Latest Entries »

Alianţa Internaţională a Jurnaliştilor Români organizează un stagiu de formare profesională de 10 zile pentru 9 jurnalişti români din Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Serbia şi Ungaria. Scopul stagiului este de a contribui la profesionalizarea presei din comunităţile româneşti. Lectorii sunt jurnalişti cu experienţă de la TVR, Radio România, Curentul, Rador, Ziarul de Iaşi şi profesori de la Universitatea din Iaşi. Sunt eligibili jurnaliştii cu vârsta sub 30 de ani şi cu experienţă de cel puţin 2 ani în presă.

aijrAplicaţiile trebuie să includă:

-          CV;
-          2 articole de presă (print, electronică, video sau audio)
-          O recomandare;
-          O scrisoare de intenţie.

Stagiul va avea loc la Iaşi, în perioada 13 – 23 septembrie 2014.
AIJR acoperă costurile legate de deplasare, cazare şi masă.

Aplicaţiile trebuie trimise la aliantajurnalistilor@gmail.com până la 1 septembrie 2014.

Pentru informaţii suplimentare: marianvoicu.aijr@gmail.com

Institutul Cultural Român de la Viena vă invită să votaţi electronic prezenţa românească în cadrul competiţiei „Europa Stamp Design“ (Design European de Timbre), prin votarea timbrului Tulnicul până la data de 31 august 2014, prin accesarea următorului link: http://www.posteurop.org/europa2014.

tumblr_inline_n5b9bq1IYf1qmmk6yCompetiţia „Europa Stamp Design“ este organizată de PostEurop, asociaţia europeană a operatorilor poştali din sectorul public. Tema concursului, care a fost lansat pe 9 mai, de Ziua Europei, este „Instrumente muzicale naţionale“.

Timbrul românesc înscris în competiţie este Tulnicul, vechi instrument muzical din Ţara Moţilor, parte din moştenirea culturală a poporului român. Timbrul face parte din emisiunea filatelică cu titlul „Instrumente muzicale naţionale“ realizată de Romfilatelia. Întreaga emisiune filatelică poate fi văzută pe pagina de internet a societăţii http://www.romfilatelia.ro, la secţiunea „Emisiuni recente“.

Timbrul câştigător la nivel european în cadrul competiţiei „Europa Stamp Design“ va fi desemnat în urma votului publicului, care poate alege timbrul preferat până pe 31 august 2014, accesând http://www.posteurop.org/europa2014.

Vă mulţumim pentru susţinere!

Institutul Cultural Român de la Viena
Argentinierstr. 39, 1040
Tel./fax: +431 319 10 81
http://www.rkiwien.at

Asociația pentru Antropologie Urbană, Editura Oscar Print și Grand Hotel Continental au lansat Revista de Antropologie Urbană, alături de Institutul de Antropologie «Francisc Rainer» al Academiei Române, Societatea Academică de Antropologie, Facultatea de Urbanism – Secția Amenajarea și Planificarea Peisajului – Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și UMF Carol Davila – catedra de istoria medicinei, a lansat un nou numar al Revistei de Antropologie Urbana, eveniment care a avut loc la sala Nicolae Tonitza din incinta hotelului Continental din capitala. Tematica acestui numar: Orașul Reprezentat & Reprezentarea Orașului. Revista conţine materiale traduse în trei limbi: franceză, engleză şi germană.

Untitled-1De ce o revistă antropologie urbană?

Un proiect editorial inedit petru România a prins viață în ultimul an datorită susținerii voluntare a autorilor și comitetului de redacție, care au oferit o parte din munca lor și mai ales încrederea lor, unui început de drum. Situația revistelor de specialitate în România este destul de nefericită, nu numai din perspectiva finanțării, cât mai ales a accesului la publicare. Revista de Antropologie Urbană are o apariție semestrială și este destinată celor care își doresc performanță în cariera lor și astfel, părți din munca lor de cercetare să fie în acest fel cunoscute. Direcțiile de interes ale revistei sunt focalizate pe oraș precum și relaționările acestuia cu vecinătățile mai mult sau mai puțin urbane. Interesează desigur metarmofozele orașului în decursul istoriei și prognozele pe care le pot dezvolta societățile urbane cu amprentă culturală diferită. De aceea, revista are o structură axată pe trei domenii distincte ale antropologiei: socialul, urbanul și sănătatea, medicina. Pentru flexibilitate, deschidere către alte domenii complementare celor trei repere amintite, fiecare număr al revistei va avea un dosar tematic. Punctul de plecare al fiecărui număr este un anunț public de primire a materialelor recomandate spre publicare de autori. Lectorii de specialitate desemnați de revistă realizează selecția materialelor primite și recomandă publicarea. În apelul de publicare este descrisă și tematica dosarului, stabilită de comitetul de redacție al revistei.

