A existat o perioadă în viața mea de  elev, în urmă cu foarte multe etrnități, când am compus cântece în limba franceză ( … către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă…) și le cântam la chitară împreună cu formația de chitare electrice LICEENII (a Liceului Ghorghe Roșca Codreanu din Bârlad, formație care luase locul I la un festival al liceelor de la Galați, unde participaseră nouă județe și Municipiul București).
     A existat o perioadă când am corespondat în franceză cu …o iluzie de tinerețe, iar mai târziu, după 1989, când am utilizat cu sfială limba franceză la Ambasada Regatului Belgiei la București pentru a obține, ca redactor la Departamentul literatură și artă al Radioteleviziunii Române, discursul de recepție al Marthei Bibescu la intrarea in ACADEMIA BELGIANA DE LIMBA SI LITERATURA FRANCEZA din 1955 (pentru o emisiune care a intrat, probabil, în fonoteca de aur a Societății Romîne de Radiodifuziune).
   Am utilizat franceza, prin anul 2000, ca redactor la ROMANIAN BUSINESS JOURNAL , cand am realizat interviuri cu diplomați și misiuni economice din zone francofone, iar mai tîrziu, pentru interviuri cu diplomați și personalități francize.
    Un capitol aparte, în mintea și în sufletul meu, îl ocupă prietenii din Franța, între care un loc special îl ocupă familia Mondolot, din Paris, precum și fostul Ambasador al Republicii franceze la București, Excelența Sa domnul Philippe Etienne (la invitatia căruia, în 2004, am văzut ultima dată focurile de artificii din 14 Iulie).    
    Pentru toate acestea (și pentru toți prietenii mei francezi) am un motiv deosebit de puternic să exclam, pe 14 Iulie, VIVE LA FRANCE !
IOAN IACOB