acropolis by nightÎn 1991 descopeream Grecia datorită unei invitații de a participa la al X-lea Congres al Organizației Mondiale a Poeților, invitație primită de la Luxembourg. Primisem acea invitație în triplă calitate, de poet, președinte al Fundației culturale “HESPERUS” și redactor la Departamentul literatură și artă al Radioteleviziunii  Române (cum se numea instituția pentru care dădusem concurs în 1991). Înainte de 1989 fusesem profesor de limba engleză, dar probabil că visul meu de a face jurnalism (poate mai exact literatură și jurnalism) avea să mă transformase într-un jurnalist cu o bogată experiență în MEDIA (redactor la Societatea Română de Radiodifuziune, realizator la un post privat TV, redactor de știri externe la “Agerpres”, iar din 1999 redactor în presa de afaceri, până în 2006, când revenisem la vechea meserie de profesor de engleză, e drept, într-un alt context, la care nici nu m-aș fi putut gândi înainte de 1989 : la o universitate româno-americană).        
Piraeus-at-Night    Plecarea mea spre Grecia avusese loc într-un septembrie în care minerii veneau în București, fusesem întrebat despre mineriadă pe Acropole, de un grup de americani de origine română, dar nu putusem să le dau detalii fiindcă plecarea mea de pe Otopeni avea să coincidă cu venirea minerilor în București.  
Totuși păstrasem în suflet , ca un fel de pată de cărbune ce contrasta cu albul marmorei de pe Acropole, întrebarea despre mineriadă…
                                                  ***
    Comentariile de pe toate posturile de radio și televiziune legate Grecia (“Tsipras a avut o comunicare foarte bună cu populația…”,  “Criza însă nu a trecut, ea se va agrava!”,  “UE nu are sisteme de updatare…” , “O zi foarte neagră pentru Europa” , “Criza economică, șomajul …duc la creșterea forțelor extremiste !” , “Dacă Grecia cade, se mută totul în Italia și Spania…”) se amestecă în mine cu imaginile și mirosurile Greciei: imaginea portului Pireu (principalul port maritim al Atenei, fortificat de Themistocle în perioada arhontatului său (493492 î.Hr.), pentru a oferi flotei ateniene o dană mult mai sigură decât rada Phalère) , noaptea, când avionul decolat de pe Otopeni făcuse o voltă și m-am simțit, pentru prima oară (spre deosebire de filmele pe care le văzusem din sălile de cinematograf ) că făceam parte din splendoarea imaginilor nocturne de pe ecran… Mirosul vegetației de pe Likavitos, unde se afla (pe Emmanouil Benaki 7, Ambasada României la Atena…până la începerea Congresului Organizației Mondiale a Poeților, în Insula Creta, stătusem câteva nopți la ambasada noastră, descoperind acolo – era în 1991 ! – că există vreo zece canale de televiziune, trei de stat și șapte private…lucru de neimaginat atunci în România !…care “beneficia” doar de “celebrele”  TVR 1 și TVR 2…cu două ore de emisie pe zi…).
Grecotel_Rithymna_Beach_Hotel_Rethymnon     Stau și mă gândesc la un comentariu de pe un post de televiziune românesc (din 2015, nu din…1991 !) : “Guvernele grecești n-au știut să-și atragă armatorii către greci…fiindcă armatorii greci dețin peste 50 % din flota comercială a lumii…”. Și îmi rămâne în minte un comentariu Reuters despre cele patru amenințări la adresa Uniunii Europene (The EU’s unity, solidarity and international standing are at risk from Greece’s debt, Russia’s role in Ukraine, Britain’s attempt to change its relationship with the bloc, and Mediterranean migration ) , dar aș prefera, de s-ar mai putea, să fiu din nou în 1991, când stăteam la un hotel din Rethymno  (ridicată pe locul unei asezari minoice, Rethimno a fost o cetate greco-romana care, in secolul XIV, a inflorit sub ocupatia venetiana, devenind un centru artistic si literar si un loc de refugiu pentru marii invatati ai Constantinopolului… Capitala intelectuala a Cretei, Rethymno a reusit sa-si pastreze farmecul sau traditional. Se afla in nordul central al insulei iar astazi se numara printre orasele principale ale Cretei, care reuseste sa-i satisfaca cu succes pe turisti cu hoteluri de 4 stele, restaurante elegante si plaje de nisip, precum si cu resursele ei istorice ) …când stăteam la Rethymno Beatch Hotel și făcusem pentru prima dată baie în Mediterana…
    Nu cred că Grecia nu va face mereu parte din Europa, așa cum nu cred că timpul s-ar mai putea întoarce vreodată la anii când eram mai tineri, mai naivi și poate de aceea mai fericiți !
                                          Ioan Iacob, 7 iulie, 2015