Adrian Majuru

 

Salonul BD “Poveşti din Bucureşti în Benzi Desenate”, îşi continuă activităţile la palatal Suţu.

dacia-preistorica-ilustrataVineri, 1 august de la ora 19:00, autorul Mihai Ionuţ Grăjdeanu ne va prezenta cea mai recentă carte a sa: “Dacia Preistorică Ilustrată”, prima enciclopedie ilustrată despre formarea și evoluția vieții pe teritoriul României de azi, publicată la Editura Kreativ Pro de Legendele Dacilor şi Asociația Vatra Daciei, sub egida CNR UNESCO. Evenimentul are loc la Palatul Suţu – Muzeul Municipiului Bucureşti.

„Dacia Preistorică Ilustrată” de Mihai Ionuț Grăjdeanu, este o carte pentru copii, legende și adevăruri povestite într-un stil ușor de înțeles: prin ilustrații, acestea fiind de cele mai multe ori un limbaj fără granițe. Moștenirea pe care o avem de la moșii și strămoșii noștri este bogată și frumoasă, dar trebuie să învățăm să ne bucuram de ea și nu s-o ignorăm.

“Dacia Preistorică Ilustrată este o enciclopedie pentru copii şi prezintă cele mai importante descoperiri din preistoria României începând de la două milioane de ani, de la primele fosile umane de pe teritoriul României, până la 12.000 î.e.n.  Noi ne adresăm tinerilor și am vrut să prindem o mie de cuvinte într-o ilustrație, să fie mai puțin text și mai multă ilustrație, să atragem copiii și să-i îndreptăm către istorie”, spune Mihai I. Grăjdeanu.

În volum sunt peste 200 de desene color, cartea povestind prin ilustrații și text, începuturile vieții pe teritoriul Daciei străvechi, ajungând până la civilizația danubiană (12.000 de ani î.e.n.). Va urma volumul 2, care va acoperi civilizația gumelnița, cucuteni, hamangia, vinca, vedica, apoi traco-geto-dacii până la civilizația pre-romană.

Pentru „Dacia Preistorică Ilustrată”, Mihai Ionuț Grăjdeanu s-a documentat timp de 3 ani realizând un volum cu un limbaj rapid și ușor de înțeles pentru tânăra generație de azi, considerând ilustrația, cea mai ușoară și directă cale de a ajunge la ei, de a le capta atenția, de a-i dezlipi pentru câteva minute de telefoanele mobile, calculatoare sau televizor.

cache-images-stories-2014-07-320-14_afis_ceramica_besozzo-106.66666666667x150Vineri, 25 iulie de la ora 19 va fi inaugurată expoziţia de ceramic tradiţională din Basarabia realizată de doi tineri artişti, Adrian Triboi şi Vitalie Parlui. Expoziţia intitulată “Apă, Pământ, Mâini, Foc” va avea loc în oraşul Besozzo, în incinta prestigiosului Muzeu Internaţional de Design Ceramic (MIDEC) di Cerro di Laveno (VA) şi va fi deschisă publicului până pe 17 august.

Piesele sunt de inspiraţie Cucuteni iar artistul Adrian Triboi va expune ceramic negră, fiind singurul din R.Moldova care utilizează această tehnică.

