Archive for noiembrie, 2014


Ne vom revedea in anul care a trecutPrimul spectacol din România care a avut premiera în aeroport, Ne vom revedea în anul care a trecut de Ștefan Caraman în regia lui Alexandru Nagy, se va juca sâmbătă, 29 noiembrie, ora 21:30 în teatrul La Scena, situat pe Calea Călărașilor nr 55. Rezervări se fac online pe adresa: http://lascena.ro/rezervari-online/

„Actorii Gelu Nițu și Cătălina Mustață au acceptat cu bucurie să facă parte din acest proiect al Teatrului de Sufragerie. Poate atraşi de entuziasmul producătoarei, de echilibrul şi puterea de muncă, receptivitatea şi creativitatea tânărului regizor Alexandru Nagy (ideea de a juca piesa în aeroport îi aparţine), de efervescenţa tinerilor colegi de scenă Meda Victor, cunoscută din “Nunta mută” a lui Horațiu Mălăele, expresivă şi bine pusă în lumină de acest rol, și Mihai Smarandache, talentat şi plin de resurse. Poate şi scenografia Ioanei Pashca. Cu siguranţă toate acestea au contat mult în alegerea făcută. După premiera oficială din Aeroportul Internațional “Henri Coandă”, spectacolul va fi integrat și în programul altor teatre din București”. (Loreta Popa, Jurnalul Național)
 
 

Susținător al instituțiilor din România care reprezintă un important pilon în consolidarea valorilor autentice naționale, timbrul românesc adaugă în protofoliul său o nouă aniversare memorabilă: 150 de ani de la înființarea unei instituții devenite în timp un veritabil simbol național, CEC Bank .

marca-po-tala-se-alatura-cec-bank-in-aniversarea-unui-secol-i-jumatate-in-slujba-sistemului-bancar-romanescCu acest prilej, Romfilatelia introduce în circulaţie emisiunea aniversară de mărci poştale 150 de ani de la înfiinţarea CEC, recunoscând astfel rolul jucat de această instituţie în consolidarea sistemului bancar românesc şi dezvoltarea economică a ţării și celebrând, totodată, un secol și jumătate de istorie bancară pe teritoriul României.

CEC Bank este astăzi continuatoarea activităţilor iniţiate de prima instituţie de credit public din România, Casa de Depozite și Consignații, şi a celor desfăşurate, începând cu anul 1881, de cea mai importantă casă de economie care a activat în sistemul bancar românesc, Casa de Economie, fiind transformată în anul 1932 în Casa Naţională de Economii şi Cecuri Poştale, prescurtat CEC.

Pe timbrul emisiunii cu valoarea nominală de 8,10 lei este reprezentată imaginea contemporană a clădirii Palatului CEC.

Timbrul coliţei cu valoarea nominală de 14,50 lei prezintă friza decorativă de la intrarea în Palatul CEC , pe care este scris numele instituţiei, iar manşeta coliţei emisiunii ilustrează elemente decorative de arhitectură şi de identitate, aflate pe frontispiciul clădirii.

Timbrul emisiunii este însoțit de plicul prima zi, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 timbre , minicoala de 8 timbre + 4 viniete și colița dantelată.

Începând cu ziua de vineri, 28 noiembrie 2014, emisiunea de mărci poștale 150 de ani de la înfiinţarea CEC va putea fi achiziţionată de la toate magazinele Romfilatelia din Bucureşti şi din ţară.

Romfilatelia mulţumeşte CEC Bank pentru sprijinul documentar și fotografic acordat în realizarea acestei emisiuni de mărci poştale.

Despre Romfilatelia

Romfilatelia este societatea specializata in emiterea si comercializarea marcilor postale romanesti, precum si a produselor filatelice speciale. Existenta noastra este dedicata atat dezvoltarii prestigiului si studiului filateliei romanesti, cat si constientizarii valorilor Romaniei pe plan intern si international.

Expoziția “Pentru o istorie a simbolurilor: tatuajul în România” este realizată în parteneriat cu Institutul Medico Legal “Mina Minovici” și aduce în premieră în fața publicului, colecția didactică de tatuaje realizată de dr. Nicolae Minovici încă de la finalul secolului al XIX-lea.

afis expo tatuajeVernisajul va avea loc miercuri 3 decembrie 2014, ora 13:00, la Palatul Suţu, sediul Muzeului Municipiului Bucureşti. Expoziţia va fi deschisă în perioada 3 decembrie 2014 – 30 aprilie 2015.

