Plecasem in 1994 spre Marea Britanie, alaturi de alti trei poeti romani ( Mariana Marin, care traise ca poeta dizidenta in Franta, Denisa Comanescu, pe vremea aceea Redactor sef la prestigioasa Editura „Univers”, Virgil Mihaiu, poet si critic de jazz de la Cluj, ajuns intre timp Director al Institutului cultural roman din Lisabona; eu eram, in 1994, redactor la Departamentul literatura si arta  din cadrul Radioteleviziunii Romane /cum se numea institutia dupa 1989 si care urma sa devina …dar nu voi face aici istoricul Societatii Romane de Radiodifuziune…). Primisem o invitatie din partea Editurii „Forest Books” din Londra, care scosese in 1991 antologia „Young Poets of A New Romania, unde fusesem inclus alaturi de alti douazeci de poeti romani. Visul meu pe atunci era sa vad Londra, dar Dumnezeu mi-a ajutat sa cunosc toate zonele Marii Britanii; in plus,dupa ce am fost dusi de nord-irlandezii de la Narrow Water Castle la Dublin /unde am avut unul din spectacolele noastre de muzica si poezie la Bewley’s Museum …eu eram invitat cu chitara si imi cantam versurile, iar Brenda Walker le traducea, in timp ce  Virgil Mihaiu facea un mixaj de poezie si muzica de jazz impreuna cu un  englez senzational, Alan Tomlinson, care din pacate a murit…/

…la Dublin ajunsesem dupa vreo trei ore de mers cu automobilul…
     In fine, revenisem in tara fascinat de Irlanda si de descoperirea unor cuvinte ce erau comune datorita substratului celtic comun…Am descoperit-o pe Dorina Sisu pe un site si acum imi dau seama ca am dorit sa realizez acest interviu cu ea probabil din dorinta de a mai avea „o punte de comunicare” cu Irlanda. In contextul Craciunului  si al sarbatorilor de iarna, in contextul implinirii unui an de la infiintarea „Clubului presei transatlantice”, m-am gandit sa contactez  trei locuitorii de pe cele doua continente: un roman (materialul a fost publicat chiar de Craciun), pe cineva din Europa (si interviul cu cineva din Irlanda, o artista de origine romana, este postat acum)…Urmeaza, in scurt timp, sa trimit spre CPT si o relatare a unui american in varsta, care mi-a povestit despre intrarea Statelor Unite in ce-l de-al doilea razboi mondial… Sigur, nu va fi un tratat de istorie, nu va fi o analiza politica, mi s-a parut fascinant sa pot oferi o sansa unui locuitor „de dincolo de Atlantic” sa trimita – prin intermediul „puntii de comunicare dintre locuitorii a doua continente” /CPT/ – spre Europa ceva din amintirile sale legate de un moment istoric deosebit de important (fiindca intrarea Statelor Unite in cel de-al doilea razboi avea sa fie decisiva pentru soarta omenirii).
   Am trimis cateva intrebari spre Dorina Sisu, intrucat nu mi le-a trimis inapoi prima data, asa cum ar fi fost firesc, pentru a alcatui un interviu (ci le-a trimis abia mai tarziu, la rugamintea mea), acum prefer sa trec sub tacere intrebarile mele, care nu sunt atat de importante …mai importanta este sansa care se ofera unui locuitor al Europei (poate nu intamplator este  un artist de origine romana din Irlanda) de a se adresa AICI si ACUM, cu gandurile si preocuparile sale.
   LA MULTI ANI si tie, Dorina Sisu, tie si fetitei tale ! Sa ne tii la curent cu ce este nou in Irlanda si in arta ta!
a consemnat Ioan Iacob
Raspunsurile Dorinei Sisu:
1. În Irlanda m-am stabilit in luna iunie a acestui an. În ce context? Frumoasă întrebarea. Am avut o intuiție a rătăcirii care m-a dus în brațele iubirii. Cine mai face asta în ziua de azi? Cine lasă totul plecând orbește într-o țară străină? Eu. Avem o viață și merită trăită la maxim alături de cine vrem să fim. Facem lucruri nu copiind principiiile de la alții ci formând continuu alte clipe noi.
2. Nu am descoperit lucruri bune care să-mi amintească de România. Din păcate dublinezii și-au format o idee greșită. Această idee eronată o suportăm noi care vrem să facem un lucru bun în altă țară. Nu am venit la furat. Nu am întins mâna la cerșit. Dar există bariere peste tot unde privești. Spui că ești român și ușa îți este trântită în nas cu zâmbetul pe buze. De aici vine și ambiția de a reuși și de a le demonstra străinilor adevărata față a românilor. Arta, cultura, pictura, nu ar trebui să aibe principii, bariere, interdicții. A fi un scriitor român, devine un păcat. Am descoperit cerșetori români. AM descoperit cât suntem de străini în țara noastră pentru că respectul lipsește oriunde te-ai duce, respectul ca nație, ca om.
3.Cu ocazia sărbătorilor de iarnă și a Anului Nou, transmit „Clubului presei transatlantice” toate gândurile bune, sănătate, succes în tot ceea ce face. Pentru împlinirea unui an de la inființare îi doresc la cât mai multe activități, lansări și articole de mare calibru, în care să arate calitatea de-a fi român.
4.așa cum eu, în Irlanda, sunt un simplu scriitor încercând să le demonstrez prin poezie si pictură că sunt OM, așa îmi doresc să facem toți oriunde ne-am afla. Pace în sufletele voastre.