Latest Entries »

Zilele trecute am avut bucuria de a vă vedea jucând cu mare succes, pe scena teatrului din Brașov, un rol cu totul inedit, o puștoaică de 15 ani.

Da, este vorba despre un rol nou, din piesa Pușlamaua de la etajul 13, scrisă de unul dintre cei mai îndrăgiți dramaturgi contemporani, Mircea M. Ionescu și regizată de Vlad Stănescu, de la Teatrul Național București. Am jucat-o cu multă satisfacție sufletească la Centrul Reduta.

Încă de la ridicarea cortinei, de la primele replici, piesa a fost primită cu multă frenezie, în aplauzele  și râsetele  necontenite ale publicului adolescentin, care a umplut sala până la refuz.

A fost o experiență frumoasă, îmbucurătoare, pe care și-o dorește, de altfel, orice actor. În plus, a fost o piatră de încercare, pentru că am jucat la o sală arhiplină de tineri, în mare parte, mulți dintre ei fiind de la Liceul Maria Băiulescu din Brașov. Reacția lor super pozitivă mi-a întărit convingerea că piesa este un manifest socio-cultural extraordinar pentru tineretul din ziua de azi.

Ce v-a determinat să acceptați acest rol adolescentin?

În primul rând mi-a plăcut personajul…Este un rol provocator din punct de vedere artistic… O fată de 15 ani, abandonată de părinți, cu o viață tumultoasă, încă din fragedă pruncie, pe care societatea o percepe  și bună, și rea, și nebună…Apoi, am o mare prețuire pentru dramaturgul Mircea M. Ionescu de care, dincolo de toată aprecierea mea artistică, mă leagă ceva de sânge teritorial, pot spune, pentru că amândoi am emigrat și am trăit, în perioade diferite, pe continentul american. El, în New York, eu, în Toronto…Această piesă are deja zece montări în țară și în străinătate. Am simțit că e momentul să intru și eu în acest joc teatral…

Da…Și după cum se vede ați reușit să creați un rol extraordinar, o Pușlama de nota 10. Cum e să fii în pielea acestui personaj?

La început n-a fost ușor. Mă refer la perioada repetițiilor și a întregului proces al creației artistice. Am revenit la anii adolescenței, fiind ajutată, în primul rând, de minunatul regizor Vlad Stănescu de la TNB. Pot spune că el a reușit să creeze un spectacol viu ca o lecție de actorie, inclusiv pentru actori. Este un spectacol ce trăiește în seva naturală a vieții și a unui adevăr scenic covârșitor, fără artificii și efecte tehnice regizorale. Cred că tocmai pentru acest motiv, al apartenenței pur-sânge actoricească, piesa are și va avea succes, atât în țară, cât și peste hotare.

Cred că piesa are toate ingredientele artistice pentru a avea un mare succes. Pe lângă interpretarea dvs. artistică de excepție, muzica este compusă de Dennis Dreith, compozitorul american , cel care a semnat coloana sonoră la celebre filme, Jurassic Park, Brave Heart…Totodată, la pupitru de sunet stă talentatul Alexandru Rădulescu, proaspăt angajat al TNB-ului.  Care este drumul piesei în viitor?

Suntem deja așteptați în Los Angeles pentru o premieră acolo. Totodată, ar fi minunat să intre în repertoriul unui teatru românesc, să fie jucată eventual în licee și, ținând cont că eu am tot jucat pentru publicul din Diaspora, să o pot prezenta în mai multe țări, în limba română și în limba engleză.

Ce v-a plăcut cel mai mult în Brașov, pe lângă acest răsunător succes artistic?

Jos pălăria în fața organizatorilor, în special, o reverență impresarului Mihai Costaș, un om deosebit care iubește atât de mult arta și cultura! Am fost extrem de onorată de prezența la spectacol a domnului Virgil Oniță,  managerul renumitei Edituri Libris… Sper să se materializeze o colaborare în viitorul apropiat și să revin, la fel, cu toată iubirea, în fascinantul Brașov.

George Vlaicu

Anunțuri

În anul 2017, cel mai important proiect cultural al Muzeului Județean de Istorie Brașov este ,,BRAȘOV 1987″.

Scopul proiectului ,,BRAȘOV 1987″ este să asigure momentului istoric Brașov, 15 Noiembrie 1987, o marcare deosebită care să onoreze comunitatea brașoveană la nivel național și chiar internațional.

