O categorie cu totul aparte o alcătuiesc Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului  CC al PMR, publicate de Arhivele Naţionale ale României, pentru anii 1948 şi 1949.

Una din sursele cele mai importante se poate dovedi oricare dintre filialele judeţene ale Arhivelor Statului deoarece aici se pot regăsi documente inedite sau chiar acte şi documente ce au „dispărut” de-a lungul timpului din Arhivele Centrale. Mai mult acestea vorbesc adesea despre situaţii locale despre care documentele de la nivel central fie nu amintesc nimic, fie le includ în norme, statistici, ordine şi dispoziţii generale. Se poate extrage aşadar material documentar cu totul inedit şi de un real folos prin priceperea realităţilor existente în teren şi nu doar din ceea ce s-a raportat la nivelurile superioare ale administraţiei.

În categoria izvoarelor poate fi inclusă asemenea şi colecţia multora dintre actele legislative deoarece prin aprofundarea  studiului lor se pot identifica atât motivaţiile cât şi urmările pe care aceste acte le-au avut asupra unor grupuri mai mari sau mai mici de persoane, dar şi asupra societăţii româneşti în genere.

Parfumul specific epocii poate avea nuanţe suave prin lectura unor publicaţii ale timpului respectiv, în special referindu-ne aici la oficioasele PCR, binecunoscutele cotidiene „Scânteia” sau „România Liberă”.

Dintre publicaţiile mai recente putem aminti revista „Arhivele Totalitarismului” editată de INST, „Dosarele istoriei”, „Magazin istoric”, „Historia”, „Rost”, „Memoria. Revista gândirii arestate”, „Analele Sighet” sau revistele centrale sau locale ale BOR dar şi ale altor culte religioase recunoscute din România.

 Literatura memorialistică, deosebit de densă şi bogată după anul 1989, se constituie într-o altă modalitate de culegere de informaţii. Evident că se impune o cenzurare laborioasă şi atentă a informaţiilor provenite de aici pentru că se face simţită  adesea subiectivitatea şi chiar patima împotriva regimului comunist.

Exista de asemenea pe piaţa de carte din România un bogat segment memorialistic al celor care, în timpul dictaturii comuniste au ocupat funcţii diverse, mai importante sau mai obscure, în aparatul administrativ al statului ori al PCR.

La fel trebuiesc amintite şi răsfoite diferite materiale publicate iniţial în afara României, traduse şi editate ulterior şi la noi. Acestea  au făcut critica regimului comunist ori a unora dintre conducători.

Studiile realizate şi publicate în tară şi străinătate de istorici şi cercetători reputaţi precum Adrian Gabor[1], Gheorghe Onişoru[2], Dumitru Şandru[3], Mihai Iacobescu[4], Cristian Troncotă[5], Cristina Păiuşan[6], Octavian Roske[7], Ioan Chiper[8] ori mai tinerii Adrian Petcu[9], George Enache[10], Claudiu Târziu[11] sau Sorin Clipa[12] ne pot fi oricând de un real folos celor aflaţi mai la început de drum.

Evident că sursele şi izvoarele amintite până acum sunt doar o mică parte din ceea ce poate constitui fundamentul unui demers istoric şi de cercetare a fenomenului totalitarismului comunist din România dar nu numai de aici. Oricând poate fi identificată o sursă nouă sau insuficient valorificată, o mărturie a ceea ce s-a petrecut cândva.

Un excurs sintetic poate aduce laolaltă mai multe aspecte ale interacţiunii dintre instituţiile religioase şi statul comunist. În fapt la orice studiere a fenomenului religios din epoca postbelică se are în vedere nu doar Biserica Ortodoxă Română, deşi aceasta ocupă evident cel mai mare spaţiu în cercetările actuale, ci toate instituţiile religioase, toate cultele şi bisericile, recunoscute prin noile acte normative promulgate după anul 1949.

Direcţiile pe care s-a consumat acest proces de interacţiune sunt diverse. Probabil printre primele aspecte care trebuiesc luate în considerare sunt cele ideologice doctrinare, deoarece stau la baza dezvoltării ulterioare. Creştinismul îşi promovează valorile experimentate pe parcursul celor 2000 de ani. Învăţătura de credinţă a Bisericii, dezvoltată prin asistenţa directă a Sfântului Duh şi prin înţeleapta formulare a Sfinţilor Părinţi îşi are obârşia în actul Revelaţiei divine. De aceea nici nu se poate compara real cu doctrinele/ideologiile care pun la baza lor ateismul şi materialismul dialectic. Practic fiecare dintre ele pleacă antagonic, pe direcţii total diferite. Creştinismul promovează creaţionismul datorat Fiinţei divine, în vreme ce ateismul atacă de la început chiar conceptul de divinitate, neagă până şi posibilitatea de a exista un Dumnezeu, fie el personal, ca fiinţă, sau conceptual, ideatic, necorporal, spiritual. 

