Un politician maghiar, fost prim ministru al Ungariei, Dr. Boross Péter, spunea, într-o emisiune televizată, că problema generaţiei de azi este că a uitat să gândească în analogii istorice, prin care se poate înţelege momentul prezent.

Dacă am aplica o astfel de gândire, am înţelege că Victor Orbán imită o epoca trecuta, cea a lui Horthy Miklós. Nimic nu este nou sub soare… Trebuie ştiut însă că Orbán nu este sincer, nici în naţionalismul său, nici în religiozitatea sa. E un aventurier politic. La început nu era naţionalist, ci liberal şi cosmopolit. Nu era nici măcar susţinător al religiei. Ba chiar a atacat religia şi preoţimea, după care s-a „convertit” brusc şi s-a dus la Vatican să se linguşească.

Eu observ că mulţi români se uită la Ungaria cu mirare şi respect, deşi multe lucruri pe care le văd sunt numai aparenţe, sunt jocuri ale suprafeţei. Ungaria n-are nicio pondere politică şi economică. Politica economica guvernului Orban faţă de Occident e şi ea o aparenţă, nu are pondere reală. Orban e un mare jucător, ca şi Băsescu, diferenţa dintre ei fiind aceea că Orban acordă mai multă importanţă aparenţelor, aspectelor de bună purtare, protocolului.
Orban dă de lucru oamenilor fără loc de muncă, punându-i să facă curat. Dar îi pune să facă curat acolo unde este deja curat. Nici mizeria nu este naturală, dar nici curăţenia, căci e facută cu forţa.

Rezolvarea problemelor este, de fapt, armonia sufletului, pe care am pierdut-o.
Diferenţa dintre lumea ortodoxiei şi cea a creştinismului occidental nu este numai formală, diferenţa este spirituală. Pentru a înţelege ce se întâmplă în Ungaria astăzi, trebuie cunoscută această difernenţă. Foarte puţini înţeleg, căci majoritatea gândeşte numai în diferenţa de formă, diferenţa dintre lumea maghiarilor din Ungaria şi lumea de aici, cea ortodoxă. Şi aici lumea a început să gândească cu capul occidentalului, adică exclusiv în termeni de confort şi prosperitate, de precizie a organizării, ceea ce, în sens ortodox, nu-i bine, căci începem să ne pierdem sufletul şi nu observăm acest lucru.

Occidentul este o lume a formei fără suflet. Maghiarul preţuieşte aparenţele fără suflet. Din acest punct de vedere, adică al aprenţelor goale, el este occidental. Vremea lui Horthy este renumită pentru aceste aparenţe goale, simple jocuri ale suprafeţelor, accentuate de religie. Căci şi religia poate să fie aparentă. Nu lăudaţi Ungaria că a dat importanţă religiei în Constituţie. Întrebaţi-vă dacă nu cumva sunt doar litere! Voi, români, uitaţi-vă la Ungaria de azi, a guvernului Orban, cu spirit duhovnicesc şi veţi vedea cu totul altceva – ceea ce este, de fapt: un joc al suprafeţelor goale.

Pretenţia de autonomie a secuilor este o cerinţă a formei fără suflet. Iar ce este fără suflet, nu apără neamul, căci existenţa neamului trebuie să se bazeze pe suflet.

NOTA ISPRAVNICULUI. Acest text al lui Nagy Attila Puli – un secui îngrijorat de ce se întâmplă acum, relativ la Ungaria şi problema aşa-zisului Ţinut Secuiesc – este, de fapt, un comentariu al său la textul „Noi şi ungurii”, semnat de Acad. Florin CONSTANTINIU, publicat pe CERTITUDINEA. Mi-am permis să-l „plivesc” de imperfecţiunile de exprimare (Nagy Attila Puli vorbeşte foarte prost limba română) şi să-l restitui lecturii într-o formă îngrijită.

 Nagy Attila Puli