Astfel, proiectul BRAȘOV 1987 cuprinde mai multe activități care trebuie să contribuie la ilustrarea și mediatizarea momentului istoric:

  • filmul documentar BRAȘOV 1987. DOI ANI PREA DEVREME;
  • expoziția temporară BRAȘOV 1987;
  • cartea de benzi desenate BRAȘOV 15 NOIEMBRIE 1987 – DOI ANI PREA DEVREME
  • ateliere de educație civică în școli;
  • expoziția temporară outdoor CNSAS Acțiunea „1511”. Revolta de la Brașov din 15 noiembrie 1987 în arhivele Securității;
  • GALA BRAȘOV 1987 (proiect cofinanțat AFCN) în cadrul căreia se va interpreta în premieră piesa muzicală originală dedicată momentului istoric 15 NOIEMBRIE 1987

 

,,BRAȘOV 1987″ este un proiect realizat de Muzeul Județean de Istorie Brașov împreună cu Asociația 15 Noiembrie 1987, cu sprijinul Consiliului Județean Brașov și Primăria Municipiului Brașov.

Parteneri principali: Televiziunea Română, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), Penitenciarul București – Jilava, Agenția Națională de Presă AGERPRES.

Nicolae Pepene, coordonatorul proiectului:

,,15 Noiembrie 1987 este ziua care nu se va uita niciodată! Este ziua despre care s-a vorbit și se vorbește cu admirație în lumea oamenilor liberi. Este ziua când Brașovul a pus România pe harta lumii libere de comunism. Chiar dacă revolta anticomunistă de la Brașov a durat numai câteva ore, eroii noștri, sinceri și curați, au adus onoare unui popor îngenunchiat de un regim politic diabolic. 15 Noiembrie 1987 este lecția de istorie națională cu care ne mândrim! 

A doua zi după revoltă, ziua lor a fost și ziua noastră! Ne-am gândit la ea, cu teamă și speranță, apăsare și mândrie, îngrijorare și dorință. Ziua lor a devenit și o să rămână peste generații ziua celor care iubesc libertatea,  iar a 30-a aniversare este încă o dovadă că adevărul istoric poate întârzia dar nu o să lipsească niciodată!    

Brașov 1987 trebuie să fie (re)cunoscut și prețuit ca o parte importantă a identității istorice a Brașovului, să reprezinte un motiv de mândrie pentru comunitatea brașoveană și un reper al educației civice și dialogului între generații”. 

 (introducere la o continuare a unui jurnal de călătorie la Iași…)

Era 7 octombrie, 2017, eram la PALAS  MALL (într-un loc numit „la fântână”),  Lucian măinvită să urc pe scenă, să iau un loc lângă invitați. Sunt emoționat fiindcă printre spectatorii din primul rând se află și Profesoara Elvira Sorohan (fosta mea conducătoare a unui seminar de literatură la Universitatea “Al. I. Cuza” de la Iași, domnia sa mi-a făcut rost de adresa Profesorului George Munteanu, cu care am intrat în corespondență și i-am spus că avusesem o intuiție asupra importanței poeziei Mortua est!cu un an înainte de apariția cărții Hyperion 1 – Viata lui Eminescu, iar domnia sa mi-a acordat credit și m-a încurajat în demersul meu scriindu-mi „Domnule Iacob, continuă să crezi în ceea ce crezi și continuă să faci ceea ce faci. Până la urmă vei învinge!”  Primisem această scrisoare în 1975, în armată, la Zalău, unde nu aveam “pile” săprimescși eu permisie de 23 August, dar aceascrisoarefusese un suportatât de puternicpentru mine încât nu mai îmitrebuianicipermisie, nicinimic !).

 

 Amintiri despre Poe și Eminescu…

“It was many and many a year ago,

       In a kingdom by the sea,

       That a maiden there lived whom you may know

       By the name of Annabel Lee…”

Am începutintervenția mea de la Iași cu acesteversuri din Poe, rostiteîn 2004, cândfuseseminvitatoficial ca jurnalistîn S.U.A. și le rostisemînpreambululuneicorespondențetelefonicepentruRadio RomâniaActualități, neștiindcămăaflamatunci la celălatcapăt al “arcului poetic transatlantic Eminescu – Poe”.

