“Fiindcă vorbeam de Iaşi, mam regăsit de multe ori în „Amintirile” (lui Creangă)…”
    (era o frumoasă zi de primăvară la sediul COSR, timpul acordat pentru acest interviu se apropia de sfârşite, aş fi dorit să pun multe întrebări legate de medaliile primite de redutabilul sportiv Mihai Covaliu în domeniul său predilect, scrima, aş fi dorit să discutăm un proiect cultural şi sportiv legat de Braşov, aş fi vrut să…; dar trebuia să mă încadrez în cele patruzeci de minute puse la dispoziţie, aşa că am adresat ultima întrebare )cu-aur-la-sydney
    Ioan Iacob: – Să trecem la ultima parte a interviului nostru. Fiindcă sunteţi născut la Braşov, aţi făcut studenţia la Iaşi şi acum lucraţi în Bucureşti, care ar fi două din cele mai frumoase amintiri legate de aceste oraşe?
  Mihai Covaliu: – Da, de Bucureşti ar fi mult mai puţine faţă de Braşov, am spuso, o repet şi o voi spune tot timpul: copilăria mea a fost una fericită şi, dacă vreţi, foarte vie pentru că este imprimată puternic în memoria mea. Şi pentru că vorbeam de Iaşi pot spune că mam regăsit de multe ori în “Amintirile” (lui Creangă) din copilărie. Au fost perioadele de vară, perioadele de iarnă cu zăpadă multă, cu bucurie, cu jocuri, cu prieteni, cu competiţiile care s-au desfăşurat acolo, la Şcoala Generală nr. 19, eram în echipele de baschet, de handbal, de fotbal, de atletism. După aceea am început scrima şi în 1999 am venit în Bucureşti, iar în 2000 am obţinut titlul olimpic la Sydney…
  (…găsesc informaţii şi declaraţii pe Internet şi le citez: “În anul 2000, la Sidney, sabia românească obţinea, prin Mihai Covaliu, primul titlu olimpic din istorie. Plecat la Antipozi cu ambiţii mari, tânărul sabrer român, născut la Braşov, avea să furnizeze o mare surpriză, reuşind să-l elimine în drumul său spre medalia de aur pe principalul favorit al probei, francezul Damien Touya. Victoria reuşită, în sferturi, în faţa campionului mondial şi a medaliatului cu bronz de la Atlanta, i-a deschis calea spre vârful piramidei, visul de-a fi cel mai bun devenind, brusc, realizabil. „Era cel mai greu adversar de pe culoarul meu, un sportiv foarte tehnic, foarte bun din punct de vedere fizic. A fost un asalt pe muchie de cuţit şi s-a terminat cu o singură tuşă diferenţă. Am simţit că, după acel asalt, drumul spre medalia de aur este deschis, mai ales că pe cei doi sportivi pe care urma să-i întâlnesc, neamţul Kothny şi un alt francez, Mathieu Gourdain, îi învinsesem în concursurile trecute. Aşa că am ştiu că va fi facil să câştig medalia de aur.”  )
…lucru care, dacă vreţi, mia marcat întreaga carieră fiindcă de atunci am rămas în Bucureşti şi mă găsesc şi astăzi în capitala ţării.
     I.I.: –  Ce aţi dori să transmiteţi cititorilor acestui interviu, de aici, de la sediul COSR ?                                                                                                                    
    Mihai Covaliu: – Scurt şi la obiect. Să meargă să facă sport. Sportul îi ajută atât în plan emoţional, dar le oferă o sănătate care, în zilele noastre, este de foarte mare preţ.
    I.I.: – Un gând pentru cei care vor citi acest interviu şi de pe partea cealaltă a Atlanticului.
    Mihai Covaliu: – Ştiu că fac mai mult sport decât fac bucureştenii. Să vină să viziteze Bucureştiul, se schimbă de la an la an, la fel oraşele din România  (aici pot să dau exemplu Braşovul, Sibiul, Clujul), dar şi satele româneşti…
   I.I.: – Domnule preşedinte, mulţumesc mult pentru acest interviu, promit să revin când va fi posibil în timp pentru ca să adăugaţi alte elemente noi legate de proiectele dumneavoastră. Vă urez mult succes tot în ceea ce faceţi!
    Mihai Covaliu: – Şi eu vă mulţumesc.
                                                    Interviu realizat de Ioan Iacob        
    
Anunțuri