“Moda tatuajelor în societatea românească o putem considera prezentă încă din timpul culturilor neolitice dar în evul mediu tatuajul era întâlnit numai la nivelul păturilor superioare (element cultural preluat prin filieră orientală) și probabil la o serie de personaje mai extravagante precum Petru Cercel (1583-1585, domnitor al Țării Românești) sau Gratiani Gaspar (1619-1620, domnitor al Moldovei). Odată cu modernitatea, moda tatuajelor s-a răspândit în toate structurile sociale, cu precădere cele urbane.
Tatuajele cu simbolurile lor variate se întâlnesc de la delincvenţi la înalta societate. Din perspectivă sociologică şi psihologică – repere cu o puternică consistenţă imaginară şi mentală, simbolurile tatuate subliniază şi unele particularităţi ale personalităţii individuale. Din perspectiva istoriei cotidianului urban modern, impactul modernizării accentuate şi rapide în care indivizii sunt asaltaţi de probleme, multe dintre simbolurile tatuate au reprezentat fie o formă de protest faţă de o lume greu de suportat, fie o modalitate de afișare sau afiliere de grup, de comunitate sau minoritate sexuală.

În spațiul românesc modern, prima sinteză a problematicii tatuajelor nu aparține unui istoric, ci medicului legist Nicolae Minovici. Acesta a publicat în anul 1898 lucrarea Tatuajurile în România, care a fost teza sa de licenţă, încă de referinţă pentru medicina românească şi ar trebui să fie la fel şi pentru istoriografie.

După 1850, societatea bucureşteană a cunoscut întreaga varietate a structurii sociale pe care cotidianul modern l-a construit; o clasă mijlocie de liberi profesionişti, ţărani cu un venit consistent, arendaşi şi cămătari etc, o societate „înaltă” cu frontiere flexibile în ciuda resentimentelor faţă de noii îmbogăţiţi apoi o societate marginală foarte variată etnic, confesional, profesional, şi care era pe cale a se urbaniza. Unul dintre elementele comune – ce poate fi definit ca o particularitate a personalităţii intime, element ce nu era afișat în spaţiul public decât arareori – a fost tatuajul, cu întreaga sa simbolistică, deosebit de variată la rândul ei.

Una dintre numeroasele cauze privind tatuajul este legat de voluptate. Anumite simboluri obscene sau mai puţin dar cu trimitere către un tip oarecare de excitaţie, nu neapărat cu finalitate sexuală au avut un rol determinant.

Ernest Borneman în Dizionario dell’ Erotismo (1988) afirmă faptul că “practica tatuajului are adesea motivaţii erotice şi de aceea recurge la o tematică sexuală atât în culturile de nivel etnologic cât şi în cele evoluate. La anumite populaţii din Oceania numai fetele care au un tatuaj pot încheia un contract matrimonial. În Occident, tatuajul cu subiecte erotice sau obscene a fost şi este foarte răspândit”.
După cât se pare, moda tatuajelor nu intra printre obiceiurile poporului român, fiind așadar adusă de străini, și reprezentând unul dintre numeroasele tipuri de aculturaţie pe care societatea urbană şi suburbană românească le-a preluat din modelele similare europene. În trăsăturile esenţiale, fenomenul care se petrece cu 1990 este similar deşi numărul românilor care cunosc arta tatuajului este simţitor mai mare faţă de 1898.

În România, până la Revoluţia din decembrie 1989, tatuajele nu aveau decât funcţia de identificare a apartenenţei la un grup şi/sau pe aceea de marcaj cu semnificaţii strict personale: „Gigi”, „Lola”, o inimă străpunsă de săgeată, o ancoră, o floare. Tatuajele au devenit o adevărată modă de-abia în zilele noastre, fiind preluate ca fenomen de masă din Occident, unde moda «tattoo» este pe cale să apună. (Green, Terisa, The Tattoo Encyclopedia – A Guide to Choosing your Tattoo, A Fireside Book, Rockefeller Center, New York, 2003).

Expoziția «Pentru o istorie a simbolurilor: tatuajul în România» este realizată în parteneriat cu Institutul Medico Legal «Mina Minovici» și aduce în premieră în fața publicului, colecția didactică de tatuaje realizată de dr. Nicolae Minovici încă de la finalul secolului al XIX-lea.

Nicolae Minovici(1868-1941) a fost al doilea director al Morgii din București, după fratele său dr. Mina Minovici, care a fost ctitorul insitutului. Altfel, Nicolae a mai înființat Societatea «Salvarea» (1906), astăzi Ambulanța București-Ilfov, apoi primul spital de urgență din București (1937) și primul muzeu de artă națională românească (1906), astăzi Muzeul de artă populară «dr. Nicolae Minovici», donat Comunei Bucurescilor în anul 1937.”

