Poate că într-o zi vom scrie o istorie a folkului românesc, dar până        atunci – cum timpul trece ca un fulger – ne-am gândit să depănăm amintiri legate de câţiva monştri sacri din acest univers fascinant, monştri sacri ce au dus prin ani faima unui gen impus la noi cu destule “oprelişti cenzuristice“ la început, înainte de 1989, univers care a avut un ‘boom’ în perioada de glorie a Cenaclului FLACĂRA, apoi s-a diversificat  (şi “diluat” întrun anume sens, după depăşirea “perioadei romantice”, deşi folkul şia păstrat întotdeauna, în ciuda numeroaselor “schimbări de macaz”, o apetenţă pentru muzica şi versul de calitate, “zeii folkului” de la noi şi din America reuşind – de o parte şi de alta a Atlanticului – să întreţină vie flacăra unui fusion între acordurile de chitară şi poezie).
     Zoia Alecu (uneori scris și Zoe Alecu, n. 10 ianuarie 1956, București) este o cântăreață, cantautoare, compozitoare și textieră română de muzică folk și rock. S-a lansat în anul 1973 ca artistă solo, fiind una dintre primele cantautoare din muzica folk autohtonă. Începând cu 1986 se alătură grupului Sfinx, continuându-și apoi activitatea alături de Sfinx Experience. Din anul 2006 a revenit pe scenă ca artistă solo, lansând până în prezent patru albume de autor.  Zoia Alecu s-a născut în București, zona „Măcelari” (aproape de Lizeanu), iar la patru ani familia ei s-a mutat în zona centrală a Capitalei, pe Calea Victoriei. A urmat Liceul de Muzică „George Enescu”, unde a studiat vioara, cu toate că tatăl ei ar fi dorit să cânte la violoncel. A renunțat la școala de muzică și a ales o pregătire la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, iar apoi la Liceul „Gheorghe Lazăr”. La 16 ani a adunat bani pentru prima ei chitară din donări de sânge repetate. În octombrie 1973 Zoia Alecu cântă la Club A, la invitația lui Doru Stănculescu. Este momentul în care își începe cariera în muzica folk. În ianuarie 1974, tot la invitația lui Doru Stănculescu, Zoia Alecu ajunge să cânte în Cenaclul Flacăra, chiar dacă nu rămâne decât până în primăvara aceluiași an. Trebuie menționat faptul că la Cenaclul Flacăra, Zoia debutează în aceeași seară cu Nicu Alifantis. Din primăvara anului 1974, Zoia Alecu începe să cânte la Cenaclul „Viața studențească și amfiteatrul artelor”.  (informaţii reluate de pe Internet)
     1976 este anul în care am organizat la Făgăraş, judeţul Braşov (unde eram profesor stagiar de limba engleză), Festivalul interjudeţean de muzică folk Cetăţile lui Mihai“, la care au participat interpreţi şi formaţii din cinci centre universitare, deşi Făgăraşul, la vremea aceea, nu era un centru universitar. Cum nimic în viaţă nu este întâmplător, am reuşit să merg la Braşov (la o manifestare a Cenaclului Amfiteatrul artelor) pentru a invita la Făgăraş, în recital, câţiva folkişti consacraţi (Zoia Alecu şi Gheorghe Gheorghiu au fost doi dintre aceştia). În contextul manifestării de la Braşov lam întâlnit şi pe Victor Socaciu (se ocupa de partea organizatorică din partea studenţilor braşoveni şi încă nu devenise Victor Socaciu din Cenaclul FLACĂRA). Ascultând “pledoaria” mea legată de Festivalul de folk “Cetăţile lui Mihai“ de la Făgăraş, Victor a făcut un gest extraordinar; a scos biletul său şi mi l-a oferit, zicând: “După cum îmi explicaţi, dumneavoastră aveţi mai mare nevoie de acest bilet decât mine !.
    Datorită acelui bilet am putut participa la Cenaclul Amfiteatrul artelor de la Braşov şi am reuşit să-i invit pe Zoia Alecu şi pe Gheorghe Gheorghiu la Făgăraş (l-aş fi invitat şi pe Victor, dar nu ştiam pe atunci că şi el cântă muzică folk şi că avea să devină Victor Socaciu de mai târziu!). Revenind la Zoia Alecu, pe Internet există şi alte informaţii legate de traiectoria ei artistică. Vreme de trei ani compune muzică de scenă pentru Teatrul „Nottara” din București. Devine o prezență obișnuită la Club A, Club Z și în alte locații de concert din Capitală, cântând de regulă în deschiderea recitalurilor unor formații rock cunoscute în epocă, precum Phoenix, Progresiv TM, Pro Musica, Basorelief și Compact.  În 1986 Zoia Alecu este invitată de Crina Mardare să se alăture formației Sfinx, ca urmare a plecării Elenei Perianu. Formația se afla în acel moment într-un turneu în Danemarca. Adaptarea la noul repertoriu și stil muzical i-au ridicat dificultăți la început. Zoia Alecu rămâne în formația Sfinx până la dizolvarea ei la începutul anilor ’90. La puțin timp, se alătură noului proiect lansat de bateristul grupului Sfinx Mișu Cernea, numit Sfinx Experience. Turneele în Europa continuă până în 1997, când formația revine în țară. La un moment dat, un reprezentant al casei de discuri britanice EMI oferise un contract pentru Alecu și Mardare cu condiția de a părăsi Sfinx Experience, fapt care nu s-a petrecut. Participă la cele două albume lansate de Sfinx Experience, Balkano (1999) și Sfinxstanbul (2001), contribuind inclusiv la partea de compoziție. Zoia Alecu rămâne membră Sfinx Experience până în anul 2005, când formația se desființează. În 2006 se întoarce la „prima sa dragoste”, muzica folk, lansând primul album de autor intitulat Vino aici, editat la casa de producție OVO Music, aparținând cântărețului Ovidiu Komornyik.
     Am revăzut-o pe Zoia Alecu în urmă cu câţiva ani, la lansarea unui CD al Mariei Gheorghiu şi am reuşit să depănăm cîteva amintiri legate de Făgăraş. Trecuse de atunci mai bine de un sfert de veac, dar vocea ei rămăsese la fel de puternică şi impresionantă şi am reascultat-o cu plăcere la fascinanta emisiune de vineri noaptea a lui Andrei Partoş, “Psihologul muzical”. Aveam să o revăd în concert şi la Gala de muzică folk OM BUN, din decembrie, 2016, de la Sala Palatului.  
  IOAN IACOB
Anunțuri