un agent secret şi de un broker. Cei trei au fost acuzaţi că intenţionau să transfere 20 de milioane de euro în Italia din Elveţia pentru prietenii monseniorului Scarano. În aceste condiţii, guvernatorul recomandă băncilor din România că „abuzarea clienţilor e un rău necesar supravieţuirii lor”. Clauzele abuzive au devenit, astfel, oficial, piatra de temelie a sistemului bancar românesc, B.N.R. recunoaşte public că este complice furtului din buzunarul cetăţeanului. Deponenţilor ar trebui să li se spulbere încrederea în bănci, conştienţi fiind că băncile abuzează alţi clienţi, pentru a le păstra (în nesiguranţă, oricum) economiile.
Maria Diana Popescu, Revista Art-Emis
Pelicula regizorului Călin Peter Netzer, „Poziţia copilului”, a fost desemnat să reprezinte România la premiile Oscar de anul viitor, la categoria cel mai bun film străin, potrivit unui comunicat al Centrului Naţional al Cinematografiei.
Filmul a fost ales „în unanimitate” de un juriu format din Eugenia Vodă, critic de film şi realizator TV, Magda Mihăilescu – critic de film, Cristina Corciovescu – critic şi istoric de film, Mihai Chirilov – critic de film, director artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania, Cluj, Dana Duma, critic de film, Irina Margareta Nistor – critic de film şi Dinu Tănase – director de imagine, regizor.
„Mă bucur foarte mult că vestea a venit acum, în această perioadă, când noi deja am început discuţiile pentru promovarea filmului pe teritoriul american. Sper ca şi publicul american să fie la fel de receptiv faţă de film ca şi cel din Europa”, a declarat Călin Netzer pentru AGERPRES.
Filmul „Poziţia copilului” a câştigat la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin Ursul de Aur şi Premiul FIPRESCI – (Federaţia Internaţională a Criticilor de Film).
„Poziţia copilului” vorbeşte cu emoţie, dar şi cu umor, despre relaţia dintre o mamă dominatoare şi fiul ei adult. „Poziţia copilului” este un film despre traumele sufocării copiilor prin dragoste, despre amprentele pe care le lasă părinţii asupra personalităţii copiilor. În acelaşi timp, filmul este o radiografie a „high-class-ului” românesc contemporan, vorbind despre trafic de influenţă şi corupţie la nivel mic în instituţiile de bază ale societăţii şi extensiile acestora asupra întregului sistem socio-economic din România de azi.
Din distribuţie fac parte Luminiţa Gheorghiu, Bogdan Dumitrache, Nataşa Raab, Florin Zamfirescu, Ilinca Goia, Adrian Titieni, Cerasela Iosifescu, Mimi Brănescu, Vlad Ivanov şi Tania Popa.AGERPRES/(AS – autor: Petronius Craiu, editor: Mihai Simionescu)
În anii optzeci am participat le ceva formidabil pentru România de atunci, o expoziție itinerantă de arte plastice reprezentând lucrări originale și copii care aveau ca temă uriașa colonizare a Vestului unui continent în ascensiune. La vernisaj au participat personalități de vază din cadrul Ambasadei SUA, ambasadorul Sir Richard Davis-Jr, atașatul cultural și delegați din partea organizatorilor. Păstrez și azi, când pot vedea, în California, la fața locului excelente expoziții de arte plastice, Programul de sală de atunci, care cuprindea fotografii ale picturilor, sculpturilor și grafică, alături de prezentarea evenimentelor care au determinat aceste faimoase demersuri artistice. “ Ne-am bucura să constatăm că expoziția noastră oferă imagini familiare vizitatorilor, întrucât, noi, americanii, recunoaștem contribuțiile numeroase pe care poporul țării dumneavoastră le-a adus civilizației Americii de Nord”, ne spunea atunci, cu politețe și curtoazie Mitchell A. Wilder, director la Amon Carter Museum of Western Art, Fort Worth, Texas, pe care l-am imprimat pe reportofon. Voi decupa doar câteva elemente, care sunt parte componentă a ocupării Californiei și a instaurării unei noi civilizații în arealul San Francisco, ilustrate de un mare număr de plasticieni care au intrat în patrimoniul Statelor…