Nu îmi propusesem să țin “o conferință” despreEminescuși Poe, eramfoarteemoționatși nu am doritsăvorbescmainimicdespre carte, dar am ținutsăîncheiintervenția mea rostind “Mări de septembrie“ (un poem al meu,rostit la al X-lea Congres al OrganizațieiMondiale a Poeților din Insula Creta, Grecia, înurmauneiinvitații primate de la Luxembourg), înamintireagestuluigeneros al poetuluiLucian Vasiliu, care,prin 1993( la un festival de poeziedesfășurat la Iași de BUNAVESTIRE), măzăriseînmulțimeșimăinvitase la microfonsă spun câtevaversuri.

 

PrinIași, la pas…

Dupălansare am străbătutIașulpejos, am trecutpe la BoltaRece, pestrăzile din studenție, am ajuns la TeatrulNaționalsi la Mitropolie (unde am intratsărevădimpresionantul interior și, ca prinminune, am fostmiruit).

Suntmultpreamultelucruri care artrebuiconsemnate, important acum va fi lansarea de la București, de la GAUDEAMUS,  vineri, 24 noiembrie, 2017, ora 17, la standulEditurii JUNIMEA. Unde, cuemoțieșifericire, îiinvitpetoțicei ce vor citiacesteînsemnărisă fie prezenți.

Ioan Iacob

 

 

 

 

 

O precizare importantă
Fiind unul dintre autorii invitați la a treia ediție a Festivalului „Arca lui Gutenberg » (4 – 8 octombrie, 2017, Iași , PALAS  MALL, manifestare organizată sub următoarele auspicii: PRIMĂRIA / CONSILIUL LOCAL IAȘI, Editura JUNIMEA, Societatea Culturală JUNIMEA’90, Revista SCRIPTOR, CENTENAR 100 IAȘI)  mi s-a părut firesc să nu pun în prim plan lansarea cărții mele „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe” (rodul unui doctorat care a durat din 2012 până în 2016 și pentru care am plătit – în urma efortului depus în biblioteci – prețul operațiilor de cataractă la ambii ochi). Am încercat să realizez un fel de JURNAL AL CĂLĂTORIEI LA IAȘI în 6, 7 și 8 octombrie.

Întâlnirea din tren
Am plecat din București cu un tren de amiază, care făcea șapte ore până la Iași. Șapte, cifra divină, care îmi purta noroc (lansarea cărții „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe”  avea loc pe 7 octombrie, era un an cu 7, trenul mă ducea șapte ore etc.). În fața mea, la fereastră, o studentă la jurnalism (Smaranda Mintuță – aveam să aflu în urma conversației din tren – era din Bârlad și absolvise același liceu ca și mine, Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bărlad).
Am discutat despre liceu, despre profesori (fiind o altă generație despre unii dintre profesorii mei ea abia auzise, ca despre o legendă, dar amândoi știam că G. Ibrăileanu, Vasile Pârvan, Alexandru Philippide, Ștefan Procopiu, Virgil Caraivan, Alexandru Vlahuță, Constantin Chiriță, Nicolae N. Tonitza, Marcel Guguianu  și multe alte personalități trecuseră prin acest liceu). Am discutat și despre cariera aleasă de ea și despre deplasarea mea la Iași. I-am oferit (fiindcă aveam la mine mai multe copii color) afișul Festivalului Arca lui Gutenberg de la Iași și am convenit, dacă vreodată va fi stabilită o întâlnire a mea cu elevii de azi de la „Codreanu”, să participe și ea și să scrie – în calitate de jurnalist – despre această întâlnire.
Întoarcerea în ani
Când ajunsesem la Vaslui am primit un telefon de la Smaranda, care avea să îmi facă o mare surpriză; mi-a dat-o la telefon pe mama ei, care…îmi fusese elevă la Bârlad, la Școala Generală 10 (și care mi-a amintit, cu emoție, de clubul pentru elevi înființat de mine la acea școală, club dedicat poeziei și muzicii folk). Telefonul acela m-a mișcat extraordinar, m-a „retrimis” în timp cu niște zeci de ani.

Pe strada Lăpușneanu, după zeci de ani…
Era rece la Iași, bătea un vânt rece, dar nu ploua; la București era prăpăd (aveam să aflu de la televizor). După o „plimbare de rutină”, după zeci de ani (în studenție mergeam frecvent pe Lăpușneanu ), am intrat într-un bistro și am comandat o bere. Mi se părea că mă întorc nu doar în orașul studenției, ci că mă întorc în timp, la anii cei mai frumoși ai tinereții. Îmi amintisem că, atunci când ajunsesem în studenție la Râpa Galbenă (despre care citisem că era un loc preferat al lui Eminescu) nu-mi venea să cred; pentru mine lucrurile legate de Eminescu erau o legendă (greu de atins în realitate!).