Dr. Adrian Majuru

Grafică afiş: Mihai I. Grăjdeanu

banner expo tatuaje

Curtea Veche Publishing și Biblioteca Centrală Universitară “Carol I” din București vă invită la evenimentul de lansare a dvd-ului “Cuvântul Regelui” realizat de Marilena Rotaru. Evenimentul va avea loc joi, 27 noiembrie, începând cu ora 18.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” (Calea Victoriei nr. 88), în prezența Alteței Sale Regale Principesei Maria a României. Intrarea va fi liberă.

Lansare Cuvantul Regelui BCU_afisDvd-ul “Cuvântul Regelui” cuprinde o serie de dialoguri cu Regele Mihai realizate de Marilena Rotaru în perioada 1991–1995, secvențe din încercările Majestății Sale de a reveni în România (1990 și 1994), vizita de Paște din 1992 la Putna, București și Curtea de Argeș, precum și câteva momente din evenimentele și spectacolele realizate la Ateneul Român, cu participarea unor personalități de prim-plan ale societății românești: Ion Zamfirescu, Alexandru Paleologu, Dan Grigore, Sorin Dumitrescu.

“Transformarea României din monarhie în republică este ilegală și ilegitimă din mai multe puncte de vedere. Întâi de toate, felul cum am fost obligat să semnez acel așa-zis act al abdicării, prin șantaj, amenințări. În plus, constituția noastră, care era în vigoare atunci, specifica foarte bine cum se putea schimba această constituție. Or aceste lucruri nu au fost câtuși de puțin respectate. S-a votat în parlamentul de atunci instalarea republicii, la repezeală, parlamentul era în vacanța Crăciunului, au adunat câțiva oameni, nici n-a fost numărul care trebuia să fie și au falsificat numărul de voturi. Așa că toată chestiunea asta, până acum, este ilegală și ilegitimă.” Regele Mihai I al României.

DVD-ul face parte din colecția “Cărți regale” și este disponibil în librării și pe site-ul http://www.curteaveche.ro la prețul de 59 lei.

galatecaRetrospectiva Andy Warhol: Sleep / Empire / Kiss @ Galateca
11 – 14 decembrie

Sleep 1963 – proiectat pe 11 decembrie incepand cu orele 17:00
Empire 1964 – proiectat pe 13 decembrie incepand cu orele 15:00
Kiss 1964 – proiectat pe 14 decemrbie incepand cu orele 17:00

Andy Warhol a realizat filme de avangarda cum niciun alt artist sau regizor nu a reusit inainte sa. Filmele sale alb negru sunt non – narative şi dezvaluie fascinaţia lui Warhol pentru cultul celebritaţii. Considerat de mulţi ca fiind creatorul stilulul ‘anti-filme’, artistul pop a produs intre 1964 si 1966 aproape 500 de filme de scurt metraj – sau ceea ce el numea “screen tests/ teste de ecran” – ce aveau in rolurile principale prieteni apropiati, artisti, celebritati si modele.

La 25 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 societatea românească nu a reuşit încă să organizeze o discuţie matură, calmă şi argumentată despre unul dintre cele mai importante momente din istoria noastră recentă. Deşi explicabil prin apropierea temporală şi implicarea subiectivă a unor personalităţi din viaţa publică în desfăşurarea evenimentelor, faptul se cere corectat. Dezbaterea noastră se va desfăşura într-un loc încărcat de memoria acelor zile, Hotelul Intercontinental, şi îşi propune să aducă în discuţie doar câteva dintre problemele care nu şi-au găsit deocamdată un răspuns definitiv: cum catalogăm evenimentele din decembrie 1989? Cum se explică numărul mare de victime din acele zile şi cine este responsabil pentru ele? Ce s-a întâmplat în procesul soţilor Ceauşescu? Care este situaţia dosarului revoluţiei? A existat o manipulare a informaţiilor în acea perioadă (şi, poate, după)?
photoFiecare dintre invitaţi va oferi propriile răspunsuri la întrebările adresate de către noi, alături de completările pe care le consideră de cuviinţă. Deoarece subiectul este unul sensibil şi selecţia invitaţilor poate naşte întrebări, pentru întâlnirea din 8 decembrie vom face o excepţie de la regula noastră şi vom preciza toate persoanele cu care am discutat în vederea acestei întâlniri, inclusiv cele care au declinat sau nu au răspuns invitaţiei. Ne dorim ca tonul discuţiei să fie unul civilizat, indiferent de punctele de vedere susţinute, şi considerăm că această dezbatere va fi o probă de maturitate pe care ar trebui să o trecem cu toţii.
Dezbaterea se va desfăşura în Sala Rapsodia de la Hotelul Intercontinental, iar intrarea este liberă.