Asociaţia de Promovare Sociala Italia-Moldova, L’Associazione di Promozione Sociale Italia-Moldavia (onlus), organizatoarea acestui eveniment, spune că a gândit manifestarea ca pe o formă de valorizare a excelenţei artistice prezentă în R.Moldova, transmite Gian Luca del Marco, preşedintele asociaţiei, preluat de Romanian Global News.

contemporanii_insula_eternei_primaveri_maria_pascAvem placerea de a anunta ca miercuri, 30 iulie 2014, la ora 19:00, se va desfasura laBucurestievenimentul de inchidere al expozitiei de pictura “Insula EterneiPrimaveri”,spatiulexpozitional Symposium, BibliotecaNationala a Romaniei, BulevardulUnirii nr. 22. Expozitia, rod al taberei de creatie din Madeira, Portugalia, s-a bucurat de un real succes,fiind primita cu bucurie de marele public, de colectionari, de Institutul Cultural Roman, Institutul Cultural Roman din Lisabona siUniunea Artistilor Plastici din Romania.

Radu Boroianu consemna la deschidere, in data de 17 iulie:

“… Aduc multaintelegere sistemelor de rezidentasi taberelor si cred in aceasta capacitate de a te lasa starnit, fie ca esti in grup, fie ca esti in alt spatiu decat cel obisnuit. Numai ca, in ultima vreme, n-as putea spune ca vreuna din aceste intamplari au avut efecte atat de benefice, atat de profunde ca aceasta de fata (…)”

Artistiiexpozanti: DorinColtofeanu, TeodoraColtofean, Ion Grigorescu, RuxandraGrigorescu, Christian Paraschiv, MihaiSarbulescusiCristianMacovei (fotografie).

Pelangaposibilitatea de a vedeasaurevedeacele 72 delucrari reunite inexpozitie, doidintreparteneriiContemporanii, Gemini Solutions siAsociatiaIdentitateCulturalaContemporana (AICC), vormarcaacestevenimentprintr-o conferintadedicatapromovariisidezvoltariiaplicatiilor software de tip cultural, acareiinvitat special esteistoricul Leonard Velcescu.

________________________________

Contemporaniieste un proiectinițiatșiderulat de AsociatiaFăuritori care îșipropunevalorizareaCulturiiromânestiactualeprinfavorizareaactului de creație, abordatîntr-o perspectivăunitară cu creatorul. ProiectulContemporaniiarecaobiectivorganizareaşisusţinerea de activităţiartisticeşisocioculturale: schimburiculturaleinternaţionale, diverse manifestăriartistice, tabere de pictură, expoziţii, educareasensibilităţiiestetice a publicului.

„Absurdul umple lumea.”- Goethe

Din cele mai vechi timpuri fiinţa umană a încercat să comunice trăirile sale celor din jur, prin diferite metode devenite o dată cu trecerea timpului – arte, precum literatura, muzica, dansul, arta grafică, cinematografia și altele. Tot ce ține de artă se adresează sensibilității omului – gândirii și sufletului.

Dacă în literatura tradiţională comicul era distinct de tragic, scriitorii-dramaturgi precum irlandezul Samuel Beckett (1906-1989) și românul Eugen Ionesco (1909-1994) trăitori în Franța, nu separă cele două categorii estetice, îmbinarea lor fiind considerată o caracteristică a omului modern: „Pentru spiritul critic modern, nimic nu poate fi luat pe de-a-ntregul în serios, nimic pe de-a-ntregul în râs”; umorul nostalgic e îmbinat cu un sentiment de durere și înfrângere. Împreunarea tragicului și a comicului, produce momente de tensiune, dezvăluind absurdul naturii umane. Teatrul absurdului promovat de ei își avea rădăcinile în propria lor existență.

Ballet Preljocaj -parts-i-ii- 4   Absurdul este o idee care contrazice gândirea logică și cuprinde ele­mente, considerate cândva, incompatibile între ele. Raționamentul prin absurd poate fi, pe de o parte, un mod de a argumenta care, ducând o afirmație până la consecințele sale desigur false, duce, în cele din urmă, la necesitatea de a respinge acea afirmație. Primele exemple de metodă a demonstrației prin reducerea la absurd, au fost făcute de Zenon, filozoful grec presocratic. Când reducem la absurd o afirmație, în primul rând testăm limitele logice ale acesteia. Pozitivul acestei metode de raționa­ment prin absurd este că se poate demonstra adevărul unei judecăți, prin falsitatea contra­riului ei. Absurditatea condiției umane nu este o temă nouă. Filosofia contemporană a absurdului, dezvoltând această accep­țiune a sa, este ultima expresie a crizei antiraționaliste care de mai bine de un secol frământă gândirea filosofică.

