DSC_0002Înainte de a începe articolul doresc să le mulţumesc tuturor celor care stau alături de această poveste, povestea vieţii mele scrisă în aceste articole, totodată le mulţumesc pentru răbdarea care o au pentru a citi aceste povesti pline de bucurie – tristeţe şi umor.

     Dacă Sir Edmund Percival Hillary a decedat,  voi simţi cel mai amar gust al vieţii, de multe ori privesc la fotografii cu dânsul, simt cum mi se aprinde sufletul  plin de durere, vestea decesului doresc să-mi fie dată în plic de către  directoarea serviciilor secrete britanice împreună cu Peter Hillary. Eu zic să fiţi atenţi la anumite aspecte şi anume Edmund Hillary şi Edmund Percival Hillary.  

     Dacă Sir Edmund Percival Hillary a decedat doresc să fiu şi eu vizitat acasă de Domnul William Henry Gates al III-lea să-i impărtăşesc din pasiunea mea, să-i arăt nişte cărţi despre Muntele Everest, să-l pot strânge de mână, să-i povestesc ce înseamnă 15 ani de pasiune pentru Muntele Everest

   N-am să uit faptul că înainte de a pleca în Nepal am mers la bunica mea şi la unchiul meu să-mi iau rămas bun făcându-le fotografii, aş dori să ştiu cum primeau vestea decesului meu dacă decedam în India din cauza Ministerului Afacerilor Externe care nu a putut să mă întoarcă în ţară în anul 2007.

   În legătură cu bagajul care a rămas într-un centru de politie in oraşul Patna din Statul Bihar, am făcut sesizare la Ambasada Indiei din Bucureşti – Nu am primit nici un răspuns. Am facut sesizare la Ministerul Afacerilor Externe după o săptămână primesc răspuns banal conform căruia bagajul nu a fost găsit.

   Am făcut sesizare prin mail la Ambasada României din New Delhi, îmi răspunde domnul Adrian Sârbu spunându-mi aşa: cazul îl voi prelua  personal – cu alte cuvinte cei de la Ministerul Afacerilor Externe nu au trimis sesizarea mea la New Delhi –  pentru lucrul acesta îmi doresc şi eu să intru în audienţă la Regina Angliei – să primesc şi eu sponsorizare din partea Britanicilor

   Acum parcă prevăd nişte discuţii între oameni de stat : “ Vedeţi voi ce a păţit cuopilul ăsta, şi cuopilul ăsta nu glumeşte domne, problema lui trebuie rezolvată, nu avem ce să facem, îi dăm ce vrea şi se încheie circul, dacă nu, va sosi toată presa internaţională care îi va susţine cauza cuopilului, îl vor sponsoriza Marea Britanie si Noua Zeelanda şi noi ne vom alege cu represalii” .

   Mă gândeam zilele acestea  că aş fi un deschizător de drumuri, deschizând noi uşi între Nepal – România –  studiind atât de mult acest Nepal cred că o solutie ar fi aceea de a fi ambasadorul României la Kathmandu – mă simt ca fiind cea mai în  măsură persoană de a ocupa această funcţie – ar trebui să vedeţi cât am studiat eu Nepal –ul – toate la momentul potrivit.

   Datorită faptului că India m-a arestat nevinovat ar trebui să mi-l aducă pe Prea Sfinţia Sa Dalai Lama în Romania, ar fi interesant să-l cunoască şi copii noştrii pe Dalai Lama.

  Oameni buni m-am gândit zilele acestea ca toţi copiii din România să vadă Everest-ul – aşa că ar trebui prezentat în toate Mall-urile din ţară, în staţiile metroului bucureştean, pe panourile publicitare digitale – cum ar fi la magazinul Cocor,  fiecare televiziune va putea reda acest documentar la ora 20:30 într-una din zilele săptămânii.  Eu încă mai muncesc la filmul documentar, dacă tot m-am prezentat în Khumbu ca fiind fiul lui David Breashears trebuie să îl fac mândru pe dânsul să aibe un fiu care să-i calce pe urme.  Coincidenţa a făcut ca eu să mă nasc în aceeaşi luna şi zi  în care “tatăl” meu David Breashears s-a născut cu 60 de ani  în urmă adică 20 Decembrie.

  Copii noi trebuie să rezolvăm o problemă  care spune aşa: Cristian vrea să urce Everest-ul, atunci  când urci Everest-ul  trebuie să fii  filmat şi fotografiat ; Datele problemei : Canon şi Nikon sunt  doi câini rai,  Mamiya şi Hasselblad sunt cuplul perfect iar Linhoff este regele .  Fotografierea trebuie să fie pe peliculă cât şi pe digital.