Despre „Dezbaterile CSIC”

Într-un mediu public dominat de superficialitate, stereotipii manipulatorii şi abordări reducţioniste, „Dezbaterile CSIC” îşi propun să aducă în discuţie subiecte de istorie contemporană de interes general pentru societatea românească. Scopul principal al acestor întâlniri îl reprezintă prezentarea unor puncte de vedere diferite asupra unor subiecte controversate, dar care modelează societatea contemporană, într-o atmosferă echilibrată, argumentată şi de bun simţ.
Conceptul „Dezbaterilor CSIC” presupune invitarea unor invitaţi de marcă, specialişti în domeniile supuse discuţiilor sau personalităţi publice cu un interes aparte pentru subiect, și a unui moderator (în persoana filosofului Sorin Lavric). Întâlnirile vor porni de la o prezentare generală a temei supuse dezbaterii, realizată de cercetătorii Centrului de Studii în Istorie Contemporană, şi vor continua pe câteva direcţii sugerate de către organizatori şi moderator.
„Dezbaterile CSIC” au avut ca teme rezistenţa armată anticomunistă din România (26 martie 2013), relaţiile stat-Biserică în intervalul 1945-1990 (11 iunie 2013), respectiv informatorii Securităţii (16 octombrie 2013), România interbelică (27 martie 2014), România îl al Doilea Război Mondial (16 septembrie 2014). Printre invitaţii care au luat parte la discuţii se numără istoricii Liviu Pleşa, Adrian Nicolae Petcu, Clara Mareş, Cristian Troncotă, Adrian Majuru, Florin Müller, Alesandru Duţu, Filip-Lucian Iorga, pictorul Ştefan Câlţia, violonistul Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, criticii literari Dan C. Mihăilescu, Alex. Ştefănescu, foştii deţinuţi politici Radu Ciuceanu, pr. Nicolae Bordaşiu.

Organizator: Centrul de Studii în Istorie Contemporană
Partener principal: Fundaţia Konrad Adenauer România

afis

ora de educatie rutiera (3)Trei din patru elevi de clasa a III-a nu știu cum trebuie să circule corect pietonii în orașe, aproximativ 35% dintre aceștia nu știu cum pot recunoaște un polițist, iar peste 37% nu știu când trebuie să se adreseze organelor de poliție. Acestea sunt principalele concluzii ale studiului coordonat de psihologii Nicoleta Burlacu și Ana Irina Ionescu, de la Asociația “Împreună Pas cu Pas”, studiu care face parte din proiectul educațional “Ora de Educație Rutieră”.
Același sondaj arată că peste 95% dintre copiii chestionați recunosc care este semnul de circulație care te anunță că poți traversa pe trecerea de pietoni, aproape 70% știu care sunt cele două culori pentru semaforul destinat pietonilor, iar 81,6% cunosc semnificația termenului de “pieton”. Mai mult decât atât, 3 din 4 elevi știu care sunt locurile în care se pot juca în siguranță, însă aproape 50% dintre aceștia nu știu la ce culoare a semaforului autovehiculele trebuie să aștepte.
ora de educatie rutiera (4)Proiectul “Ora de Educație Rutieră” este inițiat de Asociația Profesională a Polițiștilor Locali “A.I. Cuza” și Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3 în parteneriat cu Asociația “Împreună Pas cu Pas” și Asociația “Inovart”, cu sprijinul Primăriei Sectorului 3 și al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, în perioada 10 noiembrie – 5 decembrie 2014, în 12 școli din sectorul 3 al Capitalei. Proiectul, la care participă 1.100 de elevi, are menirea de a-i ajuta pe copii să-și însușească regulile de circulație corect și să le respecte, în contextul în care țara noastră a înregistrat a doua cea mai mare rată a deceselor din cauza accidentelor rutiere din Uniunea Europeană. Organizatorii vor realiza un al doilea studiu pe același eșantion, după ce elevii vor parcurge cursul, pentru a calcula impactul real pe care l-a avut proiectul educațional asupra acestora. Pe tot parcursul proiectului vor fi împărțite în trafic 15.000 de fluturași informativi, având drept scop conștientizarea șoferilor, iar “Ora de Educație Rutieră” va fi extinsă pe viitor în mai multe școli din România.
ora de educatie rutiera (5)“În urma studiului am reliefat câteva concluzii îngrijorătoare: chiar dacă majoritatea elevilor recunosc semnele de circulație – mai ales cele care le sunt direct adresate – peste 75% dintre ei nu știu cum trebuie să circule pietonii în orașe. Scopul proiectului este să le oferim copiilor o educație rutieră corespunzătoare și să contribuim la reducerea numărului de accidente în care sunt implicați, în genere, pietonii. Ne dorim foarte mult să extindem proiectul educațional în mai multe școli din România, iar grupul nostru inițial de 1.100 de elevi să se extindă la peste 30.000 de elevi în viitorul apropiat”, declară psihologul Nicoleta Burlacu, președintele Asociației “Împreună Pas cu Pas”, coordonatorul studiului.
Chestionarul a fost aplicat elevilor de clasa a-III-a, în perioada 10-21 noiembrie 2014, totalizând un număr de 386 elevi din 7 școli din Sectorul 3, fiind un studiu parțial, care are drept scop verificarea cunoștințelor acestor elevi cu privire la recunoașterea semnelor de circulație, utilitatea și rolul lor, precum și rolul unui polițist în raport cu pietonii. Dificultatea chestionarului este medie, conținând un număr de 10 întrebări, o parte fiind întrebări de tip grilă și o parte cu răspuns deschis. La finalul proiectului, specialiștii vor rezultate cantitative, calitative și comparative. Rezultatele obținute până în acest moment sunt cantitative, fără a putea fi folosite în alt scop decât informativ.
Sponsorul principal al proiectului “ Ora de Educație Rutieră” este București Mall (Anchor Group). Website-ul proiectului este http://www.oradeeducatierutiera.ro.

