Am avut o colega de facultate care se numea Daniela Caurea. Am fost colegi de facultate la Iasi un an, dupa care ea s-a casatorit si a plecat la Bucuresti.  Atunci cand am aflat de disparitia ei, in urma cutremurului din 1977, am preferat sa mi-o imaginez ca a plecat in alt oras…
   Pe Elisabeta Polihroniade am cunoscut-o in 1981. Pe vremea aceea Ion Cristoiu a fost de acord sa se publice in cotidianul pentru tineret pe care il conducea (ideea mea era sa se publice in SLAST, dar el a dorit ca initiativa mea  sa aiba un impact mai mare) o ancheta despre poezie sub numele “O PRIVIRE DE AZI ASUPRA POEZIEI”, in care sa pot “investiga” opiniile despre poezie ale unor personalitati din diferite domenii. Cristoiu pusese o singura conditie: aceasta ancheta despre poezie sa inceapa cu un mare poet.
    Locuiam pe vremea aceea la parinti, in Barlad, faceam naveta zilnica la Vaslui, la Casa Corpului Didactic, unde lucram ca metodist, iar la sfarsit de saptamana (fiindca ma casatorisem recent in Bucuresti) veneam la noua mea familie.
    Gasisem o modalitate sa-l intalnesc pe Ioan Alexandru, ii facusem o vizita la locuinta sa si inregistrasem pe un reportofon opiniile sale despre poezie, asadar “O PRIVIRE DE AZI ASUPRA POEZIEI” putea incepe sa apara…
    646x404.jpg POLIHRONIADE 3Am obtinut gandurile despre poezie ale lui Ioan Alexandru, Dan Grigorescu, Ion Popescu-Gopo, Elisabeta Polihroniade, Dumitru Prunariu (si lista continua; totul ar fi trebuit sa devina o carte, care ar fi purtat la inceput un gand al lui Nichita; dar cum am ajuns la Nichita cu manuscrisul cartii doar cu cateva luni inainte de moartea sa…Totul a ramas doar in faza de proiect si am preferat ca acea carte sa se piarda printre manuscrisele mele in timp caci , probabil, asa a fost sa fie sau…asa a fost sa nu fie!).
    Elisabeta Polihroniade ma primise in apartamentul sau, avea  musafiri care urmareau un film la un video, pe vremea aceea, in 1981, un aparat video parea ceva deosebit pentru generatia mea fiindca asa ceva nu era un lucru obisnuit in Romania, dar mie mi se parea firesc ca el sa existe in preajma marei campioane internationale de sah…                 
    A fost singura data cand am intalnit-o pe Elisabeta Polihroniade, dar prefer acum, cand nu mai exista, sa ma gandesc ca ea traieste in continuare, iar daca maine as dori sa obtin din nou alte opinii despre poezie, ar avea din nou aceeasi receptivitate de a ma primi si discuta.
    Dumnezeu sa va odihneasca in pace, Mare Doamna a Sahului Romanesc si International, Elisabeta Polihroniade!
Ioan Iacob