Numărul coloniștilor veniți în Vest era atât de mare încât îl concura pe acela al empresarios-ilor mexicani. Instabilitatea guvernului din Mexic, oficialitățile care practicau metode de administrare, veneau în conflict cu coloniștii americani, educați în spiritul principiilor democratice. Când în 1824 generalul Antonio Lopez de Santa Anna a prelut puterea guvernamentală în Mexic, revocând constituția liberală, coloniștii americani s-au răzvrătit, în TECHAS. În urma victoriei de la San Jacinto, texanii și-au declarat independența. Mexicanii au considerat aceasta un act de agresiune și și-au retras ministrul acreditat la Washington. Președintele american James K. Polk l-a trimis pe generalul Zachary Taylor în Sud-Vest, ceea ce a declanșat războiul. Taylor a cucerit pe rând localități californiene, Metamoros, Monterrey, Saltillo. Generalul Wienfield Scott a ocupat Veracruz, Puebla și Mexico City. Prin tratatul de pace SU au obținut regiunile New Mexico, Arizona, California, părți din Nevada, Utah, Colorado și Texas. Pentru ceea ce reprezenta două treimi din Mexic, SU au plătit 15 milioane de dolari.
Faptul că statul California are drapelul propriu, un urs pe fundal alb, atestă o perioadă de autonomie pe care și-a declarat-o. Ulterior, după trecerea la SU, a fost adoptat și drapelul național, așa că în mai toate locurile fâlfâie și astăzi ambele drapele.
Revenind : una din picturile naive, anonime ale expoziției reprezintă TELEGRAPH HILL din San Francisco, o movilă plină de corturi. Întemeiat în 1776 de spanioli, San Francisco a fost la început un fort militar (numit Yerba Buena) și un important centru al misionarilor, el devenind o înfloritoare așezare urbană în urma descoperirii aurului. SF își câștigase reputația internațională și datorită climatului excelent și un liniștit stil de viață care a dăinuit până azi. Corturile surprinse de pictor sunt ale călătorilor de curând sosiți, înainte de a traversa Sierra către terenurile aurifere.
La 20 de ani de la escoperirea aurului californian, San Francisco devenise metropola coastei pacifice a Americii. Orașul era antrenat în toate aspectele avântului minier, era port de aprovizionare, centru bancar și teren de relaxare pentru oamenii minelor. Orașul, City, era o adevărată arenă a manifestărilor culturale și disputei politice, leagăn al desfrâului.
George Henry Goddard realiza în 1888 o uimitoare frescă panoramică a orașului și împrejurimilor sale (Bay Area), cu străzile drepte și faliile tectonice, cu laguna în care se găsește Delta în care se varsă fluviile Sacramento și St. Joachin. Această imagine panoramică este parcă văzută de la mare înălțime, dintr-un avion, zburând în direcția Oceanului Pacific. Ea indică așezarea orașului pe țărmul dinspre golf a peninsulei, la adăpost de vânturile vestice.
Henry Miller prezintă o acuarelă din 1855, cu case, chinezi, FERMA BACKER , CALIFORNIA, peisaj cu tentă naiv-explicativă, cultivând detaliul unui început de bunăstare rurală. Dintre miile de oameni care au invadat California, numai câțiva s-au îmbogățit cu adevărat, de pe urma minelor. Un mare număr de coloniști se așează pe malurile fluviilor Sacramento și St, Joachin. Lucrătorii chinezi fuseseră aduși pentru a suplimenta forța de muncă insuficientă, utilizată în mine. Mai târziu aceștia aveau să se dovedească deosebit de utili în construirea căilor ferate transcontinentale care, în anii 1870-80 au legat răsăritul de apus.
Descoperirea celor mai ușor de exploatat zăcăminte de aur cunoscute în istorie au făcut ca numărul locuitorilor acestei regiuni pacifice să crească într-atât încât ea a fost declarată stat. Mijloacele de comunicație erau partea slabă a regiunii. S-a inventat expresul cu ponei, o rețea de ștafete pe care mesagerii călări duceau spre California sacii poștali. Pictorul George M. Ottinger surprinde cu un realism fotografic imaginea ultimului ponei în galop, alături ridicându-se un rând de stâlpi de telegraf. Guvernul finanța în 1861 companiile The Pacific Telegraph Company și The Overland Telegraph Company.