Persoană de contact
Nicoleta Burlacu – psiholog
Președintele Asociației “Împreună Pas cu Pas”
office@aipp.ro

Liviu Zorilă – Manager de proiect
Șef Birou Managementul Proiectelor
Direcția Generală de Poliție Locală Sector 3
Liviu.zorila@politialocala3.ro

Transmite,
Dr. Tănase Tasenţe
Director General
Plus Communication

unnamedMiercuri, 26 noiembrie, ora 19:00, la Palatul Suţu va avea loc ultimul recital din cadrul festivalului „Serile de chitară”, ediţia a IV-a, un proiect al Asociaţiei Culturale Kitharalogos, desfăşurat în cadrul stagiunii muzicale “Iosif Sava” a Fundaţiei ACCUMM. Chitaristul Cristian Grămesc, absolvent al cursurilor de master ale prestigioasei Academii „Mozarteum” din Salzburg, propune un periplu muzical „de la Bach la Beatles”, fiecare piesă din recital fiind o bornă a unei epoci muzicale. Publicul va putea audia lucrări din Barocul muzical (Bach), trecând prin epoca clasică (Sor) şi cea romantică (Albeniz), intrând apoi în secolul XX cu doi reprezentanţi ai neoromantismului (Asencio şi Castelnuovo-Tedesco) şi o incursiune în muzica folk şi pop-rock, cu două aranjamente după un cântec irlandez şi după celebra „Yesterday” a trupei Beatles. În deschiderea concertului, eleva Helga-Leea Cristescu va susţine un microrecital cu lucrări scrise de Baden Powell, Leo Brouwer şi Heitor Villa-Lobos.

Cristian Grămesc este un tânăr chitarist român născut la Timişoara, in anul 1989. Începe studiile muzicale la numai 7 ani, iar chitara clasică la 11. Primul său profesor de chitară a fost Daniel Dragomirescu la Liceul de Artă ‘Ciprian Porumbescu’ din Suceava. A avut marea onoare de a studia sub îndrumarea maestrului Marco Diaz-Tamayo la renumita universitate de arte ‘Mozarteum’ în Salzburg, Austria. Cu puţin timp în urmă şi-a absolvit studiile şi concomitent cu activitatea sa concertistică, este profesor la Landesmusikschule Ostermiething din regiunea Oberösterreich.
A concertat atât solo cât şi în diferite ansambluri camerale în România dar şi în străinătate în ţări ca Austria, Slovacia, Germania, Italia si Spania. A participat la diferite cursuri de măiestrie ale unor chitaristi de marcă precum Alexis Mouzourakis, Susana Prieto, Flavio Sala, Aniello Desiderio, Roman Viazovskiy si Carlo Marchione.

Intrarea la concerte este liberă, în limita locurilor disponibile.