Lansarea cărții „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe”
Descindem din mașina albă a Editurii JUNIMEA, facem câțiva pași în apropiere de Palatul Culturii din Iași (pe drum poetul Lucian Vasiliu /Directorul Editurii JUNIMEA/ reușește să răspundă întrebărilor mele despre călătoria sa în China, despre întâlnirea cu un laureat chinez al Premiului Nobel, despre…”cămașa lui Confucius” / sau Kong Fu Zi, n. 550 î.Hr.; d. 478 î.Hr./, care – spune Lucian – i-a fost dăruită în China, cămașa „era spânzurată pe un gard” ș.a.m.d.  Lucian are un umor specific, un umor parcă „distilat din Creangă cu ușoare infiltrații din Caragiale”, înaintea noastră se deschide „spațiul mirific din PALAS MALL” dedicat manifestărilor culturale, un spațiu ideal pentru lansările de carte (cum nici Bucureștiul n-are), pășim împreună în „Amiaza cărților junimiste”: Maria Pilchin (Chișinău) „Realități poetice în zig-zag” (colecția Efigii), Doina Florea (Sibiu) „Edituri și colecții” (colecția Colocvialia),  Ioan Iacob (București)  „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe” (colecția Eminesciana), Doru Mihai Mateiciuc (Suceava) „Antierotica” (colecția Atrium ), Ioana Coșereanu, Monica Nănescu
(Iași) “Cadrane, ceasuri, orologii” (colecția Biblioteca Iași), Cătălin Boghiu (Iași) „Gardianul talismanului blestemat” (colecția Ficțiune și infanterie), Ioanid Romanescu „Vă rog să revizuiți statutul meu de poet” (colecția Efigii ).
„Amiaza cărților junimiste”  (amfitrioni Bogdan Crețu, Ioan Holban, Lucian Vasiliu) s-a încheiat cu prezentarea revistei SCRIPTOR , anul III. Nr. 9-10, 2017.  Totul părea un vis preafrumos și nu imi venea să mă trezesc din el, dar țineam la piept cartea „Arc poetic transatlantic: Mihai Eminescu – Edgar Allan Poe” și asta era o realitate.

                                                                                                                   Ioan Iacob
(va urma)

Ieri, vineri, 8 septembrie 2017, în Amfiteatrul 1 al Academiei de Ştiinţe Economice a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, convocată statutar de preşedintele Uniunii, Doru Dinu Glăvan, la data de 29 iulie a.c., adunare care a îndeplinit cvorumul şi la care au participat, pe lângă cei mandataţi, peste 120 de membri, preocupaţi de problemele Uniunii. În expunerea sa, Preşedintele a respins cu argumente convingătoare şi documente oficiale toate afirmaţiile denigratoare, defăimătoare aduse Uniunii în ultima perioadă de un grup care a încercat să destabilizeze Uniunea, care cuprinde aproape 1800 de membri.

Printr-o primă hotărâre, Adunarea Generală Extraordinară şi-a manifestat sprijinul şi susţinerea pe mai departe a preşedintelui în funcţie, Doru Dinu Glăvan. De asemenea, Adunarea a hotărât excluderea celor care s-au făcut vinovaţi de uzurparea de calităţi oficiale, de confiscare prin rapt sediului, a însemnelor Uniunii şi a paginii web, de lansare în media a unor atacuri incalificabile împotriva preşedintelui Uniunii. În final, Adunarea Generală Extraordinară a ales noile organe ale Uniunii – Consiliul Director, Comisia de cenzori, Comisia de atestare profesională şi Comisia de Onoare, Disciplină şi Arbitraj.

Între cei prezenţi la Adunarea Generală Extraordinară s-au aflat remarcabile personalităţi ale vieţii jurnalistice şi culturale naţionale, precum Neagu Udroiu, Nicolae Dan Fruntelată, Octavian Ştireanu, Octavian Andronic, Dan Constantin, Paul Dobrescu, Ioan Erhan, Ion Andreiţă, Ovidiu Ioaniţoaia, Corneliu Vlad, Geo Raeţchi, Şerban Cionoff, Mircea M. Ionescu, Valeriu Pricină, Gheorghe Văduva şi mulţi alţii.

