18martieprevenirefurturibuzunare-1363602291Hai să vedem prin ce ţări umblă deputaţii şi senatorii noştri, care sînt foloasele deplasărilor în străinătăţuri şi ce notă de plată plăteşte poporul pentru ei. Tot timpul se plîng că nu le ajung banii alocaţi şi cer alte şi alte fonduri de la Guvern, dar nu renunţă la ţările exotice, unde îşi prelungesc durata şederii. În ciuda bugetului „de avarie” pe care l-au invocat în mod repetat, în primele cinci luni ale anului s-au preumblat în afara ţării pe o notă de plată de 540.000 lei (circa 122.000 euro). Dacă o deplasare în Franţa sau Belgia cuprindea două-trei zile, în Maroc, Senegal, Ecuador, se întindea pe zece zile. Cu ce realizări vin ei de acolo? Cu maculatură pentru sertare şi cu suveniruri personale. La urma, urmei, cine să-i verifice la „măsele şi la portofele”? Bine că pentru aceste deplasări scumpe sînt bani, dar ca să facă şi ei ceva bun pentru Ţară, nu sînt! Îl văd, aşa, pe premier tot timpul cu foarfecele în mînă şi mă gîndesc că poate i-o da prin minte să mai reteze nişte bani din diurna de deplasare a demnitarilor, să mai taie din prea desele deplasări, pentru că toacă banii contribuabilului de pomană, pe excursii fără folos pentru naţiune.

În timp ce românul trăieşte de pe o zi pe alta, ei huzuresc cu burţile la soare sau la umbra palmierilor. Nu e criză pentru ei deloc! Nici la Benere nu-i vorbă de criză: profituri de peste două ori mai mari, de la an la an.  Numai la ei împuiază banii. Politicile monetare şi fiscale antinaţionale ale benere au sărăcit poporul. Cum ulciorul nu merge de prea multe ori la apă fără să se crape, iată că setea de bani nemunciţi şi lăcomia fără margini ale bancherilor au adus cele peste 40 de bănci de pe teritoriul Ţării la un pas de faliment. Şi îl merită din plin. Bieţii români, traşi pe sfoară prin contracte frauduloase, abia aşteaptă dispariţia băncilor. Lacheii lui Rothchild şi Rockefeller trebuie trimişi în şomaj şi lăsaţi să rabde de foame, pentru cît i-au jumulit pe români. Sau poate, de mila lor, Guvernul va mai îndatora România, împrumutînd alţi bani de la F.M.I., ca să infuzeze băncile. N-au fost de ajuns banii împrumutaţi pînă acum de la F.M.I.? Tot în bănci s-au dus indirect, prin reducerea provizioanelor de la B.N.R., odată cu intrarea împrumutului în conturile băncii centrale. Nu juraseră bancherii la Viena că nu vor transfera banii astfel cîştigaţi la băncile mamă? Totuşi, bancherii din întreaga lume au perseverat în „inginerii financiare” şi în fărădelegi. Spuneam şi în editorialul de la Agero că, toate guvernele româneşti au primit pe asasinii F.M.I. cu pîine şi cu sare, în timp ce Ungaria închide definitiv porţile acestui organism parazitar. Banca Naţională a Ungariei a cerut lui Lagarde să închidă biroul de la Budapesta, pentru că va returna împrumutul pînă la sfîrşitul anului, înainte de scadenţă. Taman ca Nicolae Ceauşescu… Să vedem ce-o să iasă!

Pentru că tot suntem la capitolul bănci şi hoţii, directorul Băncii Vaticanului, Paolo Cipriani şi adjunctul său, Massimo Tulli, şi-au prezentat demisiile în urma unei anchete a justiţiei italiene. Uite pînă unde a ajuns corupţia! Demisiile au venit în contextul în care monseniorul Nunzio Scarano a fost arestat, alături de un agent secret şi de un broker. Cei trei au fost acuzaţi că intenţionau să transfere 20 de milioane de euro în Italia din Elveţia pentru prietenii monseniorului Scarano. În aceste condiţii, guvernatorul recomandă băncilor din România că „abuzarea clienţilor e un rău necesar supravieţuirii lor”. Clauzele abuzive au devenit, astfel, oficial, piatra de temelie a sistemului bancar românesc, B.N.R. recunoaşte public că este complice furtului din buzunarul cetăţeanului. Deponenţilor ar trebui să li se spulbere încrederea în bănci, conştienţi fiind că băncile abuzează alţi clienţi, pentru a le păstra (în nesiguranţă, oricum) economiile.

Maria Diana Popescu, Revista Art-Emis

articol intreg