Sponsor principal: Fabrica de instrumente muzicale HORA S.A., Reghin

Sponsor: Editura Carminis, Piteşti

Parteneri: Fundaţia ACCUMM, Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română”, Muzeul Naţional “George Enescu”, Institutul Cervantes, Colegiul Naţional de Arte „Dinu Lipatti”, Magazinul Rapsodia

Parteneri media: Radio România Cultural, Şapte Seri, Liternet

Pentru mai multe informaţii: www.kitharalogos.ro

www.facebook.com/kitharalogos

kitharalogos@gmail.com

Luteranismul este o denominaţie creştină prezentă cu preponderenţă în Germania, Statele Unite şi, într-o mai mică măsură, şi în Europa de Est. Pentru a afla mai multe detalii despre biserica luterană am stat de vorbă cu doi pastori ai unei biserici luterane – biserică în care își are rțdăcinile spirituale și noul președinte al României. De fapt, pentru cei care l-ați cunoscut sau ați auzit de el, pastorul Richard Wurmbrand (omul care a petrecut 14 ani din viață în pușcăriile românești), unul dintre puținii pastori evanghelici acceptat de către toate denominațiunile creștine, este la rândul lui tot evanghelic luteran. Aceeași credință a îmbrațișat-o și regretatul om de cultură, Cristian Ioanide, unul din fondatorii revistei Romanian Times.
Interlocutorii noştri au fost John Sprain şi Kirby Spevacek sunt pastori ai bisericii “Shepherd Of The Valley” din oraşul Surprise, statul Arizona. “The Valley” (Valea) este un cognomen al statului Arizona.
BisericaLuteranaBiserica Luterană Evanghelică în Arizona. Luteranii predică Biblia în Surprise, Arizona
Peste 300 de oameni noi vizitează în fiecare an Biserica Luterană Evanghelică “Păstorul din Vale”, din orașul Surprise. Uneori, vizitatorii îi întreabă: “Sunteţi la fel ca şi celelalte biserici luterane din Surprise sau Phoenix?” Drept răspuns la întrebarea de mai sus, pastorul John Sprain care slujeşte Biserica “Păstorul din Vale” de 11 ani, spune că nu toate bisericile luterane sunt la fel.
În prezent, în SUA sunt trei ramuri ale bisericii luterane: Biserica Luterană Evanghelică din America (ELCA), fiind cea mai mare, urmată de Biserica Luterană Sinodul Missouri (LCMS), apoi cea mai mică – Sinodul Evanghelic Luteran din Wisconsin (WELS). Biserica “Păstorul din Vale” este parte a acesteia din urmă. Diferenţa dintre aceste trei ramuri este credinţa în Biblie. Sinodul Evanghelic Luteran din Wisconsin mărturiseşte că întreaga Biblie este cuvântul insuflat de Dumnezeu, fără cusur. Împărtăşesc aceeaşi mărturisire de credinţă cu a lui Martin Luther, reformatorul german. Biblia ne învaţă că toţi oamenii sunt păcătoşi şi merită pedeapsa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, născut din fecioara Maria, a venit să trăiască o viaţă de dreptate şi să moară nevinovat, pentru păcatele noastre. El a înviat din morţi şi toţi aceia care cred în El primesc iertarea de păcate şi viaţa veşnică. Martin Luther a fost puternic încurajat de pasajul scris de Pavel către Romani (1:17), “…cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Pastorii luterani, îi invită pe toţi cei ce sunt interesaţi de a învăţa cât mai multe din Biblie, să li se alăture la Biserica “Păstorul din Vale”, din Surprise, folosind adesea afişuri, cărţi poştale şi anunţuri în mass-media.
Locaţia bisericii este următoarea: 14650 W. Bell Road, Surprise, Arizona. Serviciile de Laudă şi Închinare încep la 8:30 şi 11:00, duminica dimineaţa. De asemenea este o slujbă de Laudă şi închinare Sâmbăta, la ora 6:00, seara. Şcoala duminicală pentru copii începe la ora 09:40, duminica dimineaţa. Sunt câteva grupuri care se întâlnesc pentru studiu biblic atât duminica, cât şi în timpul săptămânii.
Biserica “Păstorul din Vale” a luat fiinţă în anul 1997 dintr-un grup de 30 de oameni care au dorit să răspândească vestea bună a Evangheliei în Surprise. Astăzi, biserica se bucură de binecuvântarea de a avea peste 200 de membri care îl laudă împreună pe Dumnezeu, împlinind Biblia, botezându-se în apă şi luând parte la Cina Domnului. Credincioşii se bucură, de asemnea, de diverse activităţi pe tot parcursul anului. Datorită creşterii congregaţiei şi a oportunităţilor de a ajuta oamenii, în 2007 a fost chemat pastorul Kirby Spevacek ca să ajute în lucrare. El a slujit în prealabil în lucrări misionare în mai multe părţi ale lumii. A fost misionar în Africa, Bulgaria şi Rezervaţia Indienilor Apaşi din Arizona. În călătoriile sale a vizitat şi România, pe care o consideră o ţară fabuloasă.
Octavian D. Curpaş
Surprise, Arizona