Fundaţia Origini Carpatice ,prin membrii săi, într-un demers voluntar, este angajată în acţiuni complementare celor desfăşurate de instituţiile de învăţământ  şi, în parteneriat  cu agenţi economici, vizează orientarea tinerilor în procesul evolutiv al cunoaşterii şi al dezvoltării personale.

În acest scop organizăm Universitatea de vară “Origini ”,manifestare aflată anul acesta la a treia ediţie consecutiva, care se va derula sub semnul excelentei  si va purta  emblema :

Identificându-ţi pasiunea, îţi construieşti inteligent cariera !

“Alege sa faci ceea ce-ti place si nu va trebui sa munceşti nici o singura zi” (Confucius)

Pană în acest moment s-au alăturat proiectului, următoarele personalităţi :

 

– prof.univ.dr. Leon Zăgrean –Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davilla”din Bucureşti şi membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă;

– prof.univ.dr Ovidiu Nicolescu, directorul Centrului Naţional de Excelenţa pentru Studii de Management Comparat International;

– conf.univ.dr Cerasella Crăciun-Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu”;

– cercetator stiintific Georgeta Cardoş -biolog specialist genetica – Institutul Victor Babeş;

– prof.univ.dr. Camelia Petrescu-cercetător ştiinţific principal -Universitatea Titu Maiorescu;

– prof.univ. Gheorghe Funar;

– prof. Alexandru Mironov-membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România;

– gen.ing. Dumitru Prunariu – preşedinte Asociaţia Exploratorilor Spaţiului Cosmic;

– dr.ing. Florin Munteanu -preşedintele Centrului pentru Studii Complexe;

– prof.univ. Ştefan Mateescu;

– prof.univ. Constantin Teodorescu;

– prof.univ.dr. Nicolae Georgescu;

– prof. Florin Jianu- preşedinte CNIPMM România;

– ing. Cristian Greţcu- umorist grupul “Distractis”;

– Dalia Pusca – actrita;

– prof. Valentin Ioan Postolache -senior trainer, consultant şi mediator;

– prof.dr. Valeriu Şuşnea;

 

Activitatea va cuprinde o succesiune de conferinţe,cu o tematică vastă din domenii precum economic, civic, social,  etic, estetic, ştiinţe exacte şi ştiinţe umaniste,dar şi o serie de exerciţii practice sub directa îndrumare a unor specialişti în comunicare,negociere,arte,etc .

 

 

Grupul ţintă:

– Tineri  liceeni care au înregistrat performanţă la concursuri si olimpiade, activităţi cultural-artistice, competiţii sportive,în domeniul social şi de voluntariat.

– Studenţi;

– Adulţi  cu stare ”vie” de spirit  si capacitate de adaptare la un program în care tinerii vor avea prioritate;

Locul de desfăşurare   :  Complexul de agrement  Poiana Pinului

situat  la distanta de 30 km de mun.Buzau,pe şoseaua Buzau-Haleş-Ciolanu, aşezat in Subcarpaţii de Curbura, la poalele Dealului Ciolanu, înconjurat cu păduri de foioase si de conifere.

           Durata  evenimentului :   25 aug – 03 sept 2017

  1. Informaţii privind costul /participant :

Costurile participării unei persoane se ridică la 870 ron, reprezentând :

– 750 ron – c/val  serviciilor de cazare şi masă(nouă nopţi şi zece zile)

– 120 ron – costuri  aferente  materialelor folosite în timpul conferinţelor,  workshop-urilor, programelor de relaxare.

 

FUNDAŢIA ORIGINI CARPATICE BUZĂU

e-mail: office@fundatiaorigini.ro

„Universitatea Hyperion se bazează pe experiența statelor occidentale”, afirmă domnul Prof. univ. dr. Sever Spânulescu, rectorul Universității HYPERION
 
