Am urmărit la un post TV argumentele transportatorilor priving organizarea protestului din 15 septembrie, din Piața Victoriei. Mărturisesc că ma așteptam sa fie în Piața Victoriei un haos, cum fuseseră alte proteste, cu lozinci și huidieli și vacarm etc. etc. Spre deosebire de alte manifestări din buricul târgului “, de data aceasta am fost impresionat de organizarea deosebită a transportatorilor. Lozinci erau, dar marile camioane erau aliniate în fața Guvernului precum pe un aliniament cu rigurozitate cazonă. Existau și pancarte, existau și manifestanți, dar mașinile celelalte, ale bucureștenilor, puteau circula pe benzi neocupate de protestatari. Dacă nu ar suna ridicol, aproape că îmi venea să transmit felicitări poliției rutiere și transportatorilor pentru modul cum au convenit să se organizeze acest protest.
             Am coborât dintr-un tramvai, am urmărit o perioadă “mareea de claxoane“ care se revarsa spre Palatul Victoria, am luat apoi un metrou și am plecat spre treburile cotidiene, cu o singură întrebare care îmi stăruia în minte: ce ar fi dacă, într-o zi, se vor alătura protestului și celelalte două confederații ale transportatorilor (cu aceeași organizare deosebită ca și confederațiile prezente azi la protest)?  Să sperăm că se va găsi totuși o soluție, fiindca problema RCA-ului afectează întreaga societate românească. Iar cum zilele frumoase de toamnă oferă condiții “prielnice pentru proteste”…
Ioan Iacob