Scriitori, eseiști, poeți din ultimele decenii ai veacului trecut au proclamat falimentul rațiunii. În opinia lor rațiunea pură nu poate să oglindească viața. Și astfel a apărut tendința iraționa­listă romantică care atestă numeroase corespondențe între lite­ra­tura absur­dului și vechiul romantism.  Miguel Unamuno, eseist, nuvelist, poet , dramaturg și filozof spaniol (1864-1936), declara: „Eu nu accept rațiunea, eu mă revolt împotriva ei, căci tot ce este vital e antirațional”. Romantismul a exaltat, împotriva rațiu­nii. Se neagă existența adevărului general valabil, fiecare având dreptul și chiar datoria de a-și proclama „adevărul” său, sub forma unor mesaje particulare, infirmând astfel (ce eroare!) adevărul unic. Căci, pentru acești irațio­naliști, rațiunea universală pierzându-și unitatea, fiecare are dreptul de a propune propriul adevăr ca un limbaj de sine stătător, conformân­du-se unor postulate proprii. Astfel în diferite arte au apărut simbolurile, miturile, tehnica aluzivă.

Dar, iraționalismul nu privește doar imposibi­li­tatea penetrării raționale a universului și existenței, ci oferă o inter­­pretare metafizică a realității. El nu constată doar limitele rațiunii ci, în intimitatea lucrurilor descoperă o rezistență la explica­rea rațională a realului. Filozofi ca Schopenhauer (filozoful voinței),   Nietzsche (filozoful supraomului), Bergson (filozoful conștiinței) și alții au dezvoltat această temă. Gânditori-scriitori au manifestat o neîn­credere în adevărul rațional general valabil și au atacat însăși ideea universului rațional. O lume în esență irațională, respingând încercările de pătrundere ale cugetării umane, acesta a fost punctul de plecare teoretic al absur­dului. Mult timp s-a crezut că este posibilă raționalizarea raportului dintre om și lume, dintre om și oameni, dintre om și el însuși. S-a crezut în puterea rațiunii, după exemplul structurii raționale a universului. Tot ce era real, se considera a fi și rațional. Au venit iraționaliștii cu ideile lor, scriitorii absurdului care au negat această raționalitate a lumii. Rațiunea fiind inutilă, s-a reliefat suferința dezacordului cu lumea și care a carac­terizat mentalitatea absurdă. Mulți au început să creadă în absurditate și ideea absurdului și-a făcut drum în conștiința contemporană. Andrei Malraux totuși atrăgea atenția: „Poţi trăi acceptând absurdul, dar nu poţi trăi în absurd”. În ideea absurdului raporturile afective sunt pasagere sau iluzorii, comunicarea reală este imposibilă, familia și societatea oprimă individul.

Lupta continuă a omului cu lumea în care trăiește, care-l sufocă, îl comprimă pană în punctul în care nu mai poate stabili identitatea cu sinele, a constituit o preocupare a unor scriitori din ultimele veacuri, continuată de dramaturgi. Astfel absurdul a reprezentat fenomenul teatral cel mai important al secolului XX. La mijlocul secolului, scena pariziană, de exemplu, prezenta piesele românului Eugen Ionesco care trăia pe atunci dilematic, paradoxal „sfâşiat între oroarea de a trăi şi oroarea de a muri”, ideea absurdă a sfârșitului vieții îngrozindu-l. Personajele lui Eugen Ionesco pivotează între singurătate, cuplu, familie, prietenie, societate – pentru a-și face propria existență „mai puțin insuportabilă”.  În  Regele nu moare  Ionesco exprimă: „Am să mor când am să vreau eu, sunt Rege, eu hotărăsc”.

