31-august-ziua-limbii-romaneIMNUL ACESTOR MANIFESTĂRI

Ne cheamă Sfinxul din Carpați

Să fim alături frați cu frați

În miezul țării noastre sfânt

La ceas de mare legământ.

Ne cheamă Sfinxul din Bucegi,

Simbol de voievozi și regi

Ce-aici românii i-au avut

Din cel mai depărtat trecut!

Pe munții românești urcați

Sub semnul magic din Carpați,

Pecete-adâncă, din bătrâni

Peste suflarea de români.

Pecetea limbii românești

Rostind măiestrele povești

Cu Sânziene, Feți Frumoși…

Sau cântece cu viers duios

Țesut la poale de Carpați

Și-oriunde Țara are frați

În lumea largă răspândiți.

Care prin verb, ca legământ

Rostit în cântec și-n cuvânt,

Rămân uniți,

De nimeni despărțiți.

Ne cheamă Sfinxul din Carpați

Să fim alături frați cu frați

În miezul țării noastre sfânt

La ceas de mare legământ.

Ne cheamă Sfinxul din Bucegi,

Simbol de voievozi și regi

Ce-aici românii i-au avut

Din cel mai depărtat trecut!

Cu sufletele-alăturați,

De-aici spre patru zări zburați

Spre frații ce-n străin pământ,

Țin rădăcina prin cuvânt

Și-ntinse aripi ce vâslesc

Spre tot ce-i graiul românesc.

Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt

Clădit și-n piatră și-n cuvânt.

Cuvântul românesc, rostit

În slujbe de altar sfințit

Prin nobili ctitori, mari bărbați,

Eroii noștri legendari,

Semeți, viteji, cu brațe tari,

Încununați

Cu creste de Carpați !

Spre Basarabia zburați

Și duh de țară respirați

Din duhul jertfei de martiri

Pe-altarele Marii Uniri!

Spre Vlahi din Tatra în Timoc,

În pustă și în orice loc

Aceeași limbă ei vorbind

Până la aromâni, în Pind…

Și să rămânem veșnic frați

Bând apa vie din Carpați,

Aici, la Sfinxul din Bucegi,

Unde-am avut preoți și regi.

Și o Credință am avut

Din veac de mare început;

Iar nimănui n-am făcut rău,

Crezând în Bunul Dumnezeu

Care, cu noi,

Va fi mereu!

Va fi mereu!