30.10.2015, pentru unii o simpla data, pentru altii o zi in care puteau murii. O zi in care au trait pe pielea lor o intamplare cu adevarat grava,morbida,de pura nebunie. O zi in care au vazut fata sincera a societatii in care traim.
Toata lumea cred ca stie ce s-a intamplat. Indragitul Colectiv a luat foc din cauza unor artificii de tort amplasate pe stalpurile scenei. Flacara unuia dintre cele 4 artificii a ars buretele inflamabil de pe un stalp,astfel focul s-a extins la tavan prabusind-ul. Ambulantele au venit cu greu, pompierii la fel, oamenii se calcau in picioare ca sa iasa, o imagine apocaliptica.
Nu am fost acolo, tot ce stiu despre acest incident este de la TV si din marturiile celor care au fost acolo si au povestit cele intamplate pe internet.
Citeam din ce in ce mai multe articole, ma ingrozeam de fiecare propozitie care parca se repeta “ se auzeau numai tipete”, “toti eram in stare de soc”, “se produsese un haos”. Stau si imi imaginez ce era in sufletul oamenilor in acele momente critice. Cum ar fii sa nu stii nimic de prietenii tai, daca mai traiesc sau nu. Sa nu stii ce sa faci, daca sa chemi inca o ambulanta cu speranta ca va veni si sa o astepti linistit sau sa iti cauti prietenii si sa ajuti lumea din jur. Ce poti face in acele momente cand nici tu nu stii daca esti bine sau nu?
Ei bine se pare ca oamenii au ales sa se ajute intre ei cat de mult a fost posibil. Bineinteles ca nu a fost cu putinta sa fie salvati toti. 58 de morti si 155 de raniti sunt niste cifre cutremuratoare, care iti zguduie mintea. Actul emotionant pe care l-au infaptuit pana si oamenii care se aflau pe strada in acele clipe, ne da o oarecare speranta ca umanitatea nu a pierit.
In legatura cu cei care inca ramasesera inauntru si se calcau in picioare, nu ii critic, nu ii condamn la nesimtire sau la nepasare. Erau oameni exact precum cei care au reusit sa iasa din club printre primii. Ganditi-va ce haos era inauntru, auziti-le bataile necontrolate ale inimii,simtiti-le lacrimile de pe obraji, auziti-le strigatele guturale si disperate. Se luptau pentru viata lor, vroiau doar sa ajunga la iesire. Nu mai aveau puterea sa gandeasca limpede, stiau doar un singur lucru: “Mai in fata este iesirea”, “Trebuie sa ajung la iesire”.
Traim intr-o lume unde momentele de bunatate, de ajutor fara a astepta o rasplata sunt din ce in ce mai rare. De ce? Pentru ca ne ghidam dupa standardele sociale si infatisare. Nu mai suntem capabili sa privim peste aceasta bariera a falsitatii. “Nu ai haine de firma, nu ai ce cauta aici”, “Nu ai aceleeasi preocupari ca noi, nu poti face parte din grup” sunt doar cateva lucruri pe care le auzim cu ecou in zilele de azi. Nu mai avem curajul sa fim diferiti, ne este frica sa nu fim acceptati! Treziti-va! Chiar vreti sa ajungem o tara plina de dubluri? Sufocata de rutina, fara nimic special, doar copiat. Uitati de copy paste si incepeti sa creeati ineditul! Sa va spune-ti parerea, sa deveniti mai buni prin varietate.
Am vorbit pana acum de artificile care au aprins clubul, de valvataia produsa si de lupta pentru viata a celor care au fost acolo. Ne-am ingrozit, dar sincer, eu m-am ingrozit mult mai rau cand am vazut scormonelile publicate de diverse site-uri si spuse de anumite persoane. Nu am nimic impotriva acelor site-uri si mai ales a acelor oameni. Este parerea lor si viziunea lor asupra adevarului. Eu vreau doar sa fac dreptate. Sa spun adevarul din punctul meu de vedere.
