576872_10151315451207407_582940927_n[1]Victoria Baltag, premiul de popularitate la Research Festival 2013, organizat de LSE London

     În 2009, University College London (UCL) a ocupat locul 4 în lume conform clasamentului THE-QS World University Rankings, depășind pentru prima oară Universitatea Oxford. Datorită reţelei profesionale Linkedin am descoperit la UCL un nume românesc,VICTORIA BALTAG. Nu am rezistat tentatiei de a face un interviu cu ea pentru “Clubul presei transatlantice”…A fost de acord şi mi-a trimis trei linkuri ca să mă documentez asupra preocuparilor ei.

 http://emilcalinescu.eu/interviul-saptamanii-victoria-baltag-mi-am-dorit-sa-studiez-jurnalismul-la-cea-mai-buna-facultate-de-jurnalism-din-tara-sic

http://www.mixtvbrasov.ro/19751-stiri-24-05-2013/ – minutul 18.00

http://www.lse.ac.uk/intranet/LSEServices/TLC/TLCPhD/LSEResearchFestival/home.aspx
ultimul pe pagina:)    – premiul de popularitate la Research Festival, LSE , London

    Datorită lor aveam să descopăr o personalitate deosebită, plecată din Botoşani, îndrăgostită iremediabil de Iaşi, împarţită între Iaşi şi Bucureşti (pentru a urma doua facultăţi), pentru ca în final…negăsind loc de muncă în România…să lucreze la Comisia Europeană , iar acum să îşi pregătească un doctorat la University College London. Pare o poveste incredibilă, cu atât mai mult cu cât – datorită numelui ei – am avut impresia că discut cu un personaj dintr-o carte…

Ioan Iacob :  –  Victoria Baltag, te-am descoperit pe Linkedin si m-am bucurat mult că la o prestigioasa universitate din Londra este cineva din Romania! Dar fiindcă numele tău mă face sa mă gândesc că stau de vorba cu un personaj de roman, ce ai putea să imi spui despre familia ta, despre studenţia „în oraşul lui EMINESCU”… Ştiu ca iubeşti Iaşul foarte mult!

Victoria Baltag: – Cred că m-am nascut intr-o familie deosebită, neintamplatoare: mama – o femeie frumoasa, invatatoare cu har, căsătorita la 35 de ani cu un matematician incăpăţânat,  intelectual erudit, un barbat  cu 13 ani mai in vârsta ca ea.

     Am crescut ghidata de restrictiile si severitatea parintilor (iti inchipui, sa ai un copil la aproape 50 de ani – ma refer la tata- si la peste 35 de ani – ma refer la mama –  face destul de greu sa intri in mintea unui copil sensibil,  afectiv, tenace si ambitios cum am fost eu).

    Incet incet mi-am format personalitatea – m-am format eu, am devenit ceea ce sunt acum… si nu-mi este rusine sa recunosc sincer că de multe ori le-am multumit alor mei in gând: tatei cam-a invatat ruseste, mamei ca m-a incurajat intotdeauna. In clasele primare scriam poezii …..prima ascultatoare era mama. Nu-mi amintesc vreodata sa-mi fi spus vreunul dintrepărinţi ‘ nu te las sa faci asta!’

     Iasul…cel mai frumos oraş de pe pamânt! Totusi, nu mi-am petrecut decat un an de studentie aici, si acela pe jumatate fiindca studiam Jurnalismul  in  Bucuresti, in paralel cu Sociologia de la Iasi. In al doilea an m-am transferat si cu Sociologia in Capitala si astfel….mi s-au rarit drumurile spre Iasi.

 I.I. : –  Crezi ca in viata putem transforma nesansele in sanse? Cum ai ajuns sa lucrezi la Comisia Europeana? 