     Care este soluţia  pentru Cristian pentru a fi  fotografiat în format digital cât şi în  format classic pe peliculă asigurându-i cea ma înaltă calitate.

     Poate vă întrebati de ce este necesară fotografierea pe peliculă, vă rog să-mi permiteţi să vă explic o situaţie. Într-una din emisiunile domnului Adrian Păunescu a fost invitat domnul David Neacşu – organizatorul expediţiei Everest 2003 şi Marius Gane – unul din membrii expediţiei Everest 2003. Domnul Marius Gane s-a autoproclamat ca fiind primul român pe Everest. Domnul Păunescu i-a întrebat pe cei doi ceva de genul : nu este Domnul Constantin Lăcătuşu primul român pe Everest?

     Domnul David Neacşu a spus – NU , pentru că există un articol într-un ziar în care apare o fotografie cu Domnul Constantin Lăcătuşu pe vârful Everest în pufoaica de culoare galbenă. Acum să elucidez misterul ! 

     Domnul Constantin Lăcătuşu în anul 1992 este primul român care păşeşte pe vârful Broad Peak 8047 metrii, fiind primul român pe un vârf de 8000 metrii. În anul 1994 Domnul Constantin Lăcatuşu încearcă să urce Muntele Everestpe un traseu  în premieră mondială pe partea nordică.

    În anul 1995 Domnul Constantin Lăcătuşu  reuşeste să ajungă pe vârful Everest, fiind primul român care cucereste Muntele Everest fără oxigen. Pufoaica folosită pe Everest a fost una de culoare roşie, în fotografia autoportret se poate vedea culoarea pufoaicei. Pe una din lentilele ochelarilor se poate vedea o parte din trepiedul chinezesc, ce se afla pe vârful Everest,  lucru care dovedeste că Domnul Constantin Lăcătuşu a ajuns pe varf. Domnul Constantin Lăcătuşu are cadre cu trepiedul chinezesc şi cu creasta masivului Nuptse vecin al Everest-ului.

   Domnul Constantin Lăcătuşu mai târziu a reuşit să urce muntele Cho Oyu 8201 metrii,  pufoaica folosită pe muntele Cho Oyu este de culoare galbenă. Acum sa revenim la problema noastră:  Când Domnul Constantin Lăcătuşu a făcut articolul pentru ziarul cu pricina a dat 4 fotografii cu cele 4 cadre luate de pe cele patru vârfuri  de 8000 de metrii care le-a cucerit ( Broad Peak, Everest, Cho Oyu, Dhaulagiri).

      Când s-a ales fotografia pentru a fi publicată în ziar a fost aleasă o fotografie la întâmplare pentru a exista o fotografie în ziar cu Domnul Lăcătuşu Constantin, lucru care l-a dus în eroare pe Domnul David Neacşu, dânsul crezând ca aceea este fotografia de pe vârful Everest. În concluzie fotografia din ziar era de pe vârful Cho Oyu 8201 metrii în care Domnul Constantin Lăcătuşu era în pufoaica galbenă.

      Pentru elucidarea acestui mister s-a implicat  ziarul Libertatea, care l-a contactat pe Domnul Russel Brice organizatorul expeditiei pe Everest din anul 1995 din care Domnul Constantin Lăcătuşu a făcut parte, Domnul Russel Brice confirmând reuşita Domnului Constantin Lăcătuşu.

     Să nu uităm că Domnul Constantin Lăcătuşu a urcat spre vârf cu oxigen doar 200 metrii de la 8200 – 8400 metrii, datorită faptului că masca de oxigen a îngheţat, dânsul a renunţat la oxigen, continuându-şi ascensiunea spre vârf fără oxigen, puţini alpinişti reuşesc această performanţă de a urca fără oxigen pe vârf. 

      În urma acestei întâmplări am decis când voi urca pe Muntele Everest să fac fotografii în format digital cât şi pe diapozitiv pentru a nu exista nici un dubiu dacă am ajuns pe vârful Muntelui Everest.

     Doresc să vă înştiinţez că pasiunea mea pentru Muntele Everest s-a născut la vârsta de 12 ani, când am să urc pe Muntele Everest am să urc plin de dragoste, respect şi pasiune. Când am să păşesc pe vârf am să fiu atât de bucuros simţind că mă nasc a doua oară, am să rămân acelaşi om fără orgoliu prostesc, fără a mă considera superior în faţa celorlalţi, nu am să urc Everest-ul pentru faimă, reuşita de a ajunge pe vârf mă va face fericit o viaţă întreagă.   

Cristian Marius Balaceanu

Anunțuri