Clubul nu a luat foc din cauza ca era un concert rock! Trupa “Goodbye to gravity” este una dintre putinele trupele de rock din Romania care canta in strainatate. Sunt artisti consacrati, altfel ce cautau 400 de oameni la concertul lor? Au dorit ca fanii sa se bucure de acel moment, de aceea au fost prezente artificile. Se spune ca, cei de la club le-au spus ca nu au voie,dar cum a spus-o si Alex Teodorescu in articolul pe care la scris pe blog-ul sau in legatura cu acest incident, “ e plin de artisti care la concert mai aprind si 4 artificii, numai-numai de s-o mai indrepta si publicul spre actul artistic live”. Este vina lor ca au vrut sa mai aduca un zambet pe chipurile oamenilor?
Doar inchideti ochii si imaginati-va ca sunteti artisti, iubiti muzica la fel de mult cum va iubiti pe voi insinva. Nu-I asa ca ati da orice ca macar 50 din cele 100 de persoane care sa zicem ca isi beau berea linistiti la masa, sa se bucure de noua melodie pentru care ati depus atata munca si nu ati dormit 2 nopti pentru a gasi o rima la ultima strofa. Daca priviti lucrurile din aceasta ipostaza mai credeti ca niste artificii ar putea provoca asemenea tragedie?
Sunt persoane care tipa in gura mare ca este vina trupei, de parca nu stiu ca si trupa si-a pierdut cei doi chitaristi ( Vlad Telea si Mihai Alexandru). Sunt persoane care sunt convinse ca acel club nu are autorizatie. Oameni buni, suntem in Romania! Cu parere de rau va zic ca , Colectiv chiar daca nu o fi avut autorizatie nu este singurul club care functioneaza asa.
Ce sa facem daca artistii din aceasta tara, mai ales cei care canta rock, sunt nevoiti sa se inghesuie prin toate pub-urile Bucurestiului si sa loveasca din coate mereu pentru a se lansa. Pe scenele mari nu e loc si pentru ei, dar multe asazise “vedete” au prioritate in fata reflectoarelor. Pe langa aceste idol-uri ale unor copii confuzi care se dau in spectacol la TV, suntem condusi de bani.
Artistii nu au bani pentru acele scene mari, sigure, toate dotate cu extintoare. Din fericire mai exista cate un club, cum era si Colectiv, care ajuta trupele cu o speranta de viitor sa invete ce este un concert live.Dupa parerea mea nu este nimic gresit in asta, ci din potriva este un act de apreciat. Artistii nu sunt secati de bani si au oportunitatea sa invete ce inseamna sa canti pe o scena, nu numai intr-un garaj.
Am mai auzit un zvon cum ca cei care erau acolo l-au invocat pe Satana. Ca “este al 666-lea Haloween si ei cantau rock”, “si-au cautat-o cu lumanarea”, “asa le trebuie daca sunt satanisti”. Ei au vrut doar sa vada altceva. O trupa de rock din Romania care ne reprezinta peste hotare. Erau saturati de rutina zilnica a emisiunilor fara tel difuzate pe ecrane.
Din cauza standardelor sociale rockerii sunt considerati satanisti. De ce? Pentru ca sunt diferiti. Acesta este adevarul. Au curajul sa fie altfel,sa poarte un tricou cu trupa preferata si sa nu le fie frica sa auda “mie nu imi place aceea trupa”. Sa asculte muzica care ii face fericiti, care le da aripi.
Dar oare de ce crede un om obisnuit ca rockerii sunt satanici? Va spun eu de ce. Pentru ca se imbraca in negru mai tot timpul. Nu radeti! Sunt multi care se ghideaza dupa acest fapt. Pentru acesti “multi”…voi nu v-ati gandit ca poate acel outfit all black( stil vestimentar in intregime negru) exprima sentimente? Poate este metoda acelui “rocker satanist” de a se elibera si de a uita de toata prostia care il inconjoara. Fiecare dintre noi are sau ar trebui sa aiba aceasta metoda de evadare din lumea asta.Pentru mine este scrisul, pentru altii cititul, pentru unii alcoolul,pentru rockeri negrul.
Alt motiv este ca asculta “ aceea muzica de la care te dor urechile” . Sa stiti ca rock-ul are mai multe ramuri daca pot sa le zic asa. Grunge, punk,alternative,clasic rock, heavy metal,dead metal,folk metal,black metal. De ce amestecati toate aceste genuri musicale intr-un singur cuvant “rock” si spuneti ca le urati? Pana si parintii vostri ascultau rock. Da! Acel rock and roll vuia prin discoteci pe timpul acela.