„Scoaterea oamenilor din starea păcătoasă nu se face prin anularea calităţilor naţionale,
ci prin îndreptarea naturii omeneşti în general.”
– Dumitru Stăniloae

Conform dicționarului mentalitatea este felul particular de a gândi al unui individ sau al unei colectivități, a unei epoci. În mai puține cuvinte, este un model mental specific unui anumit timp istoric. Este o stare de spirit, etimologia cuvântului mentalitate avându-și sursa în adjectivul mental, care se referă la spirit, la un mod de a cugeta. A nu se confunda cu prejudecata sau părerea, care este o idee preconcepută și adesea eronată, pe care și-o face cineva asupra unui lucru și adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație.
Mentalitatea determină comportamentul, conduita, purtarea, acea modalitate de a acționa și de a reacționa în anumite împrejurări sau situații. Mentalitatea reprezintă modul de a gândi și simți al unui individ, al unei colectivități sociale sau al unui popor, într-un cuvânt – ceea ce în limba germană a fost consacrat prin termenul Weltanschauung (privire înspre lume). Acest termen a fost folosit în filozofia germană și a desemnat modul în care individul înțelege și interpretează sensul lumii și al vieții. Termenul este utilizat ca sinonim pentru „părere despre lume și viață”, „convingere metafizică” sau „concepție metafizică”. Noțiunea de Weltanschauung include atât convingerile sociale, „adevărurile” religioase sau nereligioase, în general toate reflecțiile privind rostul sau lipsa de rost a existenței lumii și a omului în lume.
images[2]Mentalitatea poate influența semnificativ modul de reacție, adică comportamentul oamenilor, fiind influențată de diverși factori, cel al epocii istorice, ariei geografice, religiei, dezvoltării economico-sociale, gradului de pregătire și de cultură dobândit la nivel individual și colectiv. De îndată ce a fost dobândită, mentalitatea se modifică mai greu, ea fiind asemenea unei pietre asupra căreia trebuie acționat cu forță pentru a o putea mișca din loc. Fiecare epocă istorică s-a caracterizat printr-un anumit tip de mentalitate: mentalitatea erei sclavagiste, mentalitatea feudală, mentalitatea capitalistă, mentalitatea comunistă și iată acum – mentalitatea societății informaționale. Fiecare popor, dar și fiecare individ își are propria mentalitate și cultură, care-l conturează ca o entitate distinctă și îl însumează unei mentalități colective. „Naţiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. În fiecare se arată o nuanţă din spiritualitatea Sa nesfârşită”, spunea Părintele Dumitru Stăniloae, considerat cel mai mare teolog ortodox contemporan. Asupra acelei nuanțe trebuie să gândim și să acționăm.
Cu toate că în interiorul unei societăți membri ei au avut și au mentalități diferite de la o generație la alta, ceea ce duce uneori la conflicte între generații, omenirea a evoluat, creând, pe lângă bunuri materiale, valori spirituale, valori care au fost transmise și îmbogățite din generație în generație. În fiecare epocă, oamenii au avut o anumită educație, mentalitate și cultură. Era Internetului pe care o trăim, prezintă caracteristici specifice, tocmai datorate utilizării tehnologiei informației. Omul trăiește acum într-o societate cu mult mai multe cunoștințe, cu mari posibilități de informare rapidă și care îi dau posibilitatea unei mai rapide orientări și schimbări. „Poporul nostru nu e sceptic, ci realist; are o judecată lucidă şi un calm pe care nu şi-l pierde uşor. El intuieşte just până unde poate fi modificată realitatea cu puterile omeneşti”, spunea tot Părintele Dumitru Stăniloae.
Noul mod de gândire caracterizat în primul rând prin adaptabilitate, nu se poate forma de la sine, automat și rapid. Schimbările mentalității se produc prin experiență, informare, educație și prin cultură. Mentalitatea poate fi schimbată în cele două tipuri de societăți: o societate închisă, caracterizată prin tendința de reproducere a stării existente, care elimină competiția valorică, și o societate deschisă, caracterizată prin tendința de depășire a stării actuale, care promovează competiția după anumite criterii. Drept consecință sunt create personalități reproductive, care receptează pasiv influențe externe, și personalități creative care receptează activ influențele externe, idealul erei informaționale fiind formarea personalității creatoare. Nu putem trăi fără încredere și speranță în progres!