   În Scaunele - piesă care m-a impresionat, m-a amuzat, m-a pus pe gânduri – clovneriile, efectul de scenă, jocurile de cuvinte, inocența și non-sensul de limbaj provoacă ilaritate și creează revelații, poate chiar o revoltă în suflet, dincolo de absurdul care poate îngenunchea ființa umană. Îmbinând cuvântul cu jocul scenic, piesa dezvăluie clar intenția autorului de a îmbrățișa teoria absurdului, dar el este pătruns și de romantismul tradițional. Spre exemplificare voi reda un fragment al piesei:

Bătrâna: Hai, spune-mi poveste, știi tu, povestea aia: Atunci am râs…

Bătrânul: Iarăși… M-am săturat…Atunci am râs? tot asta. Îmi ceri mereu același lucru!… „Atunci am râs…” Ce plictiseală…De șaptezeci și cinci de ani de când suntem căsătoriți, în fiecare seară, dar absolut în fiecare seară,  mă pui să-ți spun aceeași poveste, să imit aceleași persoane,  aceleași luni… tot aia și tot aia…hai mai bine să vorbim despre altceva…

Bătrâna: Puiule, eu nu mă plictisesc deloc, e viața ta…Pentru mine viața ta e pasionantă.

Bătrânul: O știi pe dinafară.

Bătrâna: Dar uit imediat totul…În fiecare seară sufletul meu e proaspăt…Da, Puiule, de asta iau purgative … pentru tine, Puișor, în fiecare seară sunt ca nouă…Hai, începe, te rog.

Bătrânul: Cum vrei tu.

Bătrâna: Dă-i drumu, spune povestea… E și povestea mea, ce-i al tău e și al meu…„Atunci am râs! ”

Bătrânul: „Atunci am râs!”…căcăreaza mea!

Bătrâna: „Atunci am râs”…Puișorul meu!

Bătrânul: Nu, Semiramida mea, căcăreaza mea, Tu nu ești mămica mea…sunt orfan, orfelin, cine o să aibă grija de mine?

Bătrâna: Sunt aici, Puiule!

Între comic-tragicul dialog al celor doi soți, atât de absurd,  atât de irațional, nu poți să nu reflectezi asupra sentimentului de teamă în fața inevitabilei văduvii – o absență nedorită și temută, absurdă, inevitabilă a vieții. Și nu poți să nu reflectezi la răspunsul lui Ionesco când a fost întrebat de ce scaunele trebuie să rămână goale pe scenă: „Goale fiindcă nu este nimeni. Lumea nu există cu adevărat, tema piesei a fost neantul, nu eșecul. Absența totală: scaune cu nimeni. Lumea nu este, pentru că nu va mai fi, totul moare.”

Absurdul comunică la toate nivelurile, nu doar verbal, ci și para-verbal sau non-verbal. În acest sens trebuie să înțelegem spectacolul de astăzi văzut, 12 iulie a acestui an 2014 „Ballet Preljocaj”, inclus în programul  Festivalului de Dans American care se desfășoară anual, în lunile iunie-iulie, pe scena celor două teatre: Performing Arts Center (Centrul de Arte performante) şi Reynolds Industries Theater – Duke University (Teatrul Industriilor Reynolds – Universitatea Duke) din orașul Durham, Carolina de Nord și despre care voi vorbi în continuare.

   Compania Preljocaj a fost creată în 1984 și a devenit Centrul Național de Coregrafie din Champigny-sur-Marne și Val-de-Marne – Franța,  în 1989. În 1996, baletul a fost primit la Cité du Livre de la Aix-en-Provence și a devenit Ballet Preljocaj.

Un spectacol de o oră și 45 de minute fără pauză. Coregrafia îi aparține francezului Angelin Preljocaj, ale cărui creații au fost introduse și în repertoriul altor companii cu alți dansatori, în continuare primind cereri pentru alte noi piese în lucru. A avut cereri din partea New York City Ballet, Staatsoper din Berlin, și Opera de Balet din Paris.

Programul a fost compus din trei parți legate: Mișcări goale (părțile I, II și III) dans creat în 2014; Mișcări goale (părțile I și II) creat în 2007; Mișcări goale (partea I), creat în 2004.

