La multi ani de la ultimul interviu care  mi l-a acordat, l-am revazut  – cu ocazia unei serate EMINESCU, JURNALISTUL organizate de catre Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania   la sediul Institutului Cultural Roman din Bucuresti – pe etnologul RUSALIN ISFANONI, care mi-a vorbit despre locurile sale natale, Tinutul Padurenilor, care sunt – dupa cum afirma domnia sa – “ un colt de rai”.
–         Cum ati caracteriza locurile natale?
Rusalin Isfanoni : –  Tinutul Padurenilor inseamna o zona relativ izolata,    din aceasta cauza a dezvoltat o cultura cu multe particularitati;  o cultura arhaica, ce s-a pastrat pana in zilele noastre. Conditiile sunt foarte grele acolo, mai ales in satele de pe culme; Tinutul Padurenilor are 40 de localitati, din care  33 sunt asezate sus, pe culme de deal. Problema principala este apa acolo,  femeile trebuiau sa care apa de la distanta, doua drumuri pe zi, de la 2 – 3 kilometri. Galeata, cu 15 kilograme de apa, pe cap o purtau. Mai ales iarna era tragedie. Se duceau cu galetile si daca era ghetus, alunecau. Si trebuiau sa se intoarca din nou sa ia apa.  
–         Ce ati dori sa semnalati cititorilor legat de acest tinut din Ardeal?
Rusalin Isfanoni: – Un om in varsta, din satul Batrana, mi-a spus :
„ Domnule, aici avem liniste. Intotdeauna razboaiele au trecut pe Valea Muresului.  N-au urcat aici. Sau prin Tara Hategului. N-au urcat aici. Din padure in padure nu intra nimeni. Decat animalele salbatice. Au venit, acum cateva sute de ani, vreo trei turci, care au crezut ca gasesc poate vreo biserica pe aici care sa aiba aur. Dar bisericile erau din lemn si peste tot era saracie. Au plecat, s-au ratacit si au nimerit din nou pe aici. Atunci turcul mai mare in grad a scos trei galbeni, a dat cate unul la trei barbati sa se duca impreuna cu ei o zi , sa-i scoata la drumul mare, pe Valea Muresului, sa poata pleca impreuna cu cei ce venisera cu ei in Ardeal. Deci asta-i linistea de care vorbea acel batran.
                                     Interviu realizat de Ioan Iacob