     Am avut recent posibilitatea să vizitez câteva universități private din România și am făcut o comparație cu ceea ce văzusem în 2004, când fusesem invitat oficial ca jurnalist in Statele Unite și când Profesorul universitar Dr. Ion Mușcutariu, care venise la 59 de ani în America, m-a invitat să cunosc două din universitățile unde preda.
    Universitatea Hyperion, care are dotări comparabile cu universitățile private din Occident, s-a înființat în 1990, la inițiativa rectorului fondator Prof. univ. dr. Ion Spânulescu, cel care a fost atașat cultural la Ambasada României din  Țara Soarelui Răsare timp de mai mulți ani și care, studiind sistemul de învățământ japonez, s-a gândit să ofere și tinerilor din România posibilitatea de a studia  într-o universitate înființată și organizată după standarde occidentale.
    HyperionDespre începuturile acestei universități private, dar și despre Facultatea de Jurnalism (una din facultățile ce nu se întâlnește în oferta educațională a altor universități private) am discutat cu domnul Prof. univ. dr. Sever Spânulescu, rectorul Universității Hyperion.  „Imediat după 1989 am decis înființarea acestei universități, care să se bazeze pe experiența statelor occidentale”, a afirmat domnul Prof. univ. dr. Sever Spânulescu, rectorul Universității HYPERION. Domnia sa ( deși ziua și ora când am purtat această discuție însemnau o perioadă de intensă activitate legată de admitere)  ne-a primit cu multă deschidere, mai ales că eram interesat, ca jurnalist, de ideea înființării Facultății de Jurnalism, ceea ce diferenția cumva această universitate de alte instituții private de învățământ superior.
“Facultatea de Jurnalism a apărut ceva mai târziu, dacă nu mă înșel în 1996, datorită unui mare jurnalist pe care l-am cunoscut, Victor Vișinescu, el a avut această inițiativă , a insistat la conducerea universității să se înființeze această facultate de jurnalism, afirmând că aceasta este o ocupație de mare viitor și de mare interes, ceea ce s-a dovedit a fi adevărat.”
    La întrebarea privind specificul acestei universități, domnul rector Sever Spânulescu a afirmat: „Specificul universității constă în marea diversitate a programelor de licență și de masterat de care dispunem, începând de la științe exacte și până la arte. În total sunt 16 specializări de licență și 17 de masterat, deci o gamă extrem de largă, poate cea mai diversă din țară, aceasta – pe de o parte – ridică multe probleme în ceea ce privește managementul (pentru că trebuie să poți vorbi limba tuturor specialiștilor), dar – pe de altă parte – oferă și mari posibilități de colaborare interdisciplinară  și de dezvoltare pe mai multe planuri, atât a cercetărilor cât și a cadrelor didactice, dar mai ales a studenților.”
    Nu pot să nu fac aici o paranteză pentru a evoca, în contextul acestei discuții, numele regizorului Nicolae Corjos,  care a predat aici mai mulți ani, iar recent   l-am cunoscut pe directorul Muzeului Național al Literaturii Române, Conf. univ. dr. Ioan Cristescu, cadru didactic la această universitate.
    Nu aș putea încheia această relatare fără să amintesc că   Universitatea Hyperion din București (UHB) în parteneriat cu  Asociația Europeană pentru Progres (AsEP) a implementat, începând de câțiva ani, proiectul “EURO-MANAGER  Program de practică pentru tranziția de la sistemul de educație la viața activă pentru studenți economiști”, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 – Axa Prioritară nr. 2.  Iar din informațiile de pe site-ul universității am aflat că, în urmă cu câteva luni, domnul rector Sever Spânulescu  și-a lansat o nouă carte – „Procesarea Semnalelor”  (lucrarea a apărut în primul rând ca o nevoie actuală a studenților care studiază la facultățile de profil /fizică, automatică, electrotehnică, electronică, tehnologia informaţiei/ datorită evoluției tehnologice rapide și a schimbărilor la nivelul teoriei și procesării semnalelor).
    M-am despărțit de Universitatea Hyperion cu gândul de e reveni cândva, iar pentru finalul acestei relatări am păstrat ultima declarația a domnului Prof. univ. dr. Sever Spânulescu înregistrată pe reportofon: “Cititorilor acestui interviu le-aș transmite să nu renunțe niciodată în viață la a învăța ceva nou. Întotdeauna a învăța înseamnă a progresa și a putea mai mult. Învățământul este principalul nostru crez și încercăm să îl promovăm cât mai mult, atât în media cât și direct la catedră.
    Dacă există cititori de origine română și de pe partea cealaltă a Atlanticului, aș dori să le spun că sunt întotdeauna bineveniți în țară, în vizită sau definitiv, există foarte multe oportunități și în România, progresăm și noi, pornim  într-adevăr –  de la un nivel mai jos,  dar suntem pe calea cea bună și sunt sigur că vor vedea lucrurile aici în țară cu ochi foarte plăcut impresionați.”
                                                                   Reportaj de Ioan Iacob

Interviu de Mihăiță Ruxăndoaia

Mihăiță Ruxăndoaia. Bun regăsit, stimată doamnă actriță Claudia Motea! Suntem în plină vară și activitatea dumneavoastră continuă , se pare, la foc continuu, rivalizând cu această căldură toridă a verii acestui an

Claudia Motea.  Da, e căldură mare, mon cher!… Asta ca să-l parafrazăm și pe Caragiale și să recunoaștem încă odată câtă dreptate avea!

