de Ruxandra Stoian, București, 2015

foto: Diana Rădulescu

Timp de o săptămână, lumea culților a intrat în fibrilații cu noua deschidere a unei librării, într-o clădire foarte dichisită arhitectural, dar mai ales foarte mare în centrul vechi al Bucureștiului, mai exact Caruselul Cărturești. Are suficient loc, încât datul cu barca în Cărturești a devenit noul sport al oamenilor intelectuali, un fel de Bamboo al elitiștilor.

DSC_632

Oare cum o fi trăit norodu’ fără să atingă o carte atâta timp? Mai existau oare librării, anticariate, biblioteci până acum?

Ei iată, li s-a dat șansa. Veniți parcă din anii atrocizanți ai unei dictaturi în care au citit numai despre eternul conducător, acum publicul avea informația. Care trebuia să circule… Dar cum să circule când deținătorii librăriei omit faptul că adaosul comercial e aberant de mare, pentru o informație care pur și simplu destinde sufletul omului sau îl face mai inteligent. Deci din start rolul unei librării s-a dus.

– Ah, uite Seneca! Ce drăguț! Un compendiu, are numai 50 de pagini, costă 30 de lei…Eh, mai pui preț pe vorbele mărețe? Clar, nu.

– Ah uite și Dostoievski, Demonii 80 de lei. Ei hai, uite Umberto Eco, Istoria urâtului, 120 lei.

uu

 

Publicul era amețit de colo-colo, veniți mai mult la pozat cu cărțile din spate sau ascultat un DJ fin la un pahar de vin. De citit nu prea mergea, unu: pentru ca nu era publicul de așa natură, doi: pentru că nu era cazul să citești între ‘nșpe mii de oameni înghesuiți și gălăgioși și trei: pentru că erau extraordinar de scumpe.

DSC_637

Toata strada Lipscani vuia de marele evenimente în care li se dădea săracilor voie să intre să atingă și ei coloanele baroc ale unei clădiri restaurate. Coada era enormă de parcă venise Brad Pitt să dea mici și bere gratis. Ne-au lăsat într-un final să intrăm, au dat coarda la o parte și am pătruns victorioși ca-n Rai, în timp ce paznicul ne aducea grav pe pământ: “Băi intrați, dar unu’cate unu’, în spatele celuilalt!”

Am mai fost și eu în librării, mi s-a mai întâmplat odată când eram mai mică…parcă, dar n-am făcut poze. Pe vremea când citeam și luam cărți din anticariate nu erau smartphone-uri să știe toți că mi-am luat un volum de vreun autor căruia abia ar fi putut să-i pronunțe numele.

Zic ei hai că dacă sunt scumpe cărțile, poate mă combin la produsele aranjate foarte frumos. Recunosc că mi-aș fi luat cel puțin câteva agende Paperblanks, un ceas, niște porcării mici de pus pe birou să le dau cate un bobârnac sau o coroniță. Dar vai! Aici am suferit un șoc: o coroniță costa doar 229 lei și era din plastic cu o bucată de cârpă peste, stil vintage. Fiță!

PicMonkey Collage

Mersul la librărie s-a transformat brusc într-un fel de perindare în Dorobanți: dacă vezi ceva bun, clar nu ți-l poti permite, iar dacă ți-l permiti, e o boarfă ieftină din alt cartier, rătăcită pe acolo.

articol intreg

http://www.sophisticart.ro

Anunțuri