Altă atracție unică, imortalizată în cel mai clasic stil european de Thomas Hill în 1884, a fost cea a arborilor gigantici din regiunea Yosemite, SEQUOIA SEMPERVIRENS, din apropierea satelor clanului indian Mariposa. (Tabloul se găsește la Kennedy Galleries, New York). Acești titani veșnic verzi sunt cei mai masivi arbori din lume și reprezintă, probabil, cele mai bătrâne organisme vii. Vârsta unuia din aceștia, doborât pentru lemn de construcție, a fost apreciată la peste 3000 de ani. Adevăratul monarh al acestor uriași este denumit Gigantul cărunt, cu un diametru de 11 metri. Modelul acestei picturi mai trăiește și astăzi, din moment ce am avut și eu ocazia să-l văd și să-l confrunt cu poza din prospectul expoziției americane.
Alți artiști plastici din expoziție, (mă refer doar la cei stabiliți în California), James M. Alden, englezul nativ Thomas Moran, absolvent al artelor frumoase din Philadelphia, renumit pentru peisajele sale din Vest, câteva din acestea influențând Congresul SUA să declare Yellowstone primul parc național al Americii. MĂREȚIA CANIONULUI, pictată în 1902 este de o frumusețe copleșitoare, ca și CEȚURILE ȚINUTULUI YELLOWSTONE. Charles M. Russel , nativ american, provenind din oameni înstăriți, a preferat retragerea din St. Louis în lumea simplă, vânzându-și pânzele geniale pe mâncare și băutură. Pictura de un realism dinamic, quasi-cinematografic, DUELUL LUI BUFFALO BILL CU YELLOWHAND este la loc sigur, în Fort Worth, Texas. Au fost expuse și gravurile ÎNTOARCEREA LUI RADISSON și OASTEA LUI CORONADO (1922), LEWIS ȘI CLARK (1905), NEGOȚUL CU PIEI. Russel a fost supranumit artistul-cow-boy, un geniu care chiar a practicat și profesia de văcar…Albert Bierstadt a pictat MUNȚII STÂNCOȘI, originalul capodoperei realiste aflându-se la Fogg Art Museum, Harvard University. Leonard Baskin, grafician modern, a etalat gravura SITTING BULL (1971), lucrare grotescă în tușeuri simple și sugestive. Frederic Remington a fost prezent cu VÂNĂTOR INDIAN, o pictură parcă în mișcare, studii de portret în tuș și sculptura în bronz GOANA, o construcție piramidală, de o perfecțiune renascentistă, având, totodată dinamismul dramatic al lui Rodin. Unii plasticieni americani au evoluat în manierele europene, fără influențele unor curente precum impresionismul sau expresionismul, alții au inovat, în stiluri ce aveau să anticipeze modernismul american, cu stilizări și simplificări expresive ale limbajului plastic. Unii comentatori, inclusiv români naturalizați în State privesc printr-o fantă îngustă şi pe nedrept generalizatoare pe americani, care ar avea o „lipsă de complexe faţă de Kitsch”, spre deosebire de Europa (!). Aşadar, în Statele Unite fenomenul ar fi privit ca „o calitate”, „toată lumea îl cultivă”, ceea ce atestă „un anumit nivel cultural”. Dar în europeizatul San Francisco, Rodin este expus în aer liber în spațiile Universității Leland Stanford. Într-un pavilion expozițional din Golden Gate Park, am savurat o expoziție itinerantă de impresioniști francezi. Nu departe, în cel mai clasic stil, trona statuia lui Francis Scott Key, textierul imnului The Star Spangler Banner, nu departe era și bustul lui Beethoven, nu cubist, ci clasic, de la Music Concourse Community. Totul de un bun gust ce nu are nimic cu experimentul conter-culture. Se spune că Brâncuși ar fi vrut să reediteze Coloana infinitului, sub forma unui zgârie-nori romboidal, iar în fiecare romboid să fie un apartament de locuit. “Așa vedea el ideea de Golem”. Golem? Mă rog, poate nu chiar cel din Praga sau din “Der Golem”, filmul lui Paul Wegener. Un monstru artificial, însuflețit pe dinăuntru. Nu-i prea târziu ca ideea unei asemenea clădiri să-i fie vândută lui Trump, care ar fi în stare s-o și materializeze. Sunt convins că ar ieși un kitsch newyorkez absolut. Să nu uităm însă nici acel cal cu zvastică, sculptura postmodernistă dintr-o expoziţie românească propulsată mai de mult de ICR în SUA.