M.R. Recent ați participat la un eveniment omagial la Templul Coral din București. Cu ce ocazie la acest eveniment?

C.M.  Am fost invitată de doamna Janina Ilie , proiect manager al Federației Comunităților Evreiești din România la un eveniment omagial Dr. Wilhelm Filderman, organizatorii fiind, de altfel, Federația Comunităților Evreiești- Cultul Mozaic  și Fundația Dr. Filderman. Recent s-au împlinit 135 de ani de la nașterea dr. Wilhelm Filderman, mare personalitate a iudaismului, promotor european al drepturilor minorităților naționale.

M.R. Ce s-a întâmplat la acest eveniment?

C.M.  Cred că numai lucruri bune… În primul rând, un simpozion aniversar cu participarea unor personalități din Parlamentul României, reprezentanți ai instituțiilor Uniunii Europene, diplomați, reprezentanți ai clerului, juristi lideri comunitari, universitari…

M.R. Puteți numi câteva personalități participante?

C.M.  Printre cei care au luat cuvântul… e reprezentativ să menționez, în primul rând, numele domnului Aurel Viner, președintele Federației Comunităților Evreiești care a ținut cu brio isonul întregului eveniment. Apoi, domnul Albert Kupferberg, președintele Fundației Filderman, dr.av. Cătălin Radu Dancu, Consulul General al României la New York, Victor Opaschi, secretar de stat, Secretariatul de Stat pentru Culte, Paul Schwartz, președintele Comunităților Evreiești din București,  Nicolae Drăgușin, cercetător științific  al Institutului Național pentru Studierea  Holocaustului din România Elie Wiesel,prof.univ.dr. Sorin Ivan, decan, Universitatea Titu Maiorescu, doctorii Lya Benjamin , Harry Culler, Irina Airinei-Vasile, pr.prof.dr. Emilian Cornițescu… Întreaga manifestare a primit binecuvântarea șefului rabin Rafael Shaffer…

M.R. A avut loc și o ceremonie de înmânare a Medaliei de onoare Dr. Wilhelm Filderman-Răspaltă pentru merit…

C.M.  Da, această Medalie de Onoare a fost acordată de conducerea Federației și a Fundației Dr. Filderman, iar ceremonia a fost emoționantă. În plus, profesionalismul și căldura sufletească a domnei Janina Ilie, pionul de bază al organizării  evenimentului au contribuit mult la realizarea unei atmosferi intime… Într-un cuvânt, m-am simțit bine , ca între prieteni.

M.R. Cine a primit această Medalie de Onoare?

C.M.  Printre cei premiați: Klaus Iohannis – Președintele României, Corina Crețu – Comisar European, Andreea Păstârnac – Ministrul Românilor de Pretutindeni, Cătălin Radu Dancu, Consul General al României la New York, Irina Radu – Președinte-Director General TVR, Acad. Ionel Valentin Vlad – Președintele Academiei Române, Tamar Samash – Ambasadorul Israelului în România, Ion Dragne – Decanul Baroului București…

M.R. Ați mai avut  colaborări cu Federația Comunităților Evreiești?

C.M.  În luna februarie, la ArCub, am participat în ipostază de actriță cu un recital din poezia-mi proprie pe tema Holocaustului la un eveniment cultural-artistic organizat de Federația Comunităților Evreiești și de Fundația Filderman.

M.R. Ce v-a plăcut cel mai mult la acest eveniment?

C.M.  De câte ori merg la Templul Coral sunt stăpânită de un sentiment aparte de bucurie. Iubesc acest loc și îmi dă o stare de bine. Deci, locul unde s-a întîmplat evenimentul a fost cel mai bun loc… Apoi, atmosfera caldă ce sălășuia pretutindeni… Am întâlnit prieteni dragi, pe dr.av. George Vlaicu, Alin Bo, regizoarea Alexandru Drăguț… Am fost încă odată impresionată de intransigența și transparența totală a comportamentului domnului Aurel Vainer, președintele Federației… La ceremonie, a știut să pună punctul pe i și să-i facă pe cei decorați să-și ia un angajament public de a contribui și a se implica la soluționarea drepturilor minorităților evreiești naționale… Discursul Consulului General al României la New York, Cătălin Dancu a fost impresionant… Mi-ar fi plăcut să fie și domnul Ghiltman Abraham, președintele Comunității Evreiești de la Iași!

