Muzeul Naţional al Ţăranului Român

Asociația „Transhumanța” (Rotbav, România)

Fundația „Pasterstwo Transhumancyjne” (Koniaków, Polonia)

 

vă invită

 

joi, 22 septembrie, ora 17, la vernisajul expoziției-semnal

DRUMUL OII, ULTIMUL EPISOD?

300 de oi, 100 de zile, 1400 km

 

 

Expoziția – prefață a proiectului cultural Drumul oii. Poveste cu sfârșit așteptat? – va fi deschisă la Muzeul Național al Țăranului Român, sala „Acvariu”, în perioada 22 septembrie – 30 octombrie 2016.

 

În anul 2013, doi ciobani din România și unul polonez au plecat la drum, în transhumanță, cu 300 de oi şi un miel. Au mers 100 de zile şi au parcurs aproape 1400 de kilometri.  Destinația finală: Munții Tatra. Totul a fost foarte bine organizat, nimic nu a fost la întâmplare: proiectul „Transhumanța 2013” a fost pus la cale de Asociația Transhumanța (România) și Fundația „Pasterstwo Transhumancyjne” (Polonia).  Prin călătoria lor pe vechiul drum al oierilor din munții Carpați au celebrat transhumanța ca mod de viață ancestral, care a dus la întemeierea de așezări în zona de munte și crearea  unei culturi comune.

 

Ideea i-a venit polonezului Piotr Kohut, cu care Silviu Cățean a legat o prietenie providențială în 2011 la un târg de Slow Food din Torino. Piotr i-a povestit românului că e goral, iar la originile lui stă transhumanța ciobanilor vlahi.

Coordonatori ai proiectului, frații Silviu și George Cățean, din satul Rotbav, comuna Feldioara, județul Brașov, urmași de oieri din Bran și proprietarii unei mici ferme zootehnice foarte bine ancorate în tradiție, și prietenul lor Piotr, din regiunea Podhale, Polonia, au pus la cale doi ani mai târziu străbaterea vechilor rute ale oierilor valahi prin munții Carpați.  Astfel, trei ciobani – Cristian Suciu și Vasile Hordilă din Rotbav împreună cu Piotr, au plecat pe 11 mai 2013  la drum. Ei au traversat zonele montane ale țărilor din Arcul Carpatic, pornind din Transilvania, prin Ucraina spre Polonia, Slovacia și Cehia.

 

Expoziția-semnal „Drumul oii, ultimul episod?” preia mesajul inițiatorilor proiectului  „Transhumanța 2013” pentru a-l face cunoscut publicului de muzeu din România, pornind de la fotografiile realizate de-a lungul călătoriei lor.  Ea se dorește a fi pretextul și introducerea pentru proiectul cultural „Drumul oii. Poveste cu sfârșit așteptat?” (2016 – 2017), prin care Muzeul Național al Țăranului Român își propune să întoarcă pe toate fețele povestea oii din zilele noastre: ce mai înseamnă oieritul astăzi, obligat să-și găsească calea printre cutumele moștenite, statisticile oficiale și politicile agricole europene.

 

Vă așteptăm pe 22 septembrie, la ora 17, în Sala Acvariu la vernisaj, unde vă spunem, alături de cei implicați în proiect, istoria și pățaniile transhumanței din 2013.

 

 

Dacă mergeți și întrebați oamenii bătrâni, muieri… ei nu știu de transhumanță. Nici nu știu să pronunțe. N-au termen. Întrebați-i de „drum”, dacă au fost „la drum”, dacă au fost „în țară” sau „în scuteală”. […] Îs două-trei nuclee mari de transhumanță: e Țara Bârsei cu Săcele – Bran și Mărginimea Sibiului. Și mai e și Covasna, tot mocanii săceleni. Tot ei îs… cu neamuri de târlași.

 (Silviu Cățean)

 

Am mers 25 de km într-o zi pe șosea, fără să ne oprim. Unii mai claxonau, unii mai opreau și te salutau, când, cum. Până le explicam noi de unde suntem, unii nu ne credeau. Voi ați înnebunit, unde să ajungeți în Polonia? Am ajuns.

(Cristian Suciu)

 

Intrarea este liberă.