Matei Călinescu, vorbind tot din America e mai puţin sever, în volumul FIVE FACES OF MODERNITY. KITSCH ne spune că „Nu mai există diferenţe între artă şi viaţă. Orice este permis în artă e permis şi în viaţă”, „abandonarea puritanismului şi a eticii protestante”, „fenomenul consumismului irepresibil, teama de plictiseală şi nevoia de evadare”, jocul şi parada au contribuit la dezvoltarea fenomenului kitsch contemporan, care „este unul din produsele cele mai tipice ale modernităţii”, saturat de un „eclectism tolerant, generos, atotcuprinzător”, „artă de consum, cum spun teoreticienii mişcării pop”. Kitschul a apărut ca urmare a revoluţiei industriale, se orientează spre consumerism, servicii, viaţă modernă şi civilizată(!), observă Călinescu, „îl eliberează pe om de conştiinţa neliniştitoare a timpului”. Așadar, în vremurile noastre au apărut „Piticii moderni pe umerii uriaşilor antici”. Absolut superb.
(În foto, Frederic Remington, GOANA)
ERWIN LUCIAN BURERIU
Dragi cititori,A aparut numarul 96 al revistei ‘Pagini Romanesti in Noua Zeelanda’. Va prezentam cateva spicuiri din sumarul acestuia:
Calatoriile lui Akili: ‘Fosnind placut in lanul plin de maci’ de Cristi Dumitrache;
Stiri: Date noi despre ‘Festivalul Doina’ din Auckland, o corespondenta speciala semnata de George Smarandescu;
Movie Nights: ‚Marele Gatsby’ si ‚Cannes: Ziua Victoriei’ de Irina Margareta Nistor;
Oameni care au schimbat lumea: ‚Primul om in spatiu – Iuri Gagarin’;
Memoria Penitei: ‚O vizita in Noua Zeelanda, partea a 2 a’ de George Roca;
Romania Noastra: ‚Farmecul scrierii’ de Octavian Lupu; ‚Tara mea’ de Stefan Doru Dancus;
Secante Romanesti: ‚As dori din piept sa-mi scot, inima cu dor cu tot… partea a 2 a’ de Adrian Irvin Rozei;
Campanii PRNZ: ‚Alianta Nationala pentru Restaurarea Monarhiei’;
Istoria Romanilor: ‚Apisodul 13-Urmasii marelui Basarab: Radu I’ de Constantin C Giurescu;
Petrovai: ‚Mila, valoros sentiment crestin si autouman’ si ‚Cvintet megapoemic’ de George Petrovai;
Clubul de Literatura si Poezie Pinecota: ‚Panglici si lozinci’ de Marin Voican Ghioroiu; ‚Potop modern’ de George Filip; ‚Cucu’ de Tudor Arghezi; ‚Rondelul scribului’ de Liviu Pendefunda; ‚Frumoase maini’ de Lucian Blaga; ‚Calul’ de Ion Iancu Vale, ’Si daca de cu ziua’ de Mihai Eminescu.
Que Pasa?: ‚Romanii curgatori’ de Gabriela Calutiu Sonnenberg.
Va dorim lectura placuta!
Adina si Cristi Dumitrache
PAGINI ROMANESTI IN NOUA ZEELANDA
ROMANIAN PAGES IN NEW ZEALAND
Auckland, New Zealand
Cea de a V-a ediţie a Festivalul Românilor din Israel s-a desfăşurat în oraşul Tiberias, la sfârșitul lunii iunie, organizat de Asociația originarilor din România, sub egida Guvernului României și cu participarea media a Televiziunii Române.
