Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în perioada 28 ianuarie – 15 februarie a.c., în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii”, instrumente de măsură – greutăți de 20, 10 şi 2 ocale – măsură etalon de jumătate decalitru pentru materii uscate, metru etalon, măsură etalon pentru lichide.

AFIS_Exponatul lunii ianuarie 2015Vernisajul va avea loc miercuri, 28 ianuarie 2015, începând cu ora 13.00, la sediul MNIR, din Calea Victoriei nr. 12, București, Sala Lapidarium.

Tradiția populară înregistrează povestiri în care domnitorul Alexandru Ioan Cuza descoperă, mergând deghizat prin cârciumi sau târguri, negustori ce foloseau, în loc de „ocaua lui Cuza”, ocale mai mici, motiv pentru care îi pedepsea și amenda.

Țara Românească și Moldova au avut propriile sisteme de măsurare a lungimii, suprafeței, capacității și greutății. Trecerea la sistemul metric s-a înscris pe linia reformelor adoptate de Alexandru Ioan Cuza, pentru modernizarea României. Pe baza decretului-lege nr. 1181, emis de domnitor pe 15 septembrie 1864 se stabilea că „sistemul metric de greutăți și măsuri se adoptă și măsurile întrebuințate până acum se desființează în toată întinderea României”. Legea cuprindea tabele cu transformarea vechilor măsuri în cele noi și viceversa și prevedea că forma și materialele din care urmau să fie realizate noile instrumente de măsură aveau să fie hotărâte de către ministerele de interne, agricultură și lucrări publice. Principalele unități de măsură, care în 1864 au fost adaptate sistemului metric, au fost stânjenul (pentru lungime), pogonul muntean /falcea moldovenească (pentru suprafață), ocaua de capacitate și ocaua de greutate.

Prin decretul din 8 ianuarie 1866 se stabilea că toate instrumentele de măsură trebuia să poarte pe partea superioară numele unității de măsură. Cele pentru lungime, din metal sau lemn (asemănătoare stânjenului), aveau marcate pe ele centimetrii și milimetrii; pentru 10 și 20 metri se utilizau lanțuri. Instrumentele pentru măsurarea capacității erau cilindrice, din metal sau lemn de stejar pentru materii uscate, din alamă sau fier pentru lichide, și aveau înălțimea egală cu diametrul, în afară de cele pentru lichide, de la 2 litri în jos, care erau din cositor și aveau înălțimea egală cu dublul diametrului. Se puteau face și măsuri din cositor, doar pentru lapte, ulei, untdelemn și gaz (între 2 litri și centilitru). Greutățile aveau să se confecționeze din fier sau alamă. Cele din fier, ce aveau atașate în partea de sus belciuge circulare, cu rol de mâner, aveau formă de piramidă trunchiată, cele între 50 de grame și 10 kg având baza hexagonală, în timp ce a celor de 20 și 50 kg era un paralelogram. Alama se folosea pentru greutățile mai mici. Între 20 kg și 1 g, erau cilindrice, cu înălțimea egală cu diametrul (în afară de cele de 1 și 2 grame, al căror diametru era mai mare ca înălțimea) și aveau în vârf un buton a cărui înălțime era jumătate din diametrul cilindrului. De la jumătate de gram la un miligram, greutățile erau sub formă de foi de alamă pătrate. Greutățile de alamă de la un kilogram în jos puteau avea și forma unor pahare conice ce se puteau introduce unul în celălalt și păstra într-o cutie. Instrumentele de cântărire erau balanțele cu brațe egale și balanțele cu basculă.

Micro-expoziţia va fi deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României în perioada 28 ianuarie – 15 februarie a.c., şi va putea fi vizitată de miercuri până duminică între orele 9.00 – 17.00.

Anunțuri