Stelian Gombos – va urma


[1] Adrian Gabor, Biserica Ortodoxă Română şi puterea comunistă în timpul Patriarhului Justinian Marina, în Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, în colaborare cu Adrian Nicolae Petcu, Bucureşti, 2002, p. 93-154, Dezbatere asupra Uniaţiei la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, în Vestitorul Ortodoxiei , anul XII, nr. 281-282, decembrie 2001, p. 14, Profeţia Patriarhului Justinian în Vestitorul Ortodoxiei , anul IV, nr. 286, 1 martie, 2002, p.1, Biserica Ortodoxă Română şi evreii în timpul lui Antonescu, în colaborare cu Adrian Nicolae Petcu, în Vestitorul Ortodoxiei, anul IV, nr. 292-293, 15 iunie 2002, p. 4-5, Biserica Ortodoxă şi puterea comunistă, în Vestitorul Ortodoxiei, anul XIV, nr. 292-293, decembrie 2002, p. 6.

[2] Gheorghe Onişoru, Instaurarea regimului comunist în România, Bucureşti, 2002, Alianţe şi confruntări între partidele politice din România, 1944-1948, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1996, Colecţia Biblioteca Sighet, vol. I, România între 1944-1948. Transformări economice şi realităţi sociale, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 1998, Operaţiunea Tămădău. Desfiinţarea Partidului Naţional Ţărănesc (1947), Academia Română, Institutul pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008, Istoria contemporană universală după 1945, Curs universitar, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004, Comunismul în România. Ideologie, întemeieri, dileme, Iaşi, Fundaţia Academică A. D. Xenopol, 1999, („Xenopoliana”, VII, editor în colaborare cu Andi Mihalache, Totalitarism şi rezistenţă, teroare şi represiune în România comunistă, Bucureşti, 2001, editor, Mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din România, 1944-1962, Bucureşti, 2003, editor.

[3] Dumitru Şandru, Instaurarea Administraţiei comuniste în Moldova, în vol. 6 martie 1945. Începuturile comunizării României, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1995, p.59-77, Regimul locuitorilor din nordul Transilvaniei, în vol. Sovietizarea nord-vestului Transilvaniei, 1944-1950, Editura Muzeului Sătmărean, Satu-Mare, 1996, p.65-75, Reforma agrară din 1945 în România, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000.

[4] Mihai Iacobescu,  Din istoria Bucovinei, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993,

[5]Cristian Troncotă, Torţionarii. Istoria instituţiei Securităţii regimului comunist din România (1948 – 1964) Ed. Elion, Bucureşti, 2006, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România Ed. Elion, Bucureşti, 2003

[6]Cristina Păiuşan, Mecanisme represive în România, 1945-1989, Dicționar bibliografic (A-D), INST, Bucureşti, 2001; colaborator, Biserica Ortodoxa Româna sub regimul comunist, 1945-1958, INST, Bucureşti, 2001; Coautor, Regimul comunist în România, 1945-1989, Cronologie politico-diplomatică, Editura Tritonic, Bucureşti, 2002. Coautor.

[7] Octavian Roske, Campania de colectivizare la sfârşitul anilor 1950: tehnici de intimidare şi mecanisme represive, Conferinţa România la sfârşitul anilor ’50 în context naţional şi internaţional, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Academia Română, Bucureşti, 8-9 decembrie 2008.

[8] Ioan Chiper, Instaurarea regimului Ceauşescu. Continuitatea şi ruptură în  relaţiile româno-sovietice, ISNT – Institutul Român de Studii Internaţionale „Nicolae Titulescu” (coautor). Bucureşti, 2003, Misiunile Vîşinski în România. Din istoria relaţiilor româno-sovietice, 1944-1946. Documente secrete, INST, Bucureşti, 1997 (coautor), Sovietizarea României. Percepţii anglo-americane, 1944-1947,Bucureşti, Ed. Iconică, 221 p (coautor),Consideraţii privind evoluţia numerică şi compoziţia etnică a PCR,1921-1952, „Arhivele Totalitarismului”, an VI, 1998, nr. 21 (4), pp.  25-44,Conjunctura semnării armistiţiului de la Moscova, în „Revista Istorică”, tom V (1994), nr. 9-10, pp. 891-898,  Actul istoric de la 23 august 1944 în contextul politicii marilor  puteri faţă de România, în „Revista de Istorie”, tom 42, nr. 9-10/1998.

[9] Adrian Nicolae Petcu, Partidul, Securitate şi Cultele, 1945-1989, Editura Nemira, Bucureşti, 2005,

[10] George Enache,  Ortodoxie şi putere politică în România contemporană, Editura Nemira, Bucureşti, 2005.

[11] Claudiu Târziu, Pr. Florea Mureşanu – mărturisitor şi erou, în „Rost”, nr. 97/mai 2011

[12] Sorin Toader Clipa, Fondul Bisericesc al Bucovinei şi lichidarea lui (1948-1949), Editura Universităţii Suceava, 2006.