Festivalul Românilor din Israel a fost creat în anul 2008 şi este susţinut de toată media românească din Israel, reunind an de an români şi străini din toate părţile Israelului într-unul din cele mai frumoasa oraşe: Tiberias. Ca şi în ediţiile precedente, Ediția a V-a a reunit artişti, politicieni, oameni de afaceri şi celebrităţi din Israel şi România.
In cadrul Festivalului, au fost decernate premiile Ordinului Suveran al Cavalerilor de Malta Sfântul Ioan de Ierusalim artiștilor israelieni de origine română și unor personalități care au contribuit la dezvoltarea relațiilor culturale israeliano-române. Artistul plastic de origine evreiască Romeo Niram a fost distins cu acest premiu pentru contribuţia adusă promovării culturii române în afara graniţelor ţării şi pentru sprijinul acordat tinerilor artişti. Premiul a fost ridicat în numele lui Romeo Niram de un reprezentant al artistului, galeristul Antonio Calderón de Jesús. Pictorul Romeo Niram este și fondatorul editurii Niram Art și al Espacio Niram din Madrid, loc de desfășurare a numeroase evenimente culturale și artistice.
Aceeaşi distinctie a fost primită de Colette Avital, deputat, Iuju Orenstein, director financiar al Muzeului Israel din Ierusalim şi Michael Harish, care a ocupat funcţiile de ministru al Industriei şi Comerţului, deputat al Parlamentului statului Israel, iar în prezent este preşedintele Partidului Muncii.
Ambasadorul României în Statul Israel, Edward Iosiper a susţinut un discurs în care îşi exprima mulţumirea în ceea ce priveşte buna relaţie dintre România şi Israel. Prezentatoarea galei a fost cunoscuta actriţă Ramona Bădescu, în calitate de Ambasador al Ordinului Suveran al Cavalerilor de Malta Sfântul Ioan de Ierusalim. Scopul organizatorilor este de a dezvolta un parteneriat între instituţiile din România şi operatorii culturali, mediul de afaceri, mediul academic şi mediile administrative din Israel, în vederea consolidării relaţiilor bilaterale.
Fotografie Romeo Niram
Fotografie Ramona Badescu si Antonio Calderon de Jesus la decernarea premiilor
29 iulie este Ziua Imnului National al Romaniei , „Desteapta-te romane!”. In aceasta zi, in anul 1848, in parcul Zavoi din Ramnicu Valcea, in fata unei numeroase asistente, dupa ce s-a citit noua Constitutie, un grup de tineri, avandu-l in frunte pe Anton Pann, a intonat pentru prima oara imnul Revolutiei pasoptiste „Desteapta-te, romane”, devenit dupa Revolutia anticomunista din 1989 imnul national al Romaniei.
La originea Imnului National al Romaniei se afla poemul patriotic „Un rasunet” de Andrei Muresanu, publicat in numarul iunie-iulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inima si literatura”, pe o melodie culeasa de Anton Pann.
Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Muresanu a pus versurile sale avea o larga circulatie in epoca si nu i se cunoaste cu certitudine autorul.
O versiune spune ca insusi Andrei Muresanu este autorul melodiei, iar alta sustine ca de fapt era o melodie cantata pe un text religios, ce purta numele „Din sanul maicii mele”.
Incepand din 1848, „Desteapta-te, romane!” a fost un cantec foarte drag romanilor, insuflandu-le curaj in momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Razboiul de independenta (1877 – 1878), Primul si Al Doilea Razboi Mondial. Mai ales in timpul crizei dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, cand Romania s-a detasat de alianta cu Germania lui Hitler, alaturandu-se Aliatilor, acest imn a fost cantat in mod spontan de toti si emis pe toate statiile radio.
In ziua revoltei de la Brasov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au inceput sa cante aceasta melodie, multi dintre ei nemaistiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fara intrerupere. Pe 22 decembrie 1989, in timpul revolutiei anticomuniste, imnul s-a auzit pe strazi, unind uriasele mase de oameni.
Clubul Presei Transatlantice 