M.R. Intenționați o nouă colaborare cu Federația Comunităților Evreiești?

C.M.  Da, cu mult drag. Recent am terminat de scris o piesă de teatru pe care o voi transforma într-un spectacol multi-media cu adresă directă la comunitățile evreiești din România și din străinătate. Piesa am scris-o cu multă iubire și respect… și , în povestea de iubire ce domină piesa, este surprins și  un moment al Pogromului de la Iași din 1941… Sursa de inspirație a fost chiar comemorarea a 76 de ani de la acest eveniment înspăimântător în istoria lumii, la care am participat și eu anul acesta… În apanajul meu artistic și strict uman, colaborarea mea cu Federația mă face să mă simt că sunt pe  drumul cinstei și onoarei!… Și doresc, din toată inima, să fie bine pentru toată lumea! Shalom!

Expoziția este compusă din lucrarea omonimă, de dimensiuni impunătoare (160 cm x190 cm), a artistului Dani Brici și dintr-o serie de studii pregătitoare.

Expoziție este realizată de Nasui Collection & Gallery (Manager Cosmin Nasui) și este găzduită de Schubz – Centrul de Educaţie pentru Dezvoltare Durabilă (Strada Ion Luca Caragiale 7, Râșnov).

În timpul Primului Război Mondial, acum 100 de ani, doi oameni se întâlneau în Zurich să joace șah și să aprindă focul unor viitoare revoluții. Într-o complexă relație, Primul Război Mondial stă la baza celor două revoluții: Revoluția Dada – pentru că Zurich devenise orașul de refugiu al artiștilor din calea războiului și Revoluția Bolșevică – care avea loc în timp ce armata țarului Nicolae al II-lea era plecată pe front.

Artistul contemporan Dani Brici alcătuiește o compoziție alegorică istorică pornind de la celebra partidă de șah dintre Tristan Tzara și V. I. Lenin. Cele două lumi reprezentate prin cei doi fermenți revoluționari se ciocnesc în planul superior al imaginii într-o stilistică asemănătoare cu cea a tehnicii colajului. Partea inferioară a imaginii este realizată în expresia artistică a realismului socialist. Pictura lui Daniel Brici oferă, ca orice perspectivă istorică, mai multe fire narative, care, după caz, pot fi continuate imaginativ prin completarea spațiilor albe ale lucrării.

Paralela neașteptată a celor două revoluții aniversate centenar este amplificată și de dimensiunea de globalizare a populismului prin Dadaglobe (antologia ambițioasă a dadaiștilor, făcută în 1921) și prin dezideratul-lozincă „Proletari din toate țările uniți-vă!”.

10 zile în Cetatea Râşnovului la început de august.
Fără covor roşu, fără fiţe, fără isterie, fără breaking news.
Ca să înţelegi ce ţi se întâmplă!

44 filme. 15 concerte. 22 prelegeri, dezbateri şi ateliere. 70 de invitaţi speciali. 5 expoziţii. Intrarea liberă, spiritul asemenea!

Subiecte relevante, filme deştepte, lectori carismatici, public inteligent, dezbateri memorabile, concerte sofisticate, clãdiri venerabile, cântãri exuberante în aerul nopţilor carpatine, expoziţii, standuri de cãrţi.

Festivalul de Film şi Istorii de la Râşnov (FFIR) a apãrut în anul 2009 din dorinţa valorificãrii unui capitol important al cinematografiei locale şi mondiale, dar şi din nevoia de a produce în spaţiul public românesc discuţii despre teme al cãror impact temporal depãşeste efemeritatea clipei. S-a nãscut astfel un eveniment unic pe piaţa culturalã româneascã în care Istoria şi Filmul Istoric stârnesc gânduri şi pasiuni, informeazã şi emoţioneazã, ridicã întrebãri şi dezbate rãspunsuri. O întâmplare proaspãtã şi relaxatã, care înţelege sã mixeze în chip firesc rigoarea şi umorul.

Cu opt ediţii la activ, FFIR face deja parte din identitatea culturalã a Râşnovului, marcând spectaculoasa ascensiune a oraşului transilvan în topul naţional al destinaţiilor cultural-turistice (peste 400.000 vizitatori pe an).

Programul complet: www.ffir.ro