Unii au catalogat, greșit cred, mentalitatea românească ca fiind depresiv agresivă. S-a arătat însă corect că România parcurge crize de mai multe tipuri, cea mai profundă criză a ei fiind cea morală, care ne afectează pe toţi, la nivelul individului, familiei, comunităţii şi al naţiunii. Au trecut 25 de ani de la Revoluţie şi, în România, lucrurile nu au părut să meargă tocmai bine, existând o mare nemulţumire a populaţiei datorată, în mare parte, crizei morale existente. C. Rădulescu Motru vorbea, la vremea sa, de oamenii de vocație care deschid calea generațiilor noi la muncă și cultură: „Atât prețuiește un popor, cât prețuiesc oamenii săi de vocație. Suntem un neam bogat în însușiri sufletești. Locuim pe un pământ mănos și unitar din punct de vedere geografic […] Oamenii de vocație nu ne lipsesc”.
Există țări considerate model de civilizaţie la care alte țări aspiră. Ele și-au construit imaginea pe baza respectului de sine şi al societăţii în care trăiesc și care pot constitui exemple pentru altele. Acest fapt se poate transfera la dimensiuni mai mici, cum ar fi anumite colectivități, anumite familii, anumiți indivizi.
Cred că ceea ce ar trebui acum ar fi crearea unei solidarităţi și adoptată o viziune asupra viitorului României în lume. O nouă mentalitate poate deveni o sursă a unor bune acțiuni, schimbarea ei fiind așteptată de mulți, cu nerăbdare și speranță.
Se spune că românii nu muncesc, lucru care nu este pe deplin justificat, întrucât adevărul este că mulți români nu au unde să muncească, românii sunt din fire harnici și muncitori, doar atitudinea față de muncă trebuie schimbată, este necesar de a munci într-un domeniu pentru care te-ai pregătit și cu încredere că munca îți va aduce mulțumire și satisfacție. Este o condiție de bază a unei mentalități corecte. Oamenii trebuie să fie dirijați spre munca corespunzătore pregătirii și vocației, să existe acele locuri de muncă la care să se ajungă prin concursuri corecte, iar cei care se agață de politică fără pregătire și numai de a „trage” de timp și de a se îmbogăți, să fie înlăturați din politică, înlocuiți cu oameni care vor să depună eforturi în interesul bunului mers al țării. Mircea Eliade spunea: „Dacă fiecare om ar activa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai”. Oamenii cu mentalitate mafiotă trebuie înlăturați, pentru a se termina odată cu înșelătoria, furtul și minciuna. Mai este importantă și ieșirea din starea de pasivitate, fiindcă românii au idei și trebuie să și le exprime, să colaboreze cu ceilalți din colectivul în care muncesc și să îndrăznească să-și spună punctul de vedere în mod civilizat, folosind atitudine și vocabular civilizat și nu mahalagismele folosite până acum de către conducătorii aleși, care au dat un nemeritat exemplu oamenilor.
Sunt lucruri care trebuie îmbunătățite, adoptate, dar și valori care nu ar trebui înlocuite. Românii sunt calzi, prietenoși, ospitalieri, respectuoși față de tradiții și aceste calități trebuie menținute. Trebuie gândit, ales și însușit. Să scăpăm odată de bacşişul, plocoanele sau şpaga, obiceiuri împrumutate din vremea fanarioților, precum și permisivitatea și lipsa respectului față de lege, inspirate și folosite de societatea comunistă cu legile ei ipocrite, cu multe interpretări și „portițe de scăpare” care permiteau încălcarea lor. Legile trebuie să facă ordine în realitatea pe care o trăim și nicidecum dezordine. Istoricul Lucian Boia afirma: „Probabil că România va rămâne balansându-se încă mult timp între letargia orientală și rigoarea legilor și instituțiilor occidentale”. Sper să nu fie așa, sper că se va putea, totuși, produce schimbarea mai rapid, pornind de la fiecare individ care dorește binele țării și extinzându-se la întreaga societate. În fond, este un semn de noblețe mentală, spunea altcineva, să știi să admiri și să dobândești ceea ce te depășește și îți poate schimba viața în bine. Să ne dorim seriozitate, disciplină și distincție în limbaj.
„Un sondaj al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie, realizat la scurt timp după al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, arată că încrederea românilor în preşedintele ales Klaus Iohannis a crescut spectaculos după ultimul tur de scrutin, iar mai bine de jumătate din români consideră că ţara se îndreaptă într-o direcţie bună”, este titlul unui articol din ziarul „Adevărul” de astăzi, 23 noiembrie 2014. „Dă-i Doamne românului, mintea de pe urmă!
Vavila Popovici – Carolina de Nord