Am lucrat cativa ani ca redactor la Departamentul Literatura si Arta de la Societatea Romana de Radiodifuziune (care in 1991, cand am venit eu acolo, se numea Radioteleviziunea Romana, fiindca era o singura institutie impreuna cu TVR). Experienta din acei ani a fost fascinanta pentru mine fiindca am avut ocazia sa ma intalnesc cu personalitati deosebite si sa particip la evenimente deosebite (as aminti doar doua dintre ele, participarea ca poet si redactor al RTV la al

X-lea Congres al Organizatiei Mondiale a Poetilor in Insula Creta /invitatie trimisa pentru mine de la Luxembourg/ sau invitarea mea, alaturi de alti trei poeti romani (Mariana Marin, Denisa Comanescu si Virgil Mihaiu) la un turneu de poezie de trei saptamani in Marea Britanie si Irlanda /invitatie primita de la Editura „Forest Books” din Londra, care scosese o antologie de poezie romaneasca tradusa in engleza, in care fusesem inclus. Banuiesc ca unul dintre motivele invitarii mele nu era doar calitatea de poet, ci si cea de redactor la Radio fiindca puteam astfel mediatiza aceste evenimente culturale (realizasem o editie speciala „Revista literara radio” cu inregistrarile din Creta, iar din turneul de poezie in Marea Britanie si Irlanda transmisesem corespondente telefonice pentru „Radio Romania Actualitati”).
   Desigur ca fiecare redactor isi avea programul sau si nu aveam prea mult timp a discuta intre noi, dar mie imi prinsesera bine sfaturile date de Ioan Ion Diaconu, colegul meu mai in varsta, care avea un spirit extraordinar si comenta cu multa insufletire lucruri legate de emisiunile sale; uneori comenta cu umor, care se transforma in ironie, fapte si situatii de dinainte de ’89.  Tin minte ca intr-un an am sarbatorit impreuna, la redactie, ziua onomastica de „Sf. Ion” fiindca amandoi eram  „Ioni” (si fiecare a contribuit cu ceva la ceea ce am oferit atunci colegilor).
     Nu de putine ori l-am surprins pe colegul meu discutand cu insufletire cu Directorul Editurii „Ramida”; pentru mine o editura parea atunci, dupa ’89, un fapt miraculos. Si nici nu ma gandeam ca intr-o zi voi tine in mana o carte intitulata „Celula cu suflete”, semnata de Ioan Ion Diaconu si aparuta la…Editura „Ramida”.
    Am facut candva, prin 1981, o ancheta despre poezie care se numea „O privire de azi asupra poeziei”, la care au raspuns Ioan Alexandru, Ion Popescu Gopo, Elisabeta Polihroniade, Dumitru Prunariu, Dan Grigorescu (si alte personalitati). Cineva imi spusese atunci ca ar fi bine daca raspunsurile, adunate intr-o carte, ar avea la inceput cateva randuri de la Nichita Stanescu (si l-am vizitat pe Nichita in apartamentul sau din Piata Amzei). Dar era in anul in care marele poet a disparut si cartea a ramas ca un proiect care ar fi putut sa aiba la inceput un gand al lui Nichita. Pentru mine Nichita nu a disparut.
    Aveam la Iasi, in studentie, o colega ce se numea Daniela Caurea. Era poeta si, dupa ce se casatorise la Bucuresti plecase din grupa noastra, iar mai tarziu am aflat ca a murit la cutremur. Dar pentru mine Daniela Caurea nu a murit, ci doar este plecata undeva, din studentie, la Bucuresti.
    M-am intalnit intamplator, pe strada, in zona Televiziunii  romane, cu Toma Caragiu si i-am solicitat (asta se intampla inainte de 1977 , cand inca nu venisem in Bucuresti) o informatie legata de o strada. S-a comportat foarte firesc, mi-a dat informatia necesara si i-am multumit. Abia la despartire am realizat ca fusese Toma Caragiu. Acea amintire ma determina sa fiu convins ca Toma Caragiu nu a murit.
    Citesc pe ultima pagina din „Celula cu suflete”, cartea scrisa de colegul meu din Radio: ” – Cine? Eu? N-as face nimic! M-as intoarce la tarana mea de-acasa langa tata si langa mama…”
   Poate ca Ion se va fi intors acolo. Dar pentru mine el nu a plecat. Eu am plecat doar din Radio de cativa ani buni…El este undeva, la o inregistrare pentru vreo emisiune a lui despre care imi va povesti, la intoarcere, cu insufletire. Ca o legenda proiectul lui de carte, ce urma sa apara la „Ramida”, este acum atat de aproape de mine. Daca intind mana,  pot atinge. Proiectul…legenda…cartea…
Ioan Iacob
Nota: Multumiri autorului pentru acest minunat material scris azi, cind s-a comemorat 1 an de le trecerea in nemurire a celui care a fost „Memoria pamintului Romanesc” scriitorul si redactorul Ioan Ion Diaconu.