269915_10150229770657407_609217_n[1]Victoria Baltag: – Eu nu mai vad o nesansa faptul ca nu mi-am gasit loc de munca in Romania. Ma bucur ca a fost asa. Asta mi-a deschis multe usi si m-a ajutat sa devin ceea ce sunt. E mult mai bine sa lucrezi pentru tine decat pentru altii. E mult mai bine sa oferi locuri de munca decat sa primesti, nu-i asa?

    La Comisia Europeana am aplicat pentru stagiu, am trecut de ‘blue file’ (analiza documentelor), am fost invitata la interviu si dupa interviu mi s- a oferit un post ca intern la Publication Office, CE.

 

I.I. : –  Cum ai ajuns la Londra? Si cum ai venit la Brasov cu acea initiativa a ta extraordinara, la care au participat inclusiv tineri cu dizabilitati din mai multe tari ? De ce nu te-ai dus la Botosani sau la Iasi?

Victoria Baltag: – La Londra am ajuns cu avionul (sic!). Studiez un doctorat in antropologie aici.  La Brasov am organizat primul curs de formare finantat de Youth in Action prin asociatia neguvernamentala ‘Connections’, asociatie pe care am initiat-o, dezvoltat-o si pe care o consider pe drept cuvant ‘copilasul meu’. De ce Brasov? Pentru ca este aproape de Bucuresti si am transportat participantii usor si pentru ca este unul dintre cele mai frumoase orase din tara.

I.I : –  As vrea sa-mi vorbesti neaparat de studioul tau de productie…  Pentru multi tineri din Romania asa ceva pare un vis.

Victoria Baltag: – Daca este un vis pentru multi tineri din Romania, trebuie sa spun ca este un vis realizabil. Nu este vorba despre un studio. Nu am un studio deoarece eu fac film documentar. Merg pe teren. Scopul este nu de a produce profit financiar, ci vizibilitate.  Eu

mi-am deschis casa de productie cinematografica in 2011 beneficiind de reducerile oferite  de stat pentru  tinerii antreprenori. M-a costat mai putin de 100 de lei sa o deschid.   

I.I.: –  N-as putea incheia acest prim interviu cu tine fara a te intreba despre recentul tau premiu din domeniul cinematografiei.

281375_222207911155503_806604_n[1]Victoria Baltag: – Am primit premiul de popularitate la Research Festival 2013, organizat de LSE London. Este vorba despre un film documentar de 26 de minute despre viata unui tânăr român de etnie rromă. Tânarul mi-a fost coleg de an la Facultatea de Sociologie.

I.I.: –  Anul viitor va avea loc editia a X-a a „Zilelor HESPERUS”, manifestari cu participare internationala organizate sub egida Fundatiei culturale HESPERUS (o mica fundatie infiintata in 1991, cand eram redactor la Radio Bucuresti). Din pacate, in urma unei tragedii de familie, fundatia a lansat, la editia a IX-a a „Zilelor HESPERUS”, in 2011, proiectul Programului cultural-caritabil  „In memoriam LIVIA IACOB” (de sprijin pentru copiii, profesorii, artistii si jurnalistii afectati de CANCER). Tu sau organizatia ta s-ar putea implica in acest proiect? Compania AVON (care are un program la nivel mondial de combatere a cancerului la san /si care a fost prezenta la lansarea proiectului HESPERUS / a promis ca va sprijini ca sponsor /daca vom gasi si alti sponsori/ un concert caritabil „In memoriam LIVIA IACOB”. 

Victoria Baltag: – Sigur. Asociatia Connections va fi onorata sa se implice. Nu dispunem de bani, dar dispunem de suflete curate si sincere care traiesc pentru a aduce zambete pe feţele semenilor. 

I.I. : –  Ultima intrebare este una…inevitabil-transatlantica : ce mesaj ai transmite cititorilor „Clubului presei transatlantice” (datorita canalelor media partenere din Romania, Europa, S.U.A. si Canada mesajul tau s-ar putea să fie citit pe ambele maluri ale Atlanticului!) ?

Victoria Baltag: – Mesajul meu? Live and let live!

Interviu realizat de Ioan Iacob