„Mișcări goale” este compus din acțiuni și mișcări inspirate de cuvintele și fonemele citite de John Cage la Teatrul Liric din Milano, înregistrate în direct în decembrie 1977. Efectul mișcărilor – cel de înstrăinare, de dezintegrare a mișcării și de un nou mod de frazare coregrafic – are prioritate față de semnificația și esența lor. Prin aceste mijloace dansul are legătură cu textul autorului american Henry David Thoreau, care a fost punctul de plecare  a lui John Cage. Angelin Preljocaj a folosit înregistrarea „live” a piesei, în care râsul și aplauzele mulțimii milaneze sunt lipsit de valoare, se repetă obsesiv, îngrijorător de absurd, demonstrând „nimicul”  sau „micimea”  vieții noastre, absurdul ei, noncomunicarea în societate, dar coregraful are talentul pentru a o face accesibilă, prin dans, interiorului nostru sufletesc.

John Cage (1912-1992) a fost compozitor, teoretician, scriitor și artist plastic american, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori al secolului XX. El a compus muzică pentru dansuri și a predat un curs despre „acompaniamente muzicale de exprimare ritmică”, în momentul când a început să experimenteze sunetele cu instrumente neortodoxe, cum ar fi articole de uz casnic, foi de metal etc., deci prin lovirea diverselor obiecte non-muzicale spunând că  „totul în lume are un spirit care poate fi eliberat prin sunetele sale”. A încercat să schimbe până și sunetul pianului cu anumite șuruburi, piulițe, șaibe etc.), pe care le introducea între corzile pianului, la o anumită distanță, acestea generând o sonoritate diversă, asemănătoare unor instrumente de percuție. Mai târziu, muzica lui Cage s-a orientat spre dans.

Spectacolul Companiei  Preljocaj  a cuprins în premieră partea a III-a pentru acest Festival și în premieră toate cele trei părți efectuate împreună într-un  singur program.  Dansul a fost executat de patru minunați dansatori, conform programului numele lor fiind: Virginie Caussin, Yurié Tsugawa, Fabrizio Clemente și Baptiste Coissieu.

Într-un interviu în limba franceză, Angelin Preljocaj a declarat: Oamenii cred că lumile de dans contemporan și de balet sunt foarte diferite, dar  nu este la fel de mare diferență între Baletul Operei din Paris și New York City Ballet. Fiecare companie are ADN-ul său propriu și este mult mai interesant pentru mine să se înțeleagă ceea ce este și a surprinde, decât de a impune un anumit stil propriu dansatorilor. Ce se întâmplă între noi, este o hibridizare și este ceea ce contează”. Cu altă ocazie a spus că „oamenii întotdeauna vor să știe de unde provine inspirația, dar, în cele din urmă, acestea sunt căi delicate, sensibile. Crearea unei piese este, pentru mine, mult legată de intuiție. Stilul meu se modifică datorită acestor dansatori.  Împreună creăm ceva care nu poate fi explicat într-adevăr”.

Un jurnalist englez a afirmat că „Preljocaj este un coregraf inteligent, superb la provocarea unei corporalități crude, fără inhibiții”.

Coregrafia lui este senzuală, expresiv-dramatică, curajoasă, gesturile aspre ale gimnasticii alternând cu mișcările calme ale baletului clasic.

Spectacolul, după părerea mea, a plictisit o parte din spectatori, sonoritatea i-a enervat pe alții, și i-a satisfăcut pe cei mai mulți, care au putut să-i înțeleagă mesajul – absurdul vieții pe care o trăim.

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

 

 

10485063_10152236646753364_3020854367517851710_n

armata-4Ieri a fost sărbătoare la Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale. S-au aniversat 155 de ani de la apariția primului număr al publicației “Observatorul militar”. Timp de mai bine de un secol şi jumătate de existenţă, ziariștii militari au fost cronicarii oştirii şi ai devenirii instituţiei militare. Jurnaliști din generațiile trecute și actuale, mulți dintre ei membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România au fost prezenți la eveniment.