Sunt unii oameni care asculta rock-ul clasic, dar sunt impotriva heavy metal-ului. Fiecare cu parerea lui.Pe de-o parte nu cred ca toti simpatizeaza tipatul cuiva timp de 3 minute cat dureaza o melodie. Dar chiar si asa, de ce sa fim total impotriva heavy metal-ului? De ce consideram oamenii care asculta acest tip de rock satanisti? Nu pot gasi raspunsuri coerente la aceste intrebari.
mars-51Va pot spune doar ca acest “rock agresiv” este o eliberare de sentimente. Rock-ul se bazeaza pe sentimente. Rock-ul este creeat de sentimente. Daca reusesti sa privesti rock-ul diferit, sa nu mai fii atat de revoltat asupra lui, vei descoperi starile de spirit cu care se creioneaza o melodie si vei simti aceea eliberare de care vorbesc de vreo 30 de randuri incoace. Nu este un pacat sa porti negru si sa ai o melodie cu un riff mai puternic in casti. Totul se invarte in jurul emotiei pe care ti-o transmite melodia.
Ascult grunge,dar si folk metal. Am prieteni crestini ortodoxi, atei,pedicostali, dar si satanisti. Probabil acum ma credeti ori nebuna ori ca sunt un copil care inca nu stie ce sa faca cu viata lui. Sincer, eu ma consider o persoana diferita si atat. O persoana care a ajuns sa aiba un mod diferit de gandire. O persoana care are gusturi musicale si nu numai variate,astfel fiind diferita. De asemenea, oricat de diferita as putea fii pe langa ceilalti ,langa acesti prieteni ai mei feluriti ma simt bine. Ce conteaza daca esti ateu sau satanist? Cu acelasi drag si vointa ajuti un prieten la nevoie. Drept dovada ii dau pe cei din Colectiv. Credeti ca toti erau crestini ortodoxi sau satanisti? Nu. Dar s-au ajutat intre ei. Au fost capabili sa trimita 155 de raniti la spitale, chiar daca ambulantele au venit foarte greu. Acei oameni nu s-au gandit la religie, la standardele sociale, acei oameni doar au salvat. In astfel de momente acest lucru este firesc, dar de ce doar atunci? De ce nu putem ajuta un rocker care nu stie sa ajunga la un concert? Am inceput sa fim condusi de ignoranta…
Incetati sa fiti controlati de massmedia si sa credeti toate minciunile si aberatiile spuse doar pentru raiting. Aveti incredere in parerea proprie. Nu mai judecati dupa aspectul fizic, incercati sa priviti in interior.
Daca nu schimbam noi aceasta societate inerta si acest sistem bolnav cine sa o faca? Ni se spune sa avem incredere in autoritati. Pana cand? Pana cand nici ele nu o sa mai poata face nimic si tara se va prabusi complet? Tudor Chirila are dreptate prin scrisoarea sa adresata tinerilor. Noi mai avem o sansa sa schimbam ceva!
Invatatul este singura cale. Invatati din cartile pe care le cititi. Invatati din spusele oamenilor realizati care reflecta realitatea prin ce scriu , doar pentru a trezi acest popor. Acest popor sufocat de puterea oarba a banilor si adormit de rutina zilnica. Fara o schimbare imi este frica sa ma gandesc cum va ajunge societatea. Deja daca suntem diferiti unii de altii riscam sa fim etichetati gresit.
Consider ca, trebuie sa invatam din aceasta tragedie ca nu mai este timp sa stam pe loc. Ca nu m-ai putem spune “ mai merge inca un an asa”. Mor oameni si odata cu ei sansa la schimbare, la un viitor mai bun. Trebuie sa ne mobilizam si sa infruntam sistemul, sa schimbam societatea.
Sfarsesc aceasta confesiune cu sincere condoleante tuturor celor care au pierdut oameni dragi in aceea noapte si sper sa fie un omagiu destul de mare pentru a incepe o schimbare.

Maria Majuru