Festivitatea a debutat cu inaugurarea Muzeului Presei Militare, primul de acest gen la noi, găzduit chiar de sediul Trustului de Presă al Armatei, din B-dul Unirii nr. 57. S-au implicat în realizarea acestui proiect, muzeografi și specialiști de la Muzeul Militar Național. Invitații au admirat fotografii, aparatură, exemplare de ziare, reviste, articolele, reportaje publicate în acea perioadă, emisiuni și filme, piese neprețuite, strânse și păstrate de-a lungul timpului în Arhivele Ministerului Apărării Naționale. Ele sunt, de astăzi, parte din patrimoniul nostru spiritual. Întâlnirea a continuat cu dezbaterea pe tema: “Presa departamentală, între realități instituționale și provocări profesionale”organizată în colaborarecu Uniuneaarmata 2 Ziariștilor Profesioniști din România. A fost o dezbatere interesantă și provocatoare. Moderatorul ei, locotenet-colonelul Florin Șperlea, redactorul șef al ziarului “Observatorul militar “, i-a poftit pe seniorii presei, prof. univ. dr. Valeriu Râpeanu, istoric și critic literar, Neagu Udroiu, Ion M. Ioniță, Bogdan Ficeac, Călin Hentea, Benone Neagoe, secretar general al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Generalii de brigadă Gheorghe Văduva și Grigore Buciu, jurnaliști militari, Răduț Bîlbâie, Ministerul Educației Naționale, colonel Valentin Vasile, director-adj, la Direcția de Informare și Realții Publice, colonel Ion Ciontea, directorul Trustului de Presă al MapN, locotenet-colonelul Pavel Petrea, șeful Centrului de Televiziune și Film, comandor Bogdan Răducanu, redactor-șef emisiuni militare de radio, să discute despre trecutul, prezentul și perspectivele presei departamentale, globalizarea comunicării, construirea și diseminarea mesajelor, credibilitate, deontologie și practici discursive, print versus online. Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale este continuatorul tradiţiilor primului săptămânal militar românesc – “Obsevatorul militar” (apărut la Bucureşti, în urmă cu 155 de ani), al Serviciului foto-cinematografic al Armatei Române (prima instituţie de profil din ţară înfiinţată la 15 noiembrie 1916), al primei emisiuni de radio “Ora ostaşului”, devenită, ulterior, “Ora armatei” (la 16 iunie 1940) şi al primei emisiuni militare de televiziune “De strajă patriei”, cu o durată de 15 minute, precursoarea emisiunii de astăzi “Pro Patria” (la 31 martie 1968). Pe o piaţă mediatică autohtonă, considerată de mulţi suprasaturată, presa militară a reuşit să înlăture barierele scepticismului, contribuind la promovarea unei imagini reale a armatei, atât pe plan intern cât şi extern, oferind opiniei publice informaţii pertinente, precise şi de larg interes.

Cu această ocazie le spunem și noi, colegilor din Departamentul presei militare a Uniunii Ziariștilor Profesioniști, un sincer și din inimă La mulți ani!

BENONE NEAGOE

Foto: Petrică Mihalache (TPA)

SURSA: uzpr

20771743Ar putea fi mormantul unui rege antic.

Asa numita “Movila de la Rabaia”, o structura de pamant din comuna Dranceni, din judetul Iasi, ar putea fi un mormant urias vechi de 3000 de ani.

Profesorul Dan Gh. Teodor, fost director al Institutului de Arheologie din Iasi, este cel care a facut cercetari arheologice asupra structurii de pamant in 1961, potrivit Bzi.ro.

“Eu am cercetat aceasta Movila a Rabaiei. Chiar am facut si sapaturi in interiorul ei. Astfel, am gasit o constructie, intr-o galerie, cu barne si un strat de cenusa. De asemenea, resturile ceramice si varful de sageata din bronz fiind specifice civilizatiei scitilor regali, din perioada secolelor IV – V i.d.Hr.”, a povestit acesta.

Profesorul iesean crede ca movila de la Rabaia este mormantul unui rege scit, si ca inauntru ar putea fi gasite, daca cercetarile vor fi reluate candva, si oseminte sau podoabe de aur.

 

sursa: http://www.ziare.com

vatra-daciei